adresa raspuns 11.03.2010

De ce a fost nevoie de aceasta reverificare ? Pentru ca dl.Maries i-a prins in flagrant tainuind dosare. Suspiciunile nu puteau dispare, decat prin reverificarea ceruta in mod indreptatit in acest caz.

Comunicat al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

transmis de Sorin Ilieşiu – membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

SCRISOARE DESCHISĂ

semnată de 33 de organizaţii civice şi sindicale

D-LUI PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU

D-LUI MINISTRU AL JUSTIŢIEI CĂTĂLIN PREDOIU

Stimate Domnule Preşedinte al României,

Stimate Domnule Ministru al Justiţiei,

În urma dispoziţiei Curţii Constituţionale din 20 iunie 2007, dl general Dan Voinea a fost obligat să disjungă Dosarul revoluţiei – Parte civilă, cu inculpaţii Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Teodor Brateş ş.a. – la Secţia de urmărire penală şi criminalistică, condusă de Marius Iacob. Acesta l-a investit pe procurorul Sutimanu pentru a conduce ancheta în dosar. Ca o “coincidenţă”, procurorul Sutimanu îl “ancheta” pe Ion Iliescu, iar soţia procurorului Sutimanu de la îl ancheta pe gen.Dan Voinea la Consiliul Superior al Magistraturii.

După îndepărtarea generalului Voinea, unica lucrare din acest dosar – al cărui conţinut integral îl avem – este o declaraţie scrisă acasă de Ion Iliescu. Invitat la Parchet s-o aducă, acesta le aduce procurorilor câteva cărţi despre revoluţie scrise de el. În urma acestei aşa-zise audieri, procurorul Sutimanu şi şeful de secţie Marius Iacob dispun scoaterea de sub urmărire penală a lui Ion Iliescu din Dosarul revoluţiei, precum şi a celorlalţi civili învinuiţi în acel dosar. Menţionăm că „audierea” lui Ion Iliescu nu s-a făcut pe o declaraţie tip pentru un „învinuit”, aşa cum este obligatoriu procedural. În acest sens, vă punem întregul dosar la dispoziţie când doriţi.

Subliniem că nu s-a făcut vreo altă lucrare în Dosarul revoluţiei sub conducerea lui Marius Iacob. N-au fost audiaţi martori şi nu s-au făcut cercetări.

Am solicitat în repetate rânduri demiterea lui Marius Iacob, atât noi cât şi avocaţii Asociaţiei 21 Decembrie. Ultima solicitare în aces sens a făcut-o recent Teodor Mărieş, preşedintele acestei asociaţii, aflat în greva foamei de 60 de zile, în cadrul întâlnirii de la Ministerul Justiţiei cu dl Gabriel Tănăsescu – consilierul personal al ministrului Justiţiei. La finalul audienţei, dl consilier personal a exclamat: „Îl vom informa imediat pe dl ministru. Sunt surprins de tot ceea ce aflu pentru că atunci când i s-a luat dosarul generalului Voinea am crezut că din acel moment ancheta va merge foarte bine şi dosarul va fi soluţionat. Abia acum aflu că de fapt situaţia este exact invers”.

Domnule Ministru al Justiţiei, aţi greşit foarte grav când v-aţi gândit să-l propuneţi din nou pe Marius Iacob pentru reinvestirea în funcţie. Nu v-aţi respectat nici până astăzi promisiunea făcută către Preşedintele României la Palatul Cotroceni, de faţă cu noi, la data de 8 septembrie 2009. Continue Reading »

Daniel Dancea

Joi 11 mar 2010

La 20 de ani de la Revoluţie, Ericha Wittman încă nu a reuşit să treacă peste moartea fratelui ei.

Membrii fondatori ai Societăţii Timişoara s-au întâlnit în această după-amiază la o masă rotundă pentru a aniversa 20 de ani de la semnarea Proclamaţiei de la Timişoara.

Discuțiile membrilor marcanți ai societății civile din Timișoara au fost bazate pe rememorarea momentelor în care din balconul Operei se citeau cele 13 puncte care ar fi trebuit să traseze o linie societății românești.

„Era o perioadă de entuziasm general. Nu ne dădeam seama care este importanța momentului, dar ne-am dat seama că este un moment istoric. Ne-am reîntâlnit astăzi cu o parte din membrii fondatori cu care nu ne-am văzut de 10 sau de 20 de ani”, a spus președintele Societății Timișoara, Florian Mihalcea.

Președintele Societății Timișoara a spus că o parte din punctele Proclamației s-au pus în aplicare și prin intrarea României în Uniunea Europeană, dar cea mai mare durere este netransformarea punctului 8 într-o lege care să interzică foștii securiști pe funcții publice. „Structurile securiste și comuniste există. Chiar dacă marii diligenți ai Partidului Comunist s-au retras, ei sunt în continuare în eșaloanele doi sau trei și s-au organizat din punct de vedere economic în structuri mafiote”, a mai spus Mihalcea.

Un alt membru marcant al Societății Timișoara, Daniel Vighi consideră că o lege a lustraţiei ar fi oprit hoţia din România. „De 20 de ani cei care au făcut cele mai mari averi le-au făcut cu statul. Dacă am fi avut o lege severă a lustraţiei să nu fi avut acces nomenclatura şi ofiţerii de securitate nu puneau mâna pe averea naţională, de la bănci şi până la întreprinderi”, s spus Vighi.

http://www.adevarul.ro/locale/timisoara/Aniversarea_Proclamatiei_de_la_Timisoara-_-Legea_lustratiei_ar_fi_oprit_hotia_nationala_0_223178269.html

Din Penitenciarul-Spital Jilava, generalul Victor Atanasie Stănculescu a acordat un interviu exclusiv pentru ziarul „Adevărul“. Astăzi, în prima parte a interviului, Victor Atanasie Stănculescu vorbeşte despre calităţile de „balerin“ ale lui Ion Iliescu.

Într-un interviu-fluviu, Victor Atanasie Stănculescu – numit verbal de Nicolae Ceauşescu la conducerea Armatei după sinuciderea suspectă a lui  Vasile Milea – dezvăluie cum s-a evitat, la începutul anului 1990, o dictatură militară sub conducerea lui Nicolae Militaru, spion sovietic dovedit.

În prezent, Victor Atanasie Stănculescu – care a fost, imediat după 1990, ministru al Economiei, apoi din nou ministru al Apărării (după înlăturarea lui Nicolae Militaru în luna februarie) – este închis pentru participarea sa în represiunea de la Timişoara. A fost condamnat la 15 ani de puşcărie, fiind unul dintre puţinii care plătesc pentru crimele din decembrie 1989.

Astăzi, în prima parte a interviului, Victor Atanasie Stănculescu vorbeşte despre cum au fost anunţaţi reprezentanţii ţărilor din „Pactul de la Varşovia“ că Nicolae Militaru este noul ministru al Apărării, înaintea reprezentanţilor Armatei române!

Stănculescu spune cum s-a înfiinţat SRI şi cum a ajuns la conducere Virgil Măgureanu, vechi partener al lui Ion Iliescu în comploturile anticeauşiste. Fostul ministru mai dezvăluie cum s-a folosit viitorul preşedinte al României atât de Militaru, cât şi de el, de Victor Atanasie Stănculescu.

Acolo, la Jilava, i se spune încă „Generalul“, deşi, condamnat fiind, gradul lui nu mai contează. Când ne-a primit, curtea Penitenciarului-Spital era acoperită de un covor alb. Ninsese mult, toată noaptea, iar dimineaţa, când România bugetară se spală pe ochi şi pleacă nervoasă la slujbă, acolo, la Jilava, albul acesta orbitor este murdărit de încălţările rupte ale puşcăriaşilor bolnavi.

Dintre toţi, Victor Atanasie Stănculescu (82 de ani), el, „Victoraş“, cel care a fost cândva preferatul Elenei Ceauşescu, dacă nu al tuturor damelor din Nomenklatură, este cel mai elegant. Pantofii lui maro nu sunt rupţi. Gardienii îl apreciază pentru acest bun-gust vestimentar, rar printre cei încarceraţi. Un gardian spune: „Generalul? E cochet foc! Stă în celulă cu Chiţac şi cu unul de pe la Giurgiu, închis pentru nişte escrocherii. Ăla e mai de şantier, aşa. E cam trist generalul, nu mai vorbeşte ca la început. L-a deprimat închisoarea, dar e băiat, mai are glume cu noi, e dezgheţat. Ce să-ţi fac eu ţie, generale, dacă ai făcut prostii?“.

Mihai Chiţac, fost ministru de Interne, a fost condamnat în acelaşi „Dosar Timişoara“ ca şi Victor Atanasie Stănculescu. Între timp, Mihai Chiţac a fost eliberat temporar, pentru a-şi rezolva grave probleme medicale la inimă.

„Ălalalt (Chiţac – n.r.) e şi mai rău. Un cuvânt nu scoate. E îmbufnat, stă şi se uită pe pereţi“, mai povesteşte gardianul.

„Generalul“ – aşa îi spun gardienii lui Victor Atanasie Stănculescu, aşa îi spun colegii, dar nici ei nu cred ce spun. După ce paşii lui încep să tacă, pe coridorul lung din Spitalul‑Penitenciar se mai aud, înăbuşit, doar hohotele de râs ale istoriei. Nu mai ninge.

Undeva, pe strada Molière din cartierul Primăverii, un bărbat de 80 de ani, un emanat al „Revoluţiei“, un fost preşedinte, zâmbeşte larg. Un zâmbet până la urechi.

Planuri dejucate

Victor Atanasie Stănculescu susţine că generalul Nicolae Militaru, dovedit ca spion sovietic, pregătise o dictatură militară pentru România.

Cum a pregătit Militaru dictatura Armatei

„Adevărul”: Pe 23 decembrie aţi fost înlăturat din funcţia de ministru al Apărării. O acţiune pe care aţi considerat-o drept „mişcare de balet”. Care a fost povestea acelei mişcări? Există mărturii ale celor care ţineau legătura cu Pactul de la Varşovia, potrivit cărora încă de la 23 decembrie, ora 16.25, reprezentantul din Rusia a anunţat că generalul Nicolae Militaru va fi noul ministru al Apărării.

Victor Atanasie Stănculescu: Aşa este. Au dat-o cu un pas înainte, ca să ştie Varşovia. Cert este că Nicolae Militaru a cerut să-şi aducă nişte oameni după ce a fost înştiinţat Tratatul de la Varşovia, prin ofiţerul respectiv, să-şi cheme practic un staff al lui. De ce? Pentru că Militaru dorea să aibă oamenii lui, ceea ce a şi stârnit la 8 ianuarie scandalul de la Marele Stat Major. Atunci, ofiţerii de la Marele Stat Major au protestat în grup şi au spus că nu sunt de acord cu prezenţa lui Militaru. A fost scandal mare. Militaru a vrut să-i dezarmeze, să depună armamentul, i-a ameninţat. Toţi generalii care fuseseră chemaţi de Militaru trecuseră în rezervă, fie pentru că depăşiseră vârsta din statut, fie pentru că avuseseră unele legături cu Moscova.

Aveau şcoala făcută la Moscova!

Toţi aveau studii în Uniunea Sovietică, fie că aveau Academia Frunze, fie că aveau Academia de Artilerie de la Moscova. Şi, aşa, la Marele Stat Major, Nicolae Militaru l-a instalat pe Vasile Ionel, şi-a pus oameni la operaţii şi în secţii, l-a oprit pe Nicolae Eftimescu şi l-a folosit o perioadă îndelungată, pentru că ştia toate programele şi planurile. Şi din acel moment  a început să pregătească el preluarea puterii.

Îl înlătura pe Iliescu?

Vă spun imediat. Totul a început din 23 decembrie, după-amiază. Eu eram în birou, vorbeam la telefon şi vin Militaru şi Iliescu, erau zvonurile alea teribile de la Televiziune şi eu le verificam şi vedeam că sunt minciuni. Iliescu mi-a spus că va prelua Militaru conducerea. Eu m-am ridicat şi i-am spus: „Poftiţi, luaţi loc!”, iar Militaru a spus: „Te rog, stai pe loc, nu ştiu care sunt problemele…”. Şi aşa s-a apropiat de seară şi mai târziu am asistat la acel moment teribil de omorâre a lui Trosca. A urmat apoi toată povestea cu judecarea lui Ceauşescu, lucruri care se ştiu acum.

“Militaru dorea să aibă oamenii lui. (…) Ofiţerii de la Marele Stat Major au protestat şi au spus că nu sunt de acord cu prezenţa lui Militaru.Ţ
Victor Stănculescu
fost ministru al Apărării

“Generalii chemaţi de Militaru trecuseră în rezervă, fie pentru depăşirea vârstei, fie pentru unele legături cu Moscova. Ţ
Victor Stănculescu
fost ministru al Apărării

„Domnul preşedinte” Ion Iliescu are o rugăminte

Să rămânem, deocamdată, la „cazul Militaru” şi la Iliescu.

Pe 28 sau 29 decembrie, Petre Roman a dat o dispoziţie pe care a semnat-o, dispoziţie de formare a acelei comisii care să cerceteze situaţia celor care au fost la Timişoara. A fost un fel de verificare. După aceea, şi Roman, şi Iliescu m-au chemat la Ministerul Apărării Naţionale. Din 8 ianuarie, când s-a întâmplat revolta ofiţerilor din Marele Stat Major împotriva lui Militaru, până pe 16 februarie, am fost de două ori întrebat dacă nu vreau să revin la Ministerul Apărării, că e nevoie de mine. Treaba aceasta a fost propusă probabil de Gelu Voican Voiculescu, care a asistat şi el la scandalul de la Marele Stat Major şi dorea să aplaneze situaţia. De două ori am spus că nu vreau să vin. Le-am şi spus: „Lăsaţi-mă să transform Comitetul de Stat al Planificării în minister al Economiei, minister pe care l-am luat după modelul francez”. Şi-n această perioadă am refuzat de două ori funcţia de ministru al Apărării.

V-a rugat Ion Iliescu?

Pe 16 februarie, seara, cred că a fost o joi, aveam şedinţă de Guvern. Eram la o masă rotundă, lângă Petre Roman, al doilea din stânga. Şi la un moment dat, secretarul lui îi aduce un bileţel. Şi mi l-a arătat. Ce scria? „Domnul preşedinte vă roagă ca, după şedinţa de Guvern, să mergeţi până la dânsul cu generalul Stănculescu”. Şi am plecat către seară la Palatul Mitropoliei, unde avea biroul Iliescu. Să fi fost ora 20.00. Am intrat în birou, am făcut doi paşi şi Iliescu mi-a spus: „Dragă, uite, te numesc ministrul Apărării pentru că la ora 18.00 l-am chemat pe Militaru şi l-am obligat să-şi semneze demisia, având în vedere presiunea care există în Armată împotriva lui”. Iar eu: „Domnule preşedinte, v-am spus de două ori că nu vreau, nu ştiu de ce mă întrebaţi şi a treia oară…”. Şi zice: „Păi nu, că acum e altă treabă. Acum că şi-a dat demisia Militaru, m-am pus de acord cu Câmpeanu şi cu Coposu, şi amândoi au fost de acord să fii dumneata ministru al Apărării Naţionale”.

„Când fierbi carnea pentru supă, trebuie să iei mereu spuma”

Ion Iliescu, un „emanat“ care a jucat revoluţionarii pe degete

Ce legături aţi avut cu CADA (Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei)?

Eu moştenisem CADA. Se spunea că eu am înfiinţat-o. Eu am găsit-o gata înfiinţată şi a trebuit să menţin un echilibru în Armată. A trebuit
să-i scot pe toţi cei care  fuseseră aduşi de Nicolae Militaru şi trebuia să-i scot pe toţi cei care împliniseră vârsta de pensionare în 1988 şi 1989, pentru că Nicolae Ceauşescu blocase acest lucru. El voia să nu scoată la pensie pentru că trebuia să promoveze un număr mare de cadre. Şi am scos 65 de generali, dintre care vreo 20 din grupul lui Militaru. În iunie am făcut un Consiliu Militar şi am propus să promovăm tineretul, care era nemulţumit, era nepromovat de ani de zile, şi am spus următoarea pildă pe care o ştiu de la mama: „Când fierbi carnea pentru supă, daca vrei să ai supa limpede, trebuie să iei mereu spuma de deasupra”. Deci, asta trebuia să facem. În al doilea rând, le-am spus: „Vă asigur, când voi atinge vârsta de pensionare, eu mă voi retrage din Armată. Adică, oameni buni, nu vă mai ţineţi de scaune!”.

Exact ceea ce voia CADA.

Da. Şi aşa am scos din Armată 2.300 de colonei şi locotenenţi-colonei. Şi s-au promovat vreo 5.000 de cadre noi. Aici m-am mai lovit de o problemă. Cât a fost Militaru ministru, până prin februarie, s-a avansat alandala. Şi m-am pomenit cu reclamaţii şi trebuia să refac piramida corectă a Armatei. Erau trei probleme. Prima, împotriva lui Militaru şi a celor care făcuseră sluj în URSS. Doi, avansările pe care le făcuse Militaru şi cele rămase nefăcute pe vremea lui Ceauşescu. Şi trei, poziţia Armatei în viitor. Referitor la poziţia Armatei, am avut discuţii cu toţi cei trei candidaţi la preşedinţie – Raţiu, Câmpeanu şi Iliescu.

Şi care erau poziţiile lor?

Prima dată m-am întâlnit cu Câmpeanu, la Parlament, acolo avea biroul. Al doilea a fost cu Raţiu, pe care l-am invitat la Cercul Militar şi am stat de vorbă vreo oră şi ceva, în „Rotonda Generalilor”, la masă, lângă Sala de marmură. Şi a treia – cu Iliescu, discuţie care a fost tot la Parlament. Discuţiile au fost libere, n-au deranjat pe nimeni, s-au pus întrebări despre cum văd ei regulamentele militare, aplicarea soldelor şi sporurilor, nimic deosebit. S-a mai discutat despre jurământul militar, despre uniformele militarilor, despre schimbarea gradelor, care erau după sistemul rusesc, să fie sisemul occidental, oarecum.

Nu ne-aţi răspuns. Ce poziţie avea Iliescu referitor la aceste probleme, cum vedea relaţia cu Armata?

Păi, o vedea bine, pentru că, în general, la început el s-a sprijinit pe Armată. În două forme: prima, cu Militaru, a doua – cu Stănculescu, că doar nu m-a numit degeaba. Iliescu s-a folosit de Militaru, s-a folosit şi de mine!

“La început, Iliescu s-a sprijinit pe Armată. În două forme: prima, cu Militaru, a doua – cu Stănculescu.Ţ
Victor Stănculescu
fost ministru al Apărării

Povestea înfiinţării SRI

Virgil Măgureanu

Să revenim la „momentul ianuarie-februarie 1990″. Nu a fost ceva deranj? Începuseră primele mineriade, demonstraţii…

Da. A fost momentul 28 ianuarie 1990, când, în Piaţa Victoriei, simpatizanţi ai Opoziţiei au protestat împotriva anunţului că Frontul Salvării Naţionale va participa la alegeri, iar Frontul a mobilizat muncitori care au strigat „Moarte intelectualilor!”. Eram la Ministerul Economiei şi într-o seară mă duc la Petre Roman, să rezolv o problemă. Şi am ajuns la secretară şi mi-a spus că e prezent preşedintele Iliescu şi că discută cu conducerea PNL şi PNŢ. Şi am intrat la Petre Roman. Erau la masa de consiliu. Acolo stătea Iliescu şi îl avea lângă el pe Petre Roman, mai erau şi Brucan, şi Mazilu, mai mulţi de-ai lor. În rest, la masă erau de la PNŢ şi PNL. Au fost discuţiile afară, nici n-am ştiut. Eu rămăsesem cu Coposu şi Câmpeanu înăuntru. Şi din ăia de la FSN nu venea niciunul! Coposu şi cu Câmpeanu au zis: „Domnule, noi n-am vrea să mai stăm, dacă partenerii noştri de discuţie n-au venit. Am vrea să plecăm!”. „Domnule, n-aveţi pe unde să ieşiţi pe aici, dar dacă vreţi să ieşiţi, vă conduc prin curtea din spate”.  Am coborât la parter, unde e o uşă care iese direct în curtea Curţii de Conturi şi au ieşit pe acolo, grămadă, cu toţii. Şi eu am revenit. Între timp, Iliescu venise. Nu mai ştiu când, dar ajunsese şi Petre Roman şi priveam, de la geam, la busculadele de afară. Şi atunci, şi Petre Roman, şi eu am spus: „Domnule, trebuie să facem ceva pentru că n-avem informaţii, suntem surprinşi! Să facem un serviciu de informaţii, ca să putem controla în teritoriu”. Şi atunci, în noaptea aia, am bătut în cuie, cum s-ar spune: „Hai să facem SRI!”.

A fost prima oară când s-a pus această problemă.

Da, adică nu se numea aşa, dar era ideea de Serviciul Român de Informaţii”. Au căutat ei pe unul să-l pună şef şi a apărut Virgil Măgureanu, despre care nu ştiam prea multe.

Pe 18-19 februarie, când l-au tras minerii de barbă pe Gelu Voican Voiculescu, unde eraţi?

Uite că nu mai ştiu, parcă la Londra, nu mai ştiu, au fost nişte evenimente, dar nu mai ţin minte.

Miercuri, 10 Martie 2010

Scris de Razvan SAVALIUC

Presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989 Bucuresti, Teodor Maries, a fost prezent miercuri  in redactia ziuaveche.ro unde a povestit despre lupta sa cu sistemul ticalosit, care s-a inversunat sa ascunda vreme de 20 de ani Adevarul despre crimele din decembrie 1989. Relatarile lui Maries sunt deosebit de interesante si reprezinta un exemplu al modului prin care un om determinat si tenace, poate invinge institutii care ii sunt ostile. Daca Romania ar avea mai multi Mariesi, cu siguranta ne-ar fi mult mai bine.

Cum va simtiti dupa 58 de zile de greva foamei? Multi inca pun la indoiala protestul dvs…

Avand in vedere prima etapa a grevei, de data aceasta nu am mai refuzat glucoza, vitala pentru celula creierului. As putea sa spun ca sunt mai limpede la minte acum decat eram la primul protest din toamna anului trecut, cand am avut o serie 74 de zile de refuz de hrana. Inclusiv vederea, cu care am avut probleme, e ok. Singurul lucru care ma deranjeaza de trei, patru zile este respiratia. Si nu din cauza tigarilor la care nu am renuntat, ci din cauza  faptului ca organismul a inceput sa consume resursele din muschii intercostali.  Cei multi, care pun la indoiala capacitatea cuiva de a supravietui atatea zile, sunt totusi extrem de putini, iar din pacate unii dintre ei contesta totul de 20 ani.

Cu ce v-ati alimentat in toate aceste zile?

Glucoza, apa minerala, apa plata si mult, mult ceai fierbinte de tei, de capsuni, de ce-mi gasea secretara. Este singurul fel in care m-am incalzit iarna asta, cand temperatura corpului oscileaza de peste 25 de zile, intre 34,8 grade – 35, 5 grade, iar tensiunea nu mi-a depasit in ultimele saptamani  9 cu 6. De multe ori a fost chiar mai mica, chiar si 8 cu 5. O tensiune oricum mai buna decat cea care am avut-o la greva foamei din 1990. Putini cunosc ca am mai facut si in 1990 o greva a foamei, dupa ce  m-au arestat la Piata Universitatii si m-au incarcerat la Rahova. Atunci, dupa un refuz total de hrana si apa de 10 – 11 zile, tensiunea imi coborase la 7 cu 3. Medicii au intrat atunci in panica si m-au transferat la Spitalul Penitenciarului Jilava.

Nu ati simtit fizic nevoia sa intrerupeti protestul, zeci de prieteni v-au cerut insistent s-o faceti si i-ati refuzat pe toti?!

Cred ca sunt 20-30 pe zi care imi tot cer sa ies din greva, dar promisiunea de onoare pe care mi-am facut-o – aceea ca voi inceta protestul doar atunci cand vom avea la sediul asociatiei actele integrale din dosarul 97/P/1990 privind crimeledin decembrie 1989 – de indata voi inceta. Omeneste este sa simti fizic, in fiecare zi, sa renunti. Simpla recunoastere a oamenilor, care intorceau capul dupa mine pe strada, socati de cum arat, mai ales, ca sa glumesc, de 1 – 8 martie, cand m-am intalnit cu multe doamne si domnisoare care s-au speriat de mine, ar fi fost motive suficiente ca sa renunt. Dar nu au putut cantari nici pe departe in balanta promisiunii de onoare  pe care mi-am facut-o. Si am facut-o.

De unde atata determinare. Ce v-a impulsionat sa fiti atat de indarjit, incat sa va riscati viata pentru un ideal, oricat de nobil ar fi acesta?

Cei cazuti pe caldaram in seara de 21 decembrie 1989 la Sala Dalles, precum betele de chibrit, impuscati de criminali a fost primul motiv pentru care m-am indarjit inca din ultimele zile ale anului 1989, si am iesit in strada inca din primele zile ale lui 1990 pentru a cere pedepsirea criminalilor. Toata minciuna perioadei 14 decembrie 1989 – 15 iunie 1990 (mineriadele), inchisoarea pe care am facut-o pe nedrept pentru simplul fapt ca am fost incriminat pentru calitatea de “golan” al Pietei Universitatii, m-au cladit pentru aceasta lupta lunga si acest protest extrem. De fapt greva foamei in sine are o motivatie acoperita de o dispozitie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, incluviv azi cand vorbim avem din nou termen la Curte, ca pana la 18 martie 2010 sa depunem, noi Asociatia 21 Decembrie 1989 acte in completarea apararii in dosarul 21 Decembrie – I – Revolutie de la Strasbourg.

V-ati intalnit de multe ori cu reprezentantii institutiilor statului, care stiau ca dvs. puteti sa muriti, si v-au tratat cu nepasare, amanand la nesfarsit predarea dosarele. Adica incalcand dispozitiile CEDO. Ce episod de acest gen v-a marcat cel mai mult?

Daca functia de Procuror General al Romaniei era detinuta de un barbat, pana azi erau rezolvate toate lucrurile. Va relatez un fapt real: Eram in ziua a 47-a agrevei foamei, de anul trecut. Eram invitat de Laura Codruta Kovesi la sala de consiliu a Parchetului General sa vad modul in care se derula activitatea de copiere si autentificare a dosarelor Revolutiei ce urmau sa ne fie predate. La intrare, a existat acel incident cu un jandarm, care mi-a dat cu un spray lacrimogen in ochi. Am cazut pe jos. Dupa ce mi-am revenit, si am putut sa vad, mi-a aparut Kovesi in capul scarilor alaturi de avocatul asociatiei, rugandu-ma sa intru. Avocatul se afla deja in sediu, si i-a reprosat lui Kovesi incidentul: “E posibil, ne-ati chemat aici si ne dati cu spray in fata?”. Am intrat pana la urma, am urcat scarile si cand am vazut-o pe Kovesi cu lacrimi in ochi – speriata de ce au facut jandarmii – brusc am uitat orice suparare, i-am sarutat mana si i-am spus: “De data aceasta nu sunteti dvs. vinovata”. Si am urcat restul scarilor impreuna, tinandu-ne de maini ca la gradinita.

Mi-ati dat un exemplu cu happy-end. Dar stiu ca ati avut parte de expertiente si mai urate…

Ne-am intalnit de multe ori cu generalul Ion Vasilache, seful Parchetelor Militare, unde erau tinute dosarele Revolutiei. Cel putin de trei ori l-am vazut pe Vasilache transfigurat in disperarea lui de a tainui crimele, urland si gesticuland catre mine precum Hitler cu mana sus: “Ne-am saturat de Maries!”. Iar intr-o discutie avuta cu generalul Dan Voinea, acelasi Vasilache i-a zis lui Voinea: “Sa stea in strada, sa moara acolo!”. Se referea la mine. Se infuriase pentru ca imi urase la multi ani, iar eu ii replicasem “La multi ani, dar nu pe functia asta!”. Mai tarziu, dupa plecarea mea, am aflat ca Vasilache l-a mustruluit pe Voinea, fata de mai multi subordonati, ca nu i-a luat apararea si trebuia sa ma arunce pe geamuri.

Credeti ca acesti procurori militari, care au musamalizat dosarele Revolutiei si i-au scapat pe criminali mai pot sta pe functii? N-ar trebui trasi la raspundere?

Din punct de vedere al vinovatiei, pentru tergiversare, acestia au savarsit infractiunea de favorizare si chiar complicitate cu criminalii. Miercurea si joia trecuta am pichetat Ministerul Justitiei, si, daca nu se vor lua masuri, vom continua pichetarile. In discutia purtata cu consilierul Gabriel Tanasescu al  ministrului Catalin Predoiu, evaluand ce s-a lucrat in cei doi ani si cinci luni cat generalul Dan Voinea a lucrat liber in dosarele Revolutiei si a girat functia de sef a Parchetelor Militare, in comparatie cu alti doi ani si jumatate scursi de mandat ai generalului Ion Vasilache, s-a ajuns la concluzia ca nu s-a mai facut nimic relevant in ultima perioada comparata. I-am solicitat consilierului Tanasescu sa-i transmita ministrului Justitiei evaluarea rapida, din punct de vedere al managementului pe aceste dosare a trei procurori ce au raspuns de dosare in ultimii doi ani si jumatate: Marius Iacob – seful Sectiei de Urmarire Penala; Ion Vasilache – seful Sectiei Parchetelor Militare si Nitu Tiberiu Flaviu – prim adjunct la Procurorul General. Am cerut si demiterea imediata a celor trei si am sesizat inclusiv CSM despre inactiunile acestora. Din punctul meu de vedere, cei trei si nu numai ei, de fapt toti procurorii militari de la Revolutie si pana in prezent, cu exceptia catorva printre care si Dan Voinea, ar trebuie de indata sa li se faca dosare penale. In Polonia, dupa infiintarea institutului pentru memoria natiunii poloneze, primii trimisi in judecata au fost procurorii care au musamalizat dosarele despre crimele din perioada comunista.

Cat mai stati in greva aceasta?

Vreau sa incetez chiar azi, dar lipsa de incredere in autoritati ma face sa nu renut.

Deci nu renuntati, chiar daca Guvernul, in sfarsit, a dat marti o lege de desecretizare a dosarelor Revolutiei?

Guvernul a dat de fapt o a doua decizie de acest gen, in interval de trei saptamani. Ministrul Apararii, Gabriel Oprea, m-a asigurat de tot sprijinul in aflarea Adevarului. Dar predarea documentelor nu o face Armata, ci tot parchetul, pentru ca asta este procedura. Ori in Nitu, Vasilache si Iacob sa aiba  incredere dracu’! Iar in comunisti precum Vasilache si Iacob, sau in tragatori de elita in 21 – 22 decembrie 1989 ca Nitu, sa aiba incredere mama dracului! Eu si Asociatia 21 Decembrie 1989 nu putem avea incredere.

Intrebari de la cititori

Raul: Sunteti multumit de decizia Guvernului de marti?

Niciodata nu e prea tarziu. La americani omorul nu se prescrie niciodata omorul, iar la evrei se stie pozitia pe care o au in a-i urmari pe criminalii poporului lor pana la sfarsitul vietii. Acelasi lucru trebuie facut si in Romania. Luptatorii anticomunisti au fost cei care au tinut si redat demnitatea poporului roman.

Sofocle: Credeti ca pana la urma adevarul despre Revolutie va iesi la iveala?

Avand in vedere ultimele hotarari de Guvern pe aceasta chestiune, recenta intalnire de la Praga a reprezentantilor statelor ex-comuniste unde au hotarat infiintarea unui tribunal penal international, dar si ultimele evolutii ale Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului – am convingerea ca finalizarea dosarelor va avea sorti de izbanda. De fapt, Adevarul se cunoaste in cea mai mare parte, doar trebuie finalizata bucataria procedurala, iar vinovatii trimisi in judecata.

Bonianschi:De ce nu v-ati ascultat prietenii si colegii cand v-au spus sa incetati greva foamei si ati continuat?

Eu le multumesc tuturor pentru grija, dar adevarul este ca in subconstient cu totii doresc eliberarea intregului volum de dosare, deci in realitate sunt de acord in sinea lor cu ceea ce fac.

Bonianschi: Care este impresia pe care v-au creat-o Laura Kovesi si Ion Vasilache la discutiile pe care le-ati purtat? Dar despre Marcel Opris?

Profesional, primii doi sunt niste nulitati. Nu cunosc drept international. Pe deasupra sunt si rau intentionati. Dl. Opris de la STS, nici dansul nu cunoaste drept international, dar are o scuza, nu este jurist. Rau intentionat ar parea ca nu este, doar orgolios, si deci nu-i place sa fie ingenunchiat. Noi n-am urmarit sa-i ingenunchiem sau sa-i umilim. Ori cum ne spuneau procurorii militari: “Ati invins un sistem”. Am vrut doar sa-i determinam sa respecte dispozitia Curtii Europene. Iar, prin ceea ce am obtinut, am creat un precedent in ultimii 70 de ani in Romania – instrumentarea dosarelor la vedere.

Gigi Duru: Pe cine credeti ca mai intereseaza adevarul despre revolutie? Tinerii din ziua de azi au alte preocupari…

In primul rand pe urmasii celor ucisi. Pe acesti eroi martiri ii consider cei mai importanti. Orice om constient despre ce inseamna adevarul si istoria reala trebuie sa fie interesat.

Gigi Duru: Ce inseamna pentru dvs “adevarul” despre revolutie? Credeti ca veti putea publica o lista cu cei care au dat ordin si cei care au apasat pe tragaci in decembrie ‘89? Veti putea face o harta cat mai completa a locurilor de unde s-a tras si unde s-a murit in toata tara in decembrie ‘89? Si o harta a ordinelor date?

Toate aceste detalii se regasesc in dosarele tinute pana acum. Chiar glumeam, dar s-ar putea sa iau in serios si sa trecem pe panze imense, care sa le afisam in Piata Universitatii, numele celor care au dat ordine criminale, au tras, au fost ulterior si premiati cu bani si grade pentru asta.

Gigi Duru: Credeti ca veti putea face o harta asemanatoare a ordinelor si faptelor pentru mineriade care sa explice mortii din acele zile?

Avocatii asociatiei cer cu insistenta de mai bine de doua saptamani sa ne fie copiat dosarul mineriadei, aflat in acest moment la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Din pacate, se invoca lipsa resurselor materiale, a aparatului si oamenilor necesare pentru cele 302 volume ale dosarului. Sper in aceasta saptamana sa gasim o solutie.

Gigi Duru: Mai sunt dosare care nu v-au fost date? Preferati sa muriti si sa lasati treaba neterminata? Cine credeti ca va continua?

Orice lucru finalizat este un lucru bine facut. Asta daca ai principii. Cu orice risc, pana la capat.

http://www.ziuaveche.ro/intalnirile-ziuavechero/1451

“În seara zilei de 17.12.1989, duminecă (sic), în jurul orelor 18.00, unitatea a primit ordin să execute indicativul “Radu cel Frumos”. Pe feţele tuturor – ofiţeri, subofiţeri, militari în termen – se citea neliniştea şi îngrijorarea atât în privinţa acţiunilor ce le aveau de desfăşurat cât şi a zilei ce urma. în jurul orei 07.30, după un zbor foarte dificil printr-o masă lentă de nori şi multe goluri de aer, am aterizat la Timişoara pe o ploaie deasă răscolită de un vânt destul de puternic. (…)Ploaia s-a mai liniştit în timp ce începuse să mijească primii zori de ziuă”.
Aşa începe raportul despre Revoluţia de la Timişoara, întocmit de un ofiţer al Armatei Române, cu evidente înclinaţii literare. Materialul a fost desecretizat de Guvernul României, ca şi când ar fi conţinut cine ştie ce informaţii care ar fi putut să răstoarne lumea. “Am intrat în oraş. Totul părea la început liniştit şi normal în acea zonă şi la acea oră. Cetăţeni stăteau la cozi la lapte şi pâine, alţii aşteptau calmi mijloace de transport în comun. Brusc, am fost depăşiţi în mare viteză de un T.A.B.-77 cu mitralierele pregătite pentru tragere şi am început apoi să început apoi să înţelegem dimensiunile dezastrului (de fapt, să le vedem, pentru că de înţeles…).
În toate intersecţiile staţionau camioane fără prelată cu militari în poziţie de tragere pe platforme, militari cu armele în poziţii de tragere ţineau localnicii pe loc, câteva magazine cu precădere alimentare – cu vitrinele sparte şi conţinutul făcut grămadă pe trotuar, un chioşc ziare fumegând încă sub stropi de ploaie stătea calcinat într-o parte, într-o poziţie ciudată.
Cred că nici nu mai respiram. Am intrat pe câteva străduţe înguste şi brusc, după ce am trecut şi pe lângă alte magazine din reţeaua comercială devastate şi arse (consignaţie, librărie, farmacie, parfumerie, galanterie etc.) am oprit într-o piaţetă înţesată de tehnică militară – tancuri, transportoare, camioane. Undeva, la câteva zeci de metri de noi, fumega un chioşc şi un autoturism răsturnat (ulterior am aflat că fusese maşina şefului de stat major al diviziei). De la şoferul autobuzului am aflat câteva amănunte. Incredibil! Spuneam cu toţii”, mai scrie, negru pe alb, în documentul, până azi, secret de stat.
Dar să continuăm cu citatele: ” în timpul celor două zile, de la majoritatea grupurilor s-a raportat că au fost observaţi tineri care inspirau din pungi cu prenadez s-au aracet, drogându-se astfel. în dimineaţa zilei de miercuri 20 decembrie, mai multe grupuri au primit ordin să supravegheze diferite întreprinderi, existând informaţia că muncitorii vor ieşi pe străzi”.
În document scrie, totusi, că armata a tras, ceea ce ar fi o primă consemnare oficială a acestui fapt. Cu toate astea, adevărul despre Revoluţie nu mai poate fi găsit. Mai mult, registrele care au fost desecretizate ieri şi care ar trebui să stea la baza cercetărilor făcute de procurori sunt şi mai puţin relevante decât documentul prezentat. În cele mai multe nu se scrie niciun cuvânt despre Revoluţie. Ca şi când n-ar fi existat. (ImpactNews)

Guvernul a decis declasificarea ultimelor date şi informaţii legate de Revoluţia din decembrie 1989

Guvernul a decis, marţi, declasificarea ultimelor date şi informaţii legate de Revoluţia din decembrie 1989, a anunţat premierul Emil Boc.
La 10 februarie, Executivul a decis, la solicitarea Ministerului Apărării Naţionale, să declasifice mai multe documente privind Revoluţia din decembrie 1989.
“La solicitarea Ministerului Apărării Naţionale, Guvernul a desecretizat, prin hotărâre, mai multe acte privind Revoluţia din decembrie 1989. Atât hotărârea de guvern, cât şi documentele desecretizate vor fi publicate în Monitorul Oficial”, a declarat la acea dată, pentru MEDIAFAX, şeful SGG.
Ministerul a precizat tot atunci că au fost declasificate 7617 file din documente cu nivel de clasificare “secret de stat” emise de Ministerul Apărarii Naţionale.
Ministrul Apărării, Gabriel Oprea, a anunţat, la încâputul lunii martie, că Guvernul va declasifica şi ultimele documente solicitate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de către Asociaţia 21 Decembrie 1989.
La 15 ianuarie, MApN a declasificat 1.989 de documente conţinând 2.684 de file referitoare la Revoluţie.
Asociaţia 21 Decembrie 1989 a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o plângere referitoare la Dosarul 97/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, cunoscut si sub numele de “Dosarele Revoluţiei”.
Întrucât unele din documentele cazului sunt clasificate secret de serviciu sau secret de stat, Parchetul a solicitat Ministerului Apărării Naţionale declasificarea documentelor în cauză. În data 15 ianuarie 2010, Ministerul Apărării Naţionale a declasificat 2684 file secret de serviciu, care au fost comunicate Secţiei Parchetelor Militare. Declasificarea informaţiilor clasificate secret de stat se face prin Hotărâre de Guvern, hotărâre adoptată de Executiv în şedinţa din data de 10 februarie 2010.
Luni, la Parchetul instanţei supreme a avut loc o întâlnire la care au participat reprezentanţi ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989, o delegaţie a Ministerului Apărării Naţionale, împreună cu şeful Structurii de Securitate a Statului Major General, “pentru a asigura cadrul legal şi procedural necesar consultării tuturor documentelor nedeclasificate sau parţial nedeclasificate aparţinând acestei instituţii, precum şi reprezentanţi ai mass-media, pentru o totală transparenţă a acestui proces”.
Reprezentanţii asociaţiei au refuzat atât ridicarea documentelor declasificate (zece volume, pregătite pentru predare de aproximativ trei săptămâni, situaţie bine cunoscută de către reprezentanţii asociaţiei), cât şi consultarea documentelor puse la dispoziţie de către reprezentanţii Ministerului Apărării Naţionale.
“Cu acelaşi prilej, reprezentanţii asociaţiei au susţinut că nu au primit în realitate, până în prezent, decât 67 de volume, însă acest fapt este infirmat de existenţa proceselor-verbale încheiate cu ocazia predării-primirii celor 81 de volume. La cererea asociaţiei, întâlnirea următoare se va desfăşura în prezenţa reprezentanţilor Ministerului Apărării Naţionale, cerere cu care procurorii militari au fost de acord, reafirmând pe această cale totala disponibilitate pentru finalizarea cât mai urgentă a procesului de predare integrală. Au exclus ca posibile zile de predare a documentelor, zilele de marţi şi joi, 2 martie şi 4 martie 2010, motivând că unul dintre avocaţi are afaceri judiciare care îi reclamă prezenţa. Având, însă, în vedere faptul că asociaţia nu are numai un singur avocat ales şi în spiritul necesităţii finalizării acestui proces reprezentanţii asociaţiei au fost invitaţi pentru data de 2.03.2010, ora 12.00″, a informat, luni, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Luni, 08 Martie 2010

Scris de Adrian PATRUSCA

Batranul taranist Ion Diaconescu a dat statul roman in judecata si cere 18 milioane de euro daune morale pentru cei 15 ani de temnita comunista. O binecunoscuta emisiune interactiva a sesizat subiectul si a oprit cativa cetateni din treburile zilnice, solicitandu-le opinia. Majoritatea intervievatilor au cazut de acord ca omul trebuie sa fi suferit mult, dar acum, pe criza asta, de unde sa-i dea statul asa o gramada de bani lui Diaconescu? In glasul multora tremura indignarea cand pronuntau suma, dar afisau o pioasa smerenie, cand evocau suferintele intemnitatului. Ideea cvasi-generala era ca acum nu e momentul, sau ca petentul sa mai lase din pretentii. Ici, colo, cate o insinuare, ca ce-i trebuie lui, la varsta asta, 90 de ani, un purcoi de bani, cand mai de folos ar fi sa se ingrijeasca de cele vesnice. A fost nevoie de interventia hotarata a eternului domn cu caciula brumarie si alura de administrator de bloc deghizat civil pentru ca lucrurile sa fie puse la punct: da’ de ce sa-i dea statul banii astia, adica sa dam fiecare dintre noi cate un euro din buzunar? Ce, noi l-am tinut la puscarie? Sa-i dea aia care l-au inchis!

Omul, in mitocania lui egoista si agresiva, cu simtul de protectie al activistului harsit de multe, avea dreptate. De ce sa platim toti? Sa plateasca vinovatii! Dincolo de vina colectiva – o nebuloasa compusa din lasitatile fiecaruia dintre noi, cei care am acceptat comunismul, “ne-am acomodat” cu el – exista vini concrete, exista crime, exista responsabili care au dat ordine si responsabili care au executat. A fost un sistem criminal, vinovat de a fi ucis toata floarea romaneasca. Un sistem conceput si pus in aplicare  de indivizi, mii de indivizi cu identitati si biografii reale, nu de fantome. Acestia trebuie sa plateasca. Numai ca, la 20 de ani de la lovitura de stat,  cu exceptia Ceausestilor, si a catorva tutari caraghiosi din CC, toata nomenclatura si toata securimea si toate progeniturile acestora sunt bine mersi. Cu iuteala si nebagarea de seama testate de Revolutia Franceza si consacrate de bolsevici, s-au aburcat in carca noastra. Si, de acolo, ne conduc. Pentru ca ei asta stiu sa faca. Asta e destinul lor tragic. Se sacrifica si ne conduc.

A existat un moment istoric: condamnarea politica a comunismului de catre Traian Basescu in Parlament, sub ploaia de huiduieli condusa de Vadim Tudor. Putea fi un punct de cotitura. S-a dus. S-a diluat. Apa de ploaie.

A urmat un raport al Comisiei Tismaneanu, care, chiar asa, plin de lacune si inadvertente, putea constitui o baza de pornire pentru un proces al comunismului. N-a constituit.

Prin 2007, guvernul Tariceanu a anuntat ca va da o ordonanta de urgenta pentru desecretizarea arhivelor PCR si UTC. Ba chiar se vorbea ca asta ar fi un prim pas spre legea lustratiei. N-a fost. Nu s-au desecretizat.

CNSAS-ului i s-a promis ca va primi toate dosarele de la Securitate, cu exceptia catorva, doar, care ar periclita, vezi Doamne, siguranta nationala. In rest, demascati Securitatea, voie ca la banu’ Ghica! De toate camioanele alea cu dosare, de care nu mai incapea curtea CNSAS s-a ales praful. N-au demascat nimic. Ticu Dumitrescu a murit neimpacat.

Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului a ajuns astazi subiect de scandal politic. Cine sa-l conduca? Oprea cu ai lui? Pai e de-ai liberalilor, nu-l intereseaza crimele comunismului, il intereseaza sa-l infunde pe Basescu. Tismaneanu cu ai lui? Pai e de-ai lui Basescu, vrea sa-l acopere. In toata aceasta zarva de mahala, nimeni n-a auzit vorba mare spusa de Tia Serbanescu: de ce e nevoie de un institut de stat, finantat din bani publici, pentru cercetarea dosarelor comunismului? E suficient ca toate arhivele, ale Securitatii, ale PCR, ale UTC, ale Armatei sa fie deschise si tot cercetatorul sa fie liber sa scotoceasca unde are chef. Sa demaste pe cine gaseste. De ce trebuie sa fie cineva investit cu autoritate de stat ca sa cerceteze arhivele?

Cu totul altfel s-ar pune problema – si asa ar trebui sa se puna – daca s-ar organiza un proces al comunismului. Un proces penal adevarat, dupa modelul Nurnberg. Atunci, da, statul ar trebui sa se implice direct in organizarea sa. Pentru ca el reprezinta poporul. Si ar fi vorba de un proces al poporului roman impotriva comunismului.

Dar toate astea sunt vorbe goale. In timpul in care eu fac teorii de doi bani, un om sta sa moara. Doru Maries, aflat de doua luni in greva foamei si ajuns o umbra, cere un lucru simplu, mult mai simplu decat un proces al comunismului: declasificarea dosarelor revolutiei. Sa aflam cine a tras in noi dupa 22. Iar statul roman, care ar trebui sa-l reprezinte, sa-l apere pe Maries, ca si pe noi toti, sade cu mainile in san, asteptand ca el sa puna mainile pe piept si sa inchida gura. Sa fie iar liniste.

Doru Maries, asa aproape de moarte cum este, e mai viu decat noi toti.

Ziua veche

Dan Voinea: Documentele declasificate vor lamuri implicarea domnului Iliescu la Revolutie

Marţi, 09 Martie 2010 16:01

Scris de Razvan SAVALIUC

Presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989 Bucuresti, Teodor Maries, va fi prezent miercuri, la ora 12, in redactia ziuaveche.ro pentru a vorbi despre calvarul prin care trece, in lupta sa pentru demolarea ultimelor bariere puse in calea aflarii Adevarului despre crimele de la Revolutie. Maries, aflat de multa vreme in greva foamei, este unul dintre romanii care au aflat pe pielea lor ce insemana sa te bati cu morile de vant. Din fericire, el nu este singur, chiar daca adversarii sai detin functii cheie in stat.

http://www.ziuaveche.ro/actualitate/direct/1405-intalnirile-ziuavechero-teodor-maries-in-lupta-cu-statul-securist