Cronologia luptei în ani

O CRONOLOGIE A CONSECVENŢEI

Ca în orice domeniu de activitate, consecvenţa este cheia succesului.

Asociaţia „21 Decembrie 1989” a fost şi este consecventă de 20 de ani în activitatea statutară pe care o desfăşoară. Şi, bineînţeles, consecventă cu idealurile şi principiile ei. Dorim să vă prezentăm o scurtă cronologie a celor 20 de ani de luptă consecventă pentru aflarea adevărului în vederea pedepsirii vinovaţilor, dar şi a relaţiilor, mai mereu dificile şi problematice, cu instituţiile statului român şi cu cele europene.

În decembrie 1989, când noi scandam „nu mai trageţi” la Timişoara şi Bucureşti, ei au tras, ucigând vreo 200 dintre oamenii noştri. Când, în 22.12, după alungarea dictatorului, noi, cei care ne-am expus gloanţelor, ne-am luat raţia de libertate şi am dăruit-o tuturor, toţi au crezut că sacrificiile făcute în perioada 17-22.12 s-au încheiat. Oricum, era deja prea mult. Ei au aşteptat seara şi, creând diversiunea, au tras din nou, ucigând peste 1000 dintre ai noştri, sacrificându-şi inclusiv o parte dintre oamenii lor. Când noi am cerut dreptate pentru cei ucişi şi judecarea vinovaţilor, ei ne-au răspuns cu mineriade. Iar după fratricidul din 13-15 iunie 1990, cu puşcărie, cu dosare penale grele şi cu ani pierduţi prin tribunale. Mulţi dintre noi au murit în primii ani, şi mai mulţi au părăsit ţara cerând azil politic printre străini, iar justiţia a muşamalizat şi a ascuns probele, finalizând în 1994-95 toate dosarele cu soluţii de neîncepere a urmăririi penale împotriva celor vinovaţi. Soluţiile de NUP date în toate cauzele nu au fost niciodată aduse la cunoştinţa părţilor vătămate. Majoritatea acestora au aflat de ele abia în anii 2005-06, de la procurorul militar Dan Voinea. Din păcate nici în perioada preşedinţiei lui Emil Constantinescu, în care mulţi îşi puseseră speranţe, nu s-au făcut cercetări la nivel naţional. Totuşi, în acei ani, pe perioada mandatului de şef al Secţiei Parchetelor Militare a generalului Dan Voinea, s-au finalizat câteva dosare, printre care Timişoara, Cluj şi Sibiu, dar investigaţiile au fost făcute de procurori doar pentru perioada 17-21.12.1989. Procurorii nu au investigat deloc evenimentele petrecute după 22.12.1989, cu toate că cele mai multe victime (morţi, răniţi, reţinuţi) au fost înregistrate după diversiunea creată de gruparea Iliescu-Stănculescu-Brucan şi acoliţii lor.

O dată cu realegerea lui Ion Iliescu în fruntea ţării, toate aceste cercetări au fost brutal oprite. Mai mult decât atât, printr-un recurs în anulare, generalii Stănculescu şi Chiţac, ce fuseseră deja condamnaţi la câte 15 ani de închisoare, au fost scoşi basma curată de tovarăşul lor de încredere.

Şi aşa am considerat că în ţară am irosit prea mulţi ani fără să obţinem vreun rezultat, cu o justiţie sugrumată aproape 15 ani de Ion Iliescu şi clica lui.

Cum România e ţară semnatară a convenţiilor şi tratatelor europene, Asociaţia a apelat, în august 2004, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În 7.12.2004, presiunile făcute pe tot parcursul anului de Asociaţia „21 Decembrie 1989” au dat rezultat: generalul Joarză, şeful Secţiei Parchetelor Militare de atunci, l-a învestit pe gen. magistrat Dan Voinea să preia dosarul 97/P/1990, dosarul Revoluţiei la nivel naţional deschis de Asociaţia noastră. În aceeaşi zi, în baza noii plângeri depuse în septembrie 2004 şi a completării acesteia din aceeaşi toamnă, dl. Voinea a infirmat rezoluţiile anterioare şi a dispus reluarea cercetărilor, fapt care a dus la prelungirea termenului de prescripţie ce devenea scadent în zilele următoare. În paralel, în 2005, Asociaţia a depus o nouă plângere şi în dosarul privind perioada infracţională 26.12.1989-15.06.1990. În perioada 2005-2007 (vara) s-au extins cercetările la nivel naţional, conform plângerii. Şi pentru prima dată, după 15 ani, victimele au fost ascultate şi au aflat de rezoluţiile anterioare ce nu le fuseseră transmise procedural de către procurori niciodată. Cercetările în ambele dosare mergeau mers bine. În consecinţă, Asociaţia a decis să abandoneze cererea depusă la CEDO în 2004.

Dosarul privind cei 6 morţi din 13.06.1990 urma să ajungă în instanţă şi, pentru prima dată după 17 ani, fostul preşedinte Ion Iliescu era inculpat alături de generalul Chiţac şi alţi ofiţeri, iar rechizitoriul dosarului era finalizat. În 20.06.2007, însă, Curtea Constituţională a dat o hotărâre prin care se rupea dosarul – fără discernământ, fără a se ţine cont de dreptul elementar la un proces echitabil într-un timp rezonabil pentru cele câteva mii de părţi vătămate audiate până în acel moment (din cei peste 12.000 de martori audiaţi în perioada 2004-2007) şi, din punctul nostru de vedere, la comandă politică. Hotărârea 610 a C.C. ar fi trebuit să aibă efect, conform Constituţiei, doar pentru viitor, dar în acest caz ea a fost aplicată de îndată, retroactiv, într-un dosar deja finalizat.

Punctul de vedere al Asociaţiei a fost şi rămâne că în perioada infracţională decembrie 1989-iunie 1990 armele şi gloanţele au fost ale ministerelor de forţă şi au fost împărţite şi folosite din ordin civil. Adevărul nu se poate afla decât cu civilii şi militarii cercetaţi în acelaşi dosar. Astfel, decizia 610 a C.C. a dus în fapt, la o nouă tergiversare şi a constituit un abuz fără precedent în Uniunii Europene.

În august 2007, argumentat, Asociaţia şi, în nume personal, Teodor Mărieş, au revenit cu cererea la CEDO. Argumentul adus lui TM de către avocaţii săi pentru a semna cererea şi în nume personal a fost ca în cazul în care tentativele repetate de puci din cadrul Asociaţiei „21 Decembrie 1989” ce vizau eliminarea lui ar fi reuşit, acţiunea ar putea continua în nume propriu. TM a acceptat argumentul, deşi nu voia să îl ia în calcul. Astfel a apărut la CEDO înregistrarea cererii nr. 33810/07 – Asociaţia „21 Decembrie 1989” şi Mărieş (I). CEDO a acceptat cererea, iar la 29.04.2008 preşedintele Curţii a decis judecarea cu prioritate a acesteia. Asociaţia a apreciat decizia corectă şi importanţa acordată acestui dosar de către Curte prin stabilirea judecării cu prioritate. Până la acest termen, Asociaţia corespondase şi în februarie-aprilie 2008 organizase două deplasări la Strasbourg în timpul cărora peste 50 de revoluţionari şi simpatizanţi din străinătate manifestaseră în faţa Curţii şi a Comisiei Europene cerând dreptate pentru eroii Revoluţiei.

La 4.11.2008 preşedintele Camerei a III-a, dl. Josep Casadevall, a dispus, printre alte solicitări procedurale adresate Guvernului României, şi solicitarea expresă de a pune la dispoziţia Înaltei Curţi o copie integrală a dosarului 97/P/1990. Guvernul era obligat, conform convenţiilor şi tratatelor internaţionale semnate de România, să răspundă tuturor solicitărilor până la data de 26.02.2009.

Agentul guvernamental Răzvan-Horaţiu Radu, reprezentantul Guvernului României din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE) la CEDO, a transmis parchetului general printr-o adresă dispoziţia CEDO, adică „expres o copie integrală a dosarului 97/P/1990”, cu termen la CEDO 26.02.2009.

Parchetul, prin Procurorul General (PG) Laura Codruţa Kövesi, a avizat favorabil cererea MAE cu menţiunea „urgent” şi a transmis-o celor 2 şefi de secţie, Marius Iacob (Urmărire Penală şi Crimă Organizată) şi Ion Vasilache (Secţia Parchetelor Militare). La secţia civilă se afla dosarul disjuns privind civilii implicaţi în sângerosul decembrie 1989, iar la secţia militară – cel privind partea militară. Ion Vasilache, contrar solicitării CEDO, MAE şi PG, a avizat o copie pentru studiu, dar DOAR pentru studiu. Această solicitare a fost transmisă procurorului de caz Dan Voinea care a dispus începerea copierii. Primele 40.000 pagini au fost preluate de la parchet de către agentul guvernamental. Procedura dintre Guvern şi CEDO s-a încheiat la 26.02 fără ca măcar o filă a dosarului să fi fost depusă.

În acest timp, Asociaţia aştepta să îi fie remisă de către Curte, conform procedurii, deci a dreptului său legal, copia acestui dosar. Acest lucru întârzia, însă.

În aprilie 2009, TM le-a propus tuturor membrilor Asociaţiei şi simpatizanţilor acesteia care au depus şi ei cereri la CEDO în perioada august 2008-aprilie 2009 să facă o chetă (o sumă modică pentru fiecare persoană – 80 RON) în vederea organizării unei deplasări cu microbuzul a 20 de persoane pentru un protest de trei zile la CEDO.

25.04.2009 – acţiunea se pune în mişcare.

27-28.04.2009 – Protest la CEDO

27.04.2009, dimineaţa – întrevedere a delegaţiei cu un referent al secţiei române de la CEDO. Acesta a confirmat bănuielile – MAE nu şi-a îndeplinit atribuţiunile faţă de Curte. Asociaţia a solicitat o întrevedere cu grefierul-şef, dl. Santiago Quesada. Acesta a avut amabilitatea să accepte şi în jurul orei 17.00 a avut loc întâlnirea. În timpul acesteia, dl. Quesada a confirmat că până la acel moment la Curte nu ajunsese nicio filă a dosarului. Ca urmare, Asociaţia i-a solicitat să se revină cu adrese către Guvernul României. Referentul a precizat că Guvernul poate să nu trimită nimic şi l-a întrebat pe dl. TM cât este dispus să mai aştepte sosirea dosarului din ţară. Răspunsul: „în mod normal nu ar merita să mai aşteptăm nicio zi pentru că au trecut deja 19 ani, dar le acord încă 2 luni.” Apoi, reprezentanţii Asociaţiei i-au cerut grefierului-şef o precizare scrisă în sensul neprimirii de către Curte a niciunui document din partea Guvernului. A doua zi, 28.04.2009, au primit confirmarea scrisă cu precizarea expresă „până la acest moment, Curtea nu a primit nicio filă din dosarul 97/P/1990”. Unde erau cele 40.000 de pagini ridicate de MAE de la Parchet încă din iarnă?

După întoarcerea în ţară a delegaţiei, Asociaţia a adresat, oficial, întrebarea Parchetului.

Parchetul a răspuns: „Am predat Agentului guvernamental HRR aproximativ 40.000 pagini, după care acesta a refuzat să ridice şi restului dosarului, motiv pentru care am oprit copierea.”

Asociaţia a început protestele la MAE. Reprezentanţi ai ei au fost primiţi în audienţă. Li s-a transmis că CEDO nu mai doreşte restul dosarului. Li s-a reproşat că lucrătorii MAE au cumpărat hârtie din proprii bani, deşi îşi primiseră salariile cu întârziere, şi că nu înţeleg că suntem în criză, că vor să cheltuiască atâţia bani pentru 1 milion de file, cât susţineau procurorii că are dosarul. Delegaţii Asociaţiei au cerut în scris dispoziţia CEDO prin care Curtea informa că nu mai doreşte restul dosarului. Li s-a răspuns că nu există, că nu au adresă scrisă întrucât această chestiune le-a fost transmisă telefonic. Preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989” a dat replica: „Procedura Curţii prevede corespondenţa scrisă între părţi şi Curte. Telefonic nu are nici o valabilitate. Şi nu vă cred pe cuvânt.” Întrevederea nu a adus, aşadar, nicio clarificare, din contră, a adâncit suspiciunea că MAE tergiversa lucrurile.

În aceeaşi zi, MAE a dat un al doilea comunicat, după cel din 28.04.2009, cu acelaşi mesaj – „Guvernul României şi-a îndeplinit toate obligaţiile solicitate de CEDO.” -, dezinformând astfel opinia publică şi părţile reclamante.

Asociaţia a primit o adresă de la Curte din care a aflat că preşedintele Secţiei a decis prelungirea termenului pentru finalizarea depunerii apărării ce trebuia trimisă de Asociaţia „21 Decembrie 1989” şi Mărieş (I) cu încă o lună, deşi Asociaţia nu solicitase acest lucru. O dată cu adresa, au fost remise Asociaţiei şi primele aproximativ 300 de file conţinând o mică parte din opis-uri şi câteva documente din dosarul 97/P/1990. În acest fel au putut înţelege diversiunea MAE şi motivul pentru care Curtea a prelungit termenul de depunere a apărării.

300 pagini nu înseamnă, totuşi, 40.000. Drept care rămânea în continuare întrebarea – unde sunt restul?

A urmat un al doilea protest la MAE. Printr-un mesaj telefonic, Asociaţia era anunţată de purtătorul de cuvânt al MAE, Alin Şerbănescu, că de îndată ce se va întoarce în ţară, Ministrul de externe Cristian Diaconescu (aflat în vizită în Italia) va stabili o întâlnire cu dânsul. La scurt timp, la mijlocul lunii iunie, Preşedintele Asociaţiei a fost invitat la MAE şi a avut loc întâlnirea dintre ministrul de externe şi agentul guvernamental, pe de o parte, şi Preşedintele şi avocaţii Asociaţiei, pe de alta. După o jumătate de oră de discuţii, în care agentul Horaţiu-Răzvan Radu i-a minţit atât pe reprezentanţii asociaţiei cât şi pe propriul ministru, în faţa argumentelor verbale şi scrise, a cedat şi a recunoscut că de fapt cele 40.000 pagini deja copiate existau şi se aflau în beciurile MAE. Enervat, ministrul i-a dă dispoziţii clare, să le trimită Curţii de îndată, iar adresa de remitere să fie trimisă şi Asociaţiei.

Au urmat 3 zile în care agentul guvernamental a încercat o negociere cu avocatul Asociaţiei, dl. Antonie Popescu, pentru a găsi o cale de a nu trimite actele. Avocatul nu a cedat, însă, şi i-a prezentat situaţia preşedintelui. Acesta a luat de îndată o poziţie fermă şi ministrul a dispus a doua oară trimiterea documentelor. Constrâns, AG le-a expediat.

La 2.07.2009 Curtea recomanda, printr-o adresă, ca Guvernul României să organizeze o întâlnire între partea reclamantă, Asociaţia „21 Decembrie 1989” şi Mărieş, reprezentată prin avocaţi şi Parchetul General pentru a stabili un calendar în vederea punerii la dispoziţie de către Parchet a dosarului integral 97/P/1990.

La 9.07.2009 această recomandare, însoţită de cele 40.000 pagini, a ajuns la Bucureşti, la sediul Asociaţiei „21 Decembrie 1989”. Avocaţii apărării, luând act de dispoziţia CEDO, au solicitat o întâlnire la nivelul celor două secţii ale Parchetului General unde se aflau componentele civile şi militare ale dosarului în cauză. Au urmat întâlnirile şi, totodată, refuzurile scrise repetate ale secţiilor de a pune la dispoziţia Asociaţiei copii ale dosarului, invocându-se că din adresa Curţii nu ar rezulta acest lucru, ci doar posibilitatea studierii lor pe loc; şi acest lucru, cu excepţia celor clasificate.

Asociaţia a remis răspunsurile Parchetului Curţii Europene a Drepturilor Omului, rugând să se facă precizarea dorită de către reprezentanţii Parchetului General. Pentru noi era foarte clară adresa CEDO din 2.07, dar procurorii încercau o nouă tergiversare.

Guvernul nu s-a implicat nici în stabilirea întâlnirii, cum ceruse Curtea, şi nici într-o eventuală mediere a acestei dispute surde.

Din păcate, nici CEDO nu a dat curs solicitării Asociaţiei de a se face o nouă precizare. Adevărat, totuşi, că funcţionarilor de acolo le venea, probabil, greu să creadă că Bucureştiul nu ştie să traducă şi să interpreteze un text venit din partea lor; nicidecum să se gândească la existenţa la nivelul magistraţilor din Parchet a unor oameni care nu pun în aplicare deciziile Înaltei Curţi; sau chiar mai mult decât atât, ei nu par a cunoaşte convenţiile şi tratatele internaţionale la care România a aderat.

În această situaţie, la 1.08.2009, TM personal a făcut următorul calcul: „În aprilie am fost întrebat, chiar în clădirea Curţii EDO, cât mai aştept actele şi le-am transmis că 2 luni. Deci mai şi iunie. Prin adresa Camerei a III-a din 2.07, mi se stabileşte termen final pentru concluzii şi depunere de documente 7.09.2009; noi nu dispunem de niciun act, iar autorităţile române par de neclintit în încăpăţânarea şi rea-credinţa lor de a nu ne pune la dispoziţie actele, conform dispoziţiei Curţii, prevalându-se de o nouă precizare a acesteia din urmă.” Ca urmare a evaluării, a decis să protesteze pe trotuarul de vizavi de intrarea principală a Palatului Prezidenţial.

La 3.08, Teodor Mărieş a primit refuzul Primăriei Capitalei de a îi permite protestul în locaţia solicitată. Pe loc, a transmis Comisiei de avizare a Primăriei Capitalei că de a doua zi va intra în greva foamei în faţa Palatului Cotroceni pentru a cere Preşedintelui României, dl. Traian Băsescu, medierea situaţiei create, atribuţie conferit preşedintelui de art. 80 din Constituţie. În aceeaşi după-amiază, a înştiinţat şi Direcţia de Sănătate, Jandarmeria şi Primăria Capitalei de declanşarea grevei foamei începând cu 4.08. În timp ce îi dicta secretarei conţinutul adresei, s-a uitat pe calendar şi a văzut că era 3 august; şi-a reamintit, brusc, că era data la care în 1990 ieşea din greva foamei după 46 de zile, în timp ce se afla în puşcăria Jilava după protestul-maraton numit generic „Piaţa Universităţii”. Ca ironie a sorţii, acum începea din nou greva foamei, pentru aceleaşi motive ca în urmă cu 19 ani – în esenţă, aflarea adevărului despre crimele din Decembrie 1989.

4.08.2009 – La ora 11.00 a început protestul în faţa palatului prezidenţial. O oră mai târziu, Preşedintele României, venind la palat, s-a oprit şi a discutat preţ de câteva minute cu Teodor Mărieş, cerându-i pe loc acestuia şi scrisoarea cu revendicările sale.

Până într-a 21-a zi, serviciul medical nu a ajuns niciodată la locul indicat al grevei foamei. Săptămânal, Teodor Mărieş şi-a făcut analizele complete (inclusiv endoscopie) la o policlinică privată şi a afişat rezultatele pe site-ul Asociaţiei. Şi atunci, în a 21-a zi, de fapt nu era el cel căutat, ci un oarecare Tudosie.

Ziua 32 cerere adresată Consiliului Suprem al Magistraturii (CSM) de precizare a unui punct de vedere cu privire la adresa CEDO

Până în a 33-a zi niciun alt oficial al vreunei instituţii nu s-a interesat de situaţia existentă. Singurii care treceau zilnic erau poliţişti, jandarmi, nu puţini agenţi ai serviciilor speciale care, într-o formă sau alta, îl tracasau, enervau, jigneau atât pe grevist, cât şi pe colegii şi prietenii acestuia care îl vizitau.

În cea de-a 33-a zi a grevei foamei, Asociaţia a primit o scrisoare din partea Preşedintelui României prin care Teodor Mărieş, în calitatea sa de preşedinte, era invitat la Palatul Cotroceni pe 8 septembrie 2009 la orele 19.00 pentru a discuta „situaţia finalizării dosarelor referitoare la revoluţia din decembrie 1989 şi la evenimentele din iunie 1990”; aceeaşi scrisoare preciza că la întâlnire fuseseră invitaţi şi reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe şi ai Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, CSM şi PÎCCJ.

Tot în acea zi i se solicita prezenţa la palat pentru o întrevedere cu doi dintre consilierii prezidenţiali. Întâlnirea a avut loc, Teodor Mărieş acceptând medierea organizată de preşedinte şi propunând o delegaţie de 6 persoane din partea societăţii civile; plus magistratul pensionar gen. în rezervă Dan Voinea şi medicul care să-l însoţească pe grevistul foamei. Odată convenite chestiunile tehnice şi precizate încă o dată revendicările (aceleaşi ca şi în prima zi), TM a primit promisiunea că marţi, pe 8.09, la orele 19.00 va avea loc întâlnirea de mediere la Preşedintele României.

Ziua 33-36 – Protestul a continuat în aceeaşi locaţie, dar presiunile din stradă din partea forţelor de ordine au scăzut, urmând 3 zile liniştite.

8.09.2009 – Delegaţia s-a prezentat la întâlnire ce a început în prezenţa Preşedintelui şi a domnilor Emil Boc, Prim ministru, Vicepreşedinte CSM, procurorul Bogdan Licu, Cătălin Predoiu, Ministrul Justiţiei, Laura Codruţa Kövesi, Procurorul general al României, şi Horaţiu-Răzvan Radu, agentul guvernamental la CEDO. Argumentele aduse de reprezentanţii societăţii civile au fost extrem de serioase şi dure, iar replicile oficialilor prezenţi – neconcludente şi pe alocuri vădit tendenţioase; marea majoritate, chiar nefondate. Preocupat de acest subiect de interes naţional, Preşedintele a prelungit întâlnirea cu încă o oră, permiţând accesul presei pe toată durata acesteia.

Preşedintele şi-a exprimat nemulţumirea faţă de tergiversarea nepermisă a justiţiei române în acest dosar de importanţă naţională. Voalat, a acuzat şi unele imixtiuni politice în actul de justiţie. A tras concluzia că în ce îl priveşte pe generalul Dan Voinea, acesta ar fi fost obligat, mai mult sau mai puţin direct, să abandoneze dosarul şi să treacă în rezervă şi l-a invitat, dacă doreşte, să se întoarcă să finalizeze ce a început abia la finele lui 2004, când a preluat dosarul 97/P/1990 şi nu, cum dezinformase constant şi public în ultimii 2 ani pe cele mai importante canale de televiziune PG al României, că de aproape 20 de ani Dan Voinea tergiversează acest dosar. Fapt crezut de însuşi preşedintele României până în acea seară. Dan Voinea a promis că va depune o cerere de revenire în magistratură. Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, s-a angajat să continue dialogul între Parchetul General şi Asociaţie şi să clarifice pe deplin situaţia pentru ca protestul grevei foamei să înceteze.

Joi, 10.09.2009 în a 38-a zi de greva foamei, cererea Asociaţiei privind punctul de vedere al CSM faţă de adresa CEDO a fost discutată în plenul Consiliului. Răspunsul CSM a fost: „Recomandarea către Parchet este de a lua măsurii în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziţiilor Curţii Europene a Drepturilor Omului […] în raport de competenţele care le revin.”

Vineri, 11.09.2009, în cea de-a 39-a zi a protestului, a avut loc întâlnirea promisă la Preşedinţie dintre PG şi o delegaţie a Asociaţiei „21 Decembrie 1989” condusă de TM la Ministerul Justiţiei în prezenţa ministrului. Concluzia discuţiei: PG a cedat şi a promis că în 2-3 săptămâni se va finaliza copierea documentelor, făcând precizarea: „eu le copiez, d-le Mărieş, dar nu vi le dau dumneavoastră, ci le trimit la CEDO.”

Un om aflat în a 39-a zi de greva foamei crede că are dreptul să insiste, ceea ce dl. Mărieş a făcut: „Am avut termenul stabilit de Curte la 7.09, din nou tergiversaţi, din nou nu respectaţi decizia CEDO şi este aberant termenul de 3 săptămâni.” Procurorul General a cedat din nou şi a cerut răgaz jumătate de zi pentru a organiza începerea copierii actelor. Ministrul Predoiu a invocat faptul că luni AG se va prezenta la CEDO pentru a cere şi el de acolo o precizare mai clară a textului din 2.07 al Secţiei a III-a.

Preşedintele Asociaţiei a insistat că textul era clar, cerând să nu se mai cheltuiască bani publici cu deplasarea la CEDO.

În aceeaşi seară, după întrevederea de la Ministerul Justiţiei, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989” şi avocaţii s-au întâlnit la 17.30 cu Ministrul Afacerilor Externe, juristul Cristian Diaconescu. I-au expus situaţia de fapt şi i-au cerut să anuleze vizita la CEDO a agentului guvernamental. Ministrul a recunoscut că lucrurile erau foarte clare, dar că existau mari carenţe în sistem şi i-a asigurat de buna sa credinţă.

La 2 ore după încheierea dialogului, Procurorul General l-a înştiinţat telefonic pe Teodor Mărieş că într-o săptămână va fi terminată copierea documentelor.

În săptămâna 12-19.09.2009 avocatul Ionuţ Matei a avut acces nelimitat la desfăşurarea procedurilor de copiere.

Duminică, 13.09 – Adunare generală a Asociaţiei „21 Decembrie 1989”. Teodor Mărieş a primit susţinerea Adunării generale pentru gestul său unilateral de greva foamei, gest considerat în interesul asociaţiei şi cu revendicări conforme cu statutul acesteia. Adunarea generală a adoptat şi o rezoluţie şi a solicitat avocaţilor Asociaţiei să ia măsurile ce se impun şi să o facă cunoscută reprezentanţilor secţiei a III-a. Teodor Mărieş a refuzat, aşa cum a făcut-o din prima zi, implicarea alături de el în protestul extrem, a oricărui coleg ori simpatizant; argumentul: „Cunosc această formă de protest încă din 1990. Este prea dură şi nu accept implicarea altcuiva în ea.”

Luni, 14.09, agentul guvernamental Horaţiu-Răzvan Radu s-a prezentat, totuşi, la CEDO solicitând o precizare.

Joi, 17.09 – răspuns CEDO către agentul guvernamental care cerea o precizare cu privirea la semnificaţia termenului „acces”; răspunsul trimitea la adresa din 2.07.2009

Vineri, 18.09.2009, exasperat de limitele celor care conduc destinele justiţiei în România, de agentul guvernamental şi de reacţia guvernului României, Preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989” hotăra, cu ultimele forţe, să ajungă la Strasbourg, pentru a cere, din nou, o precizare mai clară de la CEDO, nu pentru el şi Asociaţie, ci pentru Guvern şi Parchet.

Sâmbătă, 19.09, Teodor Mărieş a fost invitat de PG să vadă modul intens în care se copiază documentele pentru a justifica faptul că nu va putea respecta termenul de o săptămână promis.

Teodor Mărieş a solicitat prin intermediul avocatului să fie însoţit şi de 2 colegi cu aparate de fotografiat pentru a lua câteva imagini pentru site-ul Asociaţiei; li s-a permis accesul. În holul clădirii, cei doi colegi au fost, însă, bruscaţi de jandarmi, aceştia susţinând că nu ar avea acces în clădire cu aparate foto. Avocatul Ionuţ Matei le-a cerut insistent să sune la PG pentru confirmare, ceea ce au refuzat. TM s-a interpus între jandarmi şi colegii săi, fiind şi el bruscat fără menajamente, deşi jandarmii fuseseră avertizaţi că este în greva foamei. În timpul îmbrâncelilor violente şi opoziţiei lui TM, acesta, şocat de agresivitatea unuia dintre agenţi, l-a întrebat: „Băi, tu ai tras în 21?” (referire la decembrie 1989) Agentul s-a întors brusc, părând că cedează şi a plecat. TM s-a îndreptat spre uşă pentru a ieşi din clădire şi a cere ajutor colegilor care protestau în faţă, timp în care celălalt agent a venit şi l-a bruscat din nou. TM s-a întors, moment în care agentul interpelat dacă a tras în 21 decembrie 1989 i-a pulverizat în ochi şi faţă, de la mică distanţă, spray paralizant.

Avocatul Ionuţ Matei a alergat spre PG pentru a o înştiinţa de situaţie şi a o ruga să vină să o oprească. După ce şi-a revenit TM, PG l-a strigat, chemându-l. Exasperată de cele întâmplate şi cu lacrimi în ochi, PG s-a scuzat şi a repetat că ea dăduse ordin de acces în sală.

La despărţire, PG a promis că documentele vor pleca spre CEDO în câteva zile.

TM: „Greşiţi, poate reuşesc eu luni cât sunt la Strasbourg să obţin o precizare mai clară.”

Luni, 21.09 – TM însoţit de avocatul Ionuţ Matei şi translator, d-na Ana Ţuţuianu, a plecat la CEDO la Strasbourg. La ora 12.45, delegaţia ajungea în faţa sediului CEDO pentru protestul autorizat. TM, însoţit de avocat şi translatoare, purta o pancartă cu „greva foamei” şi alta cu „dreptate pentru cei 1.300 morţi ai Revoluţiei”. Doamna Chihai, referent al Secţiei române de la Curte, care i-a abordat în afara clădirii, le-a transmis, pe un ton de reproş, că au întârziat (fapt real), că este pauză de masă şi că vor discuta când se va întoarce.

La orele 14.30 doamna s-a întors şi a invitat delegaţia în holul central al sediului CEDO. I-au fost apoi expuse motivele deplasării şi revendicările protestului; pe un ton de reproş, delegaţia a solicitat o întâlnire, de altfel cerută încă de vineri, de când anunţase Curtea de sosirea la Strasbourg, cu un oficial care ar putea printr-o adresă de îndată, precum cea din 28.04.2009, să lămurească situaţia creată la Bucureşti şi datorată Guvernului român. De asemenea, delegaţia a informat de intenţia Guvernului de a trimite a doua zi maşina cu dosarul 97/P/1990 la Strasbourg, contrar indicaţiilor Curţii; a invocat, totodată, cheltuielile aferente semnificative, din bani publici, atât din partea statului român, cât şi a Curţii, precum şi faptul că Teodor Mărieş a fost supus la rele tratamente chiar în sediul Parchetului, înmânând în acest sens probe video şi documente pentru dosar. Doamna a plecat să-şi informeze superiorii. Apoi s-a întors şi a transmis delegaţiei că domnia sa crede că a doua zi se va da un răspuns în sensul solicitat. Delegaţia s-a mutat la sediul Comisiei Europene, locaţie de asemenea autorizată pentru miting.

Marţi, 22.09.2009, la ora 11.30, delegaţia era anunţată că nu va primi niciun răspuns în acea zi şi atenţionată să nu insiste pentru că se consideră că face presiuni asupra Curţii. TM a dat o explicaţie, că ştie că adresele Curţii sunt clare, dar că oficialii de la Bucureşti tergiversează, iar el se afla totuşi în a 50-a zi de greva foamei. La rândul lui, a cerut o explicaţie – de ce Curtea îi răspunde Guvernului român după o zi sau 2, iar Asociaţiei niciodată în 50 zile? Explicaţia doamnei: „Noi pregăteam un răspuns la scrisoarea anterioară şi dvs. trimiteaţi alta şi atunci noi trebuia să pregătim răspunsul pentru aceea.” Cu alte cuvinte, avocaţii Asociaţiei şi ai domnului Mărieş au fost prea insistenţi, ceea ce li s-a transmis cu acest prilej că a fost interpretat de Curte drept presiuni. delegaţia a înţeles că atât prezenţa acolo, cât şi frecvenţa scrisorilor înseamnă pentru reprezentanţii Secţiei a III-a presiuni. Mai mult sau mai puţin voalat, li s-a spus că pot să plece şi să aştepte răspunsul la Bucureşti. Insistenţele d-lui avocat Antonie Popescu de a debloca situaţia prin contactarea altor oficiali nu au dat niciun rezultat. Au produs doar iritare. În acel moment Teodor Mărieş a avut o discuţie tehnică cu av. Antonie Popescu, întrebându-l pe acesta dacă duppă ce documentele ajung la Curte şi, prin absurd, Curtea nu le-ar mai remite Asociaţiei, cum ar putea avea acces la ele. Av. i-a răspuns că se pot copia, dar contra cost. Preotul parohiei române din Strasbourg care participa la discuţie, ba mai mult avusese amabilitatea să aducă şi un scaun de la parohie deoarece i se făcuse milă de grevist pe care îl găsise stând la umbră, aşezat pe caldarâm, le-a spus că o filă costă 0,05 Euro. Avocatul Antonie Popescu a spus: „Sunt foarte multe pagini, drept care trebuie să mai rămânem şi să insistăm pentru a obţine un răspuns clar.” Aceeaşi părere a avut-o şi părintele, insistând chiar că este dispus să suporte dânsul cheltuielile de cazare. După o scurtă analiză, Teodor Mărieş a exclamat: „Acasă! Eu fac rost de bani dacă e nevoie şi venim şi le luăm. M-am săturat de umilinţele din aceste 2 zile!” Apoi Teodor Mărieş s-a ridicat şi delegaţia, însoţită de preot, a plecat spre aeroport.

22.09 – MAE a transmis Curţii o nouă scrisoare prin care înştiinţa de trimiterea documentelor, solicitând, contrar procedurii, vărsarea lor la dosar.

Miercuri, 23.09 – întoarcerea delegaţiei la Bucureşti

Tot pe 23.09 sosea şi răspunsul Curţii către MAE, prin care aceasta solicita predarea documentelor în ţară către Asociaţia „21 Decembrie 1989” şi Teodor Mărieş, argumentând acest fapt atât juridic, cât şi financiar.

La aceeaşi dată, Curtea trimitea un răspuns şi Asociaţiei şi d-lui Mărieş, anunţând că în curând se va primi un răspuns la scrisorile din lunile august şi septembrie.

În aceeaşi zi, PG şi MAE, contrar recomandării CEDO, argumentate şi procedural şi financiar, expedia documentele la Strasbourg. Maşina a plecat nesigilată şi a ajuns la Curte pe 28.09.

Asociaţia a avut mari suspiciuni cu privire la ce s-a întâmplat pe drum, întrucât reprezentanţii MAE făcuseră calculul că maşina va ajunge mult mai repede; suspiciunile se leagă mai ales de dispariţia unei ştampile a instituţiei chiar din sediul parchetului cu o zi înainte de plecarea maşinii.

Duminică 27.09 – Societatea civilă (peste 30 de ONG-uri) organiza 2 pichete de protest împotriva Guvernului care nu respecta decizia CEDO – unul în faţa CSJ şi unul în faţa sediului Delegaţiei UE. De asemenea, ONG-urile remiteau o scrisoare Preşedintelui Camerei a III-a, Josep Casadevall.

28.09.2009 – CEDO refuza, procedural, primirea documentelor.

Asociaţia şi avocaţii au cerut zilnic documentele în timp ce Guvernul le plimba prin Europa, iar reprezentanţi ai  Asociaţiei pichetau zi de zi Parchetul de la începutul protestului.

Parchetul General a refuzat în continuare să predea documentele, în ciuda celei mai elementare legi de drept – tratamente egale pentru părţi. Apoi, a cerut lămuriri CSM-ului.

Asociaţia a cerut şi ea insistent CEDO precizarea referitoare la acces.

Guvernul a tăcut în timp ce actele continuau să se plimbe prin Europa.

Miercuri, 30.09, după aproape 2 luni de la prima solicitare, s-a produs minunea: Preşedintele Camerei a III-a a CEDO adăuga la „asigură reclamanţilor accesul” la dosar şi precizarea „efectiv”, precizare care nici de această dată nu a lămurit-o pe d-na PG al României, aceasta cerând CSM un nou punct de vedere la o zi de la sosirea scrisorii.

Joi, 1.10.2009 – Pe ordinea de zi a CSM s-a discutat solicitarea PG. Preşedintele Asociaţiei, prezent în plen, a cerut să fie respinsă solicitarea, deoarece era aberant şi umilitor pentru judecătorii CSM să exprime puncte de vedere cu privire la o precizare atât de clară a Preşedintelui Camerei a III-a de la CEDO. În luările de poziţie, majoritatea membrilor CSM au susţinut acelaşi lucru, iar în final preşedintele forului garant al independenţei justiţiei în România şi-a exprimat în şedinţa publică punctul de vedere argumentând că dacă Guvernul român şi-ar fi îndeplinit atribuţiunile în termenul procedural (4.11.2008-26.02.2009) partea reclamantă ar fi fost pe aceeaşi poziţie cu statul. Deci partea vătămată ar fi trebuit să aibă actele de mai bine de 8 luni, iar procesul ar fi fost probabil încheiat deja. Referitor strict la adresa CEDO din 30.09 ce conţinea precizarea „acces efectiv la documente”, preşedintele CSM, Virgil Andreieş, a spus că „este fără echivoc”.

Nici pe 2.10.2009, doamna Procuror General nu era, însă, „lămurită” şi nu a înştiinţat Asociaţia dacă va remite copii după actele dosarului sau nu.

Teodor Mărieş se afla astfel într-o situaţie absolut jenantă: pe de o parte, înţelesese mesajul d-lui Preşedinte Casadevall din scrisoarea de pe 30.09, cu recomandarea făcută confirm articolului 39 al regulamentului şi din respect ar fi renunţat la protest. Pe de altă parte, comportamentul absolut jenant şi lipsit de orice profesionalism, el invocând ieri în plenul CSM chiar reaua credinţă, al PG care, timp de aproape 3 luni, prin tergiversarea punerii în aplicare a deciziei Camerei a III-a din 9.07, punea din nou justiţia română într-o lumină foarte proastă în relaţiile cu organismele interne şi, mai ales, internaţionale.

Ca niciodată de la începerea grevei, în cursul serii de 3.10, atât dl. Mărieş, cât şi avocaţii săi au fost asaltaţi de prieteni care îi cereau să iasă din greva foamei. Telefonic şi-au arătat disponibilitatea de a intra ei în greva foamei pentru a-i susţine revendicările.

Întrebat de ziarişti de la două cotidiene centrale ce părere are în legătură cu susţinerile d-nei Procuror General Laura Codruţa Kövesi, dl. Mărieş le-a răspuns: „Părerea mea despre procurorul general este aceeaşi pe care i-am spus-o direct şi am argumentat-o la întâlnirea cu Preşedintele României. Îmi este jenă pentru că este femeie, dar trebuie să spun că Procurorul General al României minte în legătură cu dispoziţiile şi precizările Curţii Europene a Drepturilor Omului. A făcut-o şi în primul mandat şi văd că o face şi în cel de-al doilea. Un om aflat într-o funcţie atât de înaltă în statul român care îşi dovedeşte incompetenţa prin ignorarea şi neaplicarea dispoziţiilor instituţiilor internaţionale la care România este parte, decredibilizează sistemul judiciar românesc. În acest sens am depus o sesizare la CSM, vineri, 2 septembrie, în vederea unei anchete a acestui organism. Un procuror general care îl dezinformează direct pe Preşedintele României în prezenţa presei, ignoră hotărârile CSM şi minte de mai bine de doi ani opinia publică în direct şi la ore de vârf că g-ralul Dan Voinea este principalul vinovat pentru nesoluţionarea dosarului timp de 19 ani, iar la Curtea Europeană se laudă că s-a lucrat doar în perioada în care acesta a condus Secţia Parchetelor Militare (1998 – 2000 şi 2005 – 2007) dă dovadă de o imensă duplicitate şi nu merita un al doilea mandat”.
Întrebat de predarea dosarului conform recomăndarii CEDO, dl. Mărieş răspundea sec: „dacă elevul îşi ignoră şi propriul mentor nu mai e nimic de spus, dar îi reamintesc prin intermediul dvs. ce ne-a comunicat în legătura cu acest caz europarlamentarul Monica Macovei «documentele din dosar trebuie să fie puse la dispoziţia reclamantului în mod direct de către autorităţile române pentru că reclamantul trebuie să aibă acces la aceste documente pentru a-şi face apărarea în faţa CEDO şi pentru că reclamantul trebuie să fie pus pe poziţii egale cu autorităţile care au aceste documente.» În rest, aştept, în continuare în greva foamei, evoluţia evenimentelor.”

Pe 4.10, în a 62-a zi de greva foamei, dl. Mărieş declara: „Cât priveşte afirmaţia directă din scrisoarea Curţii EDO că ieşirea din greva foamei ar fi o dovadă de respect pentru organismele internaţionale ale drepturilor omului, iar nu pot să-i contrazic. Situaţia e de-a dreptul aberantă: CEDO face precizări că avem „acces efectiv” la dosar şi îmi cere să ies din grevă, CSM-ul recunoaşte „accesul efectiv” şi îi transmite Procurorului General să se conformeze. Discuţiile avute cu unii consilieri, şi ştiţi la cine mă refer, ne asigură că mai devreme sau mai târziu aceste acte tot vor ajunge la noi şi vedeţi şi voi, este absolut demenţial, d-na Procuror General, nou re-învestită, o ţine ca Tândală, nu şi nu, de parcă ministerul public ar fi ograda proprie. Unde au mers 62, una în plus ce mai contează? Dar cred că dacă nu mă opreau doctorii aici, pe post de pacient, azi nu mai aveaţi client”.

Pe 6.10, în urma declaraţiilor de sprijin din partea specialiştilor în drept Monica Macovei, Valeriu Stoica şi Ioan Stanomir, Teodor Mărieş decidea să continue greva.

În ziua următoare, medicii insistau din nou că riscurile în cazul nesuspendării grevei foamei ar fi catastrofale; simultan, avocatul Ionuţ Matei intra într-o audienţă la şeful Secţiei Parchetelor Militare, Ion Vasilache, pentru a discuta respectarea dispoziţiilor CEDO, dar discuţiile nu au dus, iar, nicăieri. În cursul aceleiaşi zile (7.10), dl. Mărieş primea un mesaj de susţinere din partea doamnei avocat Paula Iacob, preşedinta Asociaţiei Femeilor de Carieră Juridică din România şi membră în Biroul de Conducere al Federaţiei Internaţionale a Femeilor de Carieră Juridică, cu sediul la Paris: „Solicit în numele membrelor ONG-urilor de mai sus, organizaţii din care fac parte cele mai mari juriste din toată lumea, rezolvarea legală a solicitării Asociaţiei „21 Decembrie 1989” şi eliberarea copiei după Dosarul Revoluţiei.
Faptul că dl. Mărieş, preşedintele acestei asociaţii autentice de revoluţionari, face greva foamei pentru a obţine un lucru care era obligatoriu şi legal face inadmisibilă nepredarea copiei dosarului Revoluţiei, revoluţie care a existat datorită sacrificiului unor oameni asemenea domnului Mărieş.
Solicit să se respecte legea – să se respecte dreptul la viaţă al lui Doru Mărieş!

Vineri, pe 7.10.2009, dl. Mărieş redacta personal o scrisoare adresată preşedintelui Camerei a III-a a CEDO, dl. Josep Casadevall, în care argumenta motivele pentru care rămânea în continuare în greva foamei:

Excelenţă,

Aproape 20 de ani de luptă inegală pentru adevăr ne-au făcut să ne pierdem încrederea în sistemul judiciar şi în guvernele din România. Modul în care am obţinut dreptul ca cererea noastră (nr. 33810/07) să fie judecată cu prioritate la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum şi o parte a dialogurilor cu diverşi funcţionari din cadrul Curţii, ne-au ridicat şi ne ridică multe semne de întrebare. Decizia dvs., d-le Preşedinte, din 4.11.2008 ne-a redat speranţa că în sfârşit principiul egalităţii de arme în acest dosar va fi respectat. Aplicarea doar parţială, şi aceasta după multe proteste, timp de 10 luni, a dispoziţiei din 4.11.2008, ca şi a celei intermediare din 9.07.2009, m-a adus în situaţia de a apela la aceasta ultimă soluţie – greva foamei, ajunsă acum în a 66-a zi. Nu am dorit gestul, dar mi-l asum, doar pentru aflarea adevărului prin justiţie în peste 1500 cazuri de crime pe timp de pace. Este în acord cu principiile drepturilor omului pentru care luptăm si colegii mei şi eu – atât personal, cât şi în calitate de preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie 1989”; este şi moral şi absolut îndreptăţit după aproape 20 de ani de aşteptare răbdătoare.
Domnule Preşedinte, aveţi obligaţia profesională de a împărţi dreptatea. Împărţiţi-o şi daţi-ne arme egale cu cele ale guvernului pârât şi vinovat pentru neaplicarea dispoziţiilor din 4.11.2008 şi 9.07.2009. În momentul eliberării către Asociaţie a copiei integrale a dosarului 97/P/1990, aflat, deja copiat în întregime, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, promit că voi înceta greva foamei imediat. Doar în aceste condiţii avem toţi onoare – eu în faţa victimelor şi a legii, dvs. şi guvernul român faţă de principiile legii.
În cazul în care doriţi mai multe explicaţii, vă solicităm o audienţă.

Cu aceeaşi consideraţie,

Teodor Mărieş

Tot vineri a sosit şi faxul de la CEDO care spunea, negru pe alb, că „acces efectiv” la dosar înseamnă şi copii după documente. S-a început organizarea rapidă a unei conferinţe de presă în seara respectivă. După încheierea acesteia, dl. Sorin Ilieşiu, vicepreşedintele Alianţei Civice, l-a sunat pe Ion Vasilache, şeful Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi l-a informat despre faxul primit de la CEDO ce lămurea litigiul interpretării sintagmei „acces efectiv”. Dl. Vasilache i-a răspuns, de-a dreptul cinic: „Ştiu că a sosit scrisoarea şi ştiu despre ce e vorba. E foarte bine că în sfârşit s-a lămurit situaţia.” Sorin Ilieşiu l-a întrebat pe procurorul-şef de la SPM dacă predarea se putea face începând din ziua următoare, iar acesta i-a spus că o va suna pe d-na Kövesi şi va reveni cu un telefon pentru a transmite decizia Procurorului General al României. Week-end-ul a trecut, însă, fără răspunsuri, în ciuda continuării protestelor şi a grevei foamei, în timp ce d-na Camelia Doru, medicul curant ce l-a supravegheat pe dl. Mărieş din prima zi de grevă şi preşedinte al Fundaţiei ICAR, a transmis o recomandare ca dl. Mărieş să înceteze greva sau măcar să înceapă să consume diverse lichide (sucuri de fructe şi supe clare de legume). Răspunsul a fost: „înainte de a cădea din picioare voi accepta recomandarea d-nei dr. Camelia Doru”

Luni, 12 octombrie 2009, Teodor Mărieş s-a dus la Policlinica Doris pentru a-şi finaliza analizele. Medicii erau foarte îngrijoraţi, deoarece se duseseră şi ultimele rezerve ale organismului – muşchii intercostali – şi i-au cerut să se interneze obligatoriu şi să înceteze greva foamei. Răspunsul lui Teodor Mărieş: „Încă mai rezist. Se finalizează, azi trebuie să înceapă predarea. Trebuie să rezist până ce ultima filă intră în asociaţie. Asta a fost promisiunea din prima zi şi trebuie s-o onorez.”

Teodor Mărieş l-a sunat apoi pe Secretarul de Stat de la Ministerul Apărării Naţionale, dl. Viorel Oancea, care i-a confirmat – din nou! – adresa trimisă de MApN către procurorul general, conform căreia documentele provenite de la minister nu sunt secrete şi pot fi copiate.

Tot la orele 14.00, d-nii avocaţi Antonie Popescu şi Ionuţ Matei, împreună cu dl. Sorin Ilieşiu – ca reprezentant al societăţii civile – erau primiţi în audienţă la procurorul-şef al SPM, Ion Vasilache. S-a discutat din nou cuprinsul scrisorii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 9.10.2009. Nici după această adresă procurorii militari nu voiau să predea dosarul integral, susţinând că ar fi prejudiciate terţe persoane. Av. Antonie Popescu i-a contrazis, invocând în acest sens precedentul creat prin remiterea de către Curte către reclamanţi a celor 40.000 pagini primite anterior şi aflate deja de câteva luni la sediul Asociaţiei. Av. Antonie Popescu i-a spus gen. Vasilache: „Credeam că suntem aici să predăm dosarul, nu să interpretăm din nou adresa CEDO”, apoi s-a ridicat şi a ieşit din birou, însoţit de av. Ionuţ Matei. Înăuntru a rămas doar dl. Sorin Ilieşiu.

La 14.45 dl. Sorin Ilieşiu a luat legătura cu şefa de cabinet a d-nei procuror general care i-a invitat în biroul d-nei Kövesi. În timpul discuţiei, d-na Kövesi a cedat nervos şi le-a comunicat celor 3 că ea va preda tot dosarul către Teodor Mărieş şi Asociaţia „21 Decembrie 1989”. În ceea ce priveşte documentele „clasificate”, d-na procuror general a arătat că a efectuat din nou adrese către instituţiile emitente, solicitând avizul acestora pentru copierea şi transmiterea lor către Asociaţie. S-a fixat începerea predării pentru ora 16.00 în aceeaşi zi.

La orele 15.00 Teodor Mărieş afla telefonic de la avocaţi că se va începe predarea. A dat telefoane pentru a-şi mobiliza colegii să participe la confruntarea copiilor documentelor din dosar cu originalele înainte de a fi preluate. Mai mulţi membri ai asociaţiei au fost convocaţi la Parchet.

Delegaţia Asociaţiei „21 Decembrie 1989” [din care făceau parte vicepreşedinţii Asociaţiei, Carmen Alexandrescu şi Ion Oancea şi consilierii Lucian Alexandrescu, Bedros Anghel, Gabriel Hârtopanu şi Constantin Isac, membrii comisiei de cenzori Mihai Alexe şi Aurelian Mitran şi membrii Tudor Bănuţă, Marian Firimiţă] împreună cu cei 2 avocaţi intra în Parchetul General şi urca la etajul 5, camera 503, la ora 16.30, unde era primită de cei 3 procurori de caz.
În jurul orei 17.00 începea verificarea dosarului.

Pe parcursul verificării şi predării, av. Ionuţ Matei a avut mai multe dispute cu dl. Procuror Codruţ Mihalache, care îi reproşa de parcă se afla acolo pe moşia lui, nu în calitate de funcţionar public: „D-le avocat, aţi îngenuncheat o instituţie. Ce mai vreţi?!” Pe toată durata după-amiezii, până în jurul orelor 18.00, Teodor Mărieş a ţinut legătura cu avocaţii şi colegii de la parchet, aflând că lucrurile merg bine.

Seara, Teodor Mărieş a început, însă, să se simtă din ce în ce mai rău. S-a împiedicat, dar nu i-a lăsat pe cei aflaţi cu el să sune spre a le da de ştire şi colegilor de la Parchet.

La orele 19.00, primele volume, verificate, părăseau clădirea Parchetului.

În acelaşi timp, Teodor Mărieş era dus de urgenţă la Spitalul Universitar şi intra direct în perfuzii, unde avea să stea până la ora 21.20. Apoi pleca la sediu, unde îl aşteptau primele documente din dosar predate şi colegii săi.

Greva a continuat pentru că în privinţa documentelor „secretizate” nu s-a luat hotărârea de a fi predate. SRI-ul nici măcar nu a răspuns adreselor trimise de Asociaţie privind partea de dosar aflată la ei. În timpul unei discuţii cu gen. lt. ing. Marcel Opriş, directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, dl. Mărieş a spus: „Ce s-a întâmplat în ultimele 10 luni şi, cu precădere, în ultimele 70 de zile, dovedeşte lipsa cunoştinţelor elementare de drept internaţional şi o rea-credinţă greu de închipuit. Atât din partea agentului guvernamental la CEDO, cât şi din partea reprezentanţilor Parchetului. Este jenant şi de-a dreptul ridicol să nu ştii să interpretezi a pune la dispoziţie «pe loc, toate actele de procedură internă din dosar», apoi să nu înţelegi nici «acces», nici «acces efectiv», iar astăzi să ceri din nou explicaţii pentru «copii după documentele pertinente pentru pregătirea prezentării cazului în faţa Curţii»…” Seara, toate documentele din dosar aflate la Parchet fuseseră aduse la sediul Asociaţiei.

Pe 14.10, o delegaţie de 20 de răniţi şi urmaşi ai eroilor martiri de la Timişoara ajungea, după o noapte de călătorie, la sediul Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, unde era întâmpinată de avocatul Ionuţ Matei şi Petre Gheorghe. S-a intrat în şedinţă de lucru. Subiectul – conexarea cererilor depuse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului la dosarul Asociaţiei „21 Decembrie 1989 Bucureşti” şi Mărieş (I), ce urma să fie judecat cu prioritate. Toţi îl aşteptau, curioşi şi nerăbdători, pe Teodor Mărieş, care din păcate întârzia deoarece se resimţea după alta dintre zecile de nopţi nedormite pe perioada grevei (media fusese de 2-3 ore/ noapte), cu o tensiune mult sub limitele normale (8/5) şi o temperatură a corpului sub cea normală a corpului uman, oscilând de mai bine de 30 de zile între 34.7 şi 35.6. În continuarea şedinţei, s-a trecut la semnarea cererilor individuale de conexare a plângerilor la dosarul asociaţiei. De asemenea, fiecare delegat a semnat rezoluţia adoptată de adunarea generală extraordinară a Asociaţiei „21 Decembrie 1989” în 13.09.2009.

La 11.30, Teodor Mărieş a sosit la sediu, a intrat în sala de conferinţe unde a discutat cu delegaţia timişoreană şi colegii.

La prânz, av. Ionuţ Matei a luat legătura telefonic cu procurorul Marius Iacob căruia i-a comunicat faptul că printre volumele ridicate de la Secţia Parchetelor Militare nu se afla dosarul disjuns şi trimis spre cercetare la Secţia Civilă cu procuror de caz Liviu Sutiman. Dl. Iacob a spus că va lua legătura cu dl. procuror de caz şi că va reveni cu un telefon, ceea ce a făcut la orele 15.00, comunicându-i av. Ionuţ Matei că îl aşteaptă joi la ora 11.00 pentru a-i preda dosarul disjuns nr. 6/P/2008.

La 15.45 av. Ionuţ Matei l-a sunat pe Secretarul general al MAE, Robert Cazanciuc, pentru a-i transmite că o delegaţie de la Timişoara, reclamanţi la CEDO, se afla în faţa ministerului şi că ar dori să stea câteva minute de vorbă cu dânsul. Deşi era într-o şedinţă, acesta a acceptat să se întâlnească cu ei. Teodor Mărieş a ajuns şi el la sediul MAE, în plin pichet. A luat legătura cu purtătorul de cuvânt al ministerului, care a venit în mijlocul revoluţionarilor şi a confirmat că Secretarul general le-a acceptat invitaţia la discuţie. Delegaţia a început discuţiile cu dl. Cazanciuc explicându-i acestuia motivul solicitării întrevederii: la CEDO, pe lângă dosarul Asociaţia „21 Decembrie 1989” şi Mărieş (I), există şi peste 190 de alte cereri ale revoluţionarilor din mai multe oraşe-martir din ţară. Având în vedere că toţi aceştia sunt părţi vătămate în dosarul 97/P/1990, dosar preluat de Asociaţia „21 Decembrie 1989” în urma dispoziţiei CEDO – şi a protestului greva foamei –, i.e. că aceşti oameni aveauu deja probe asigurate la CEDO fără a mai fi nevoiţi să bată drumul spre Bucureşti şi să deranjeze personalul Parchetului pentru a le obţine, ar fi de dorit să nu mai fie cheltuiţi inutil bani publici atât de către Guvernul român, cât şi de către CEDO. Revoluţionarii şi-au exprimat dorinţa şi rugămintea de a fi sprijiniţi în vederea conexării cererilor amintite la dosarul cu prioritate Asociaţia „21 Decembrie 1989” şi Mărieş (I).
Argumentele aduse Secretarului general MAE l-au determinat pe acesta să afirme că sunt îndreptăţite şi chiar de bun simţ şi că îi roagă să aducă un memoriu în acest sens în vederea unui răspuns pe care MAE îl va transmite Curţii în vederea susţinerii cererii. Delegaţia s-a despărţit în termenii cei mai cordiali de dl. Cazanciuc.
Discuţia a fost absolut onestă şi, poate pentru prima dată în MAE, revoluţionarii şi reprezentanţii ministerului păreau să aibă o poziţie fără echivoc.

După amiaza, la asociaţie, mobilierul nou era deja montat, întregul birou fiind aranjat să primească atât de mult aşteptatele file de istorie; cele peste 1300 de volume predate din dosarul 97/P/1990 – Revoluţie se aflau în rafturi.

Până la finalul zilei, a 72-a de greva foamei, SRI-ul nu dăduse niciun răspuns cu privire la declasificarea dosarelor. Dl. Mărieş spunea: „Constatăm că rămân în greva foamei şi mâine doar din cauza SRI-ului. Cu STS-ul s-ar putea ajunge la un rezultat, sperăm chiar în cursul zilei de mâine. Singurii care rămân inflexibili, nu dau niciun semn de viaţă sunt urmaşii Securităţii… Şi aştept mâine predarea documentelor de la secţia civilă – dosarul civil privindu-i pe Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu etc., precum şi cd-urile şi casetele aferente.”

Pe 15.10, av. Ionuţ Matei şi Teodor Mărieş ajungeau la Parchetul general, iar avocatul se întâlnea cu dl. procuror Liviu Sutiman care îi preda dosarul 6/P/2008, disjuns din dosarul Revoluţiei şi aflat în cercetare la Secţia civilă a parchetului. Acesta conţinea 310 file. Ulterior, avocaţii constatau că, cei aproape 2 ani petrecuţi la secţia civilă a Parchetului general, nu se făcuse niciun fel de cercetare în dosar, singura acţiune fiind scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu, Florin Brateş ş.a.

Dl. av. Antonie Popescu îl contacta pe directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, Mircea Opriş, care transmitea că deocamdată nu şi-a modificat punctul de vedere transmis la Parchet, dar că ar fi disponibil pentru o soluţie de compromis.
În continuare, SRI-ul nu dăduse niciun răspuns.
Pe 16.10.2009, în a 74-a zi de greva foamei, dl. Mărieş era contactat telefonic de dl. Claudiu Secaşiu care îi citea conţinutul răspunsului CNSAS către parchet şi îi confirma că acesta este pozitiv, în favoarea Asociaţiei „21 Decembrie 1989” şi a domniei sale şi că a fost înmânat cu puţin timp în urmă de delegatul CNSAS generalul Vasilache, şeful SPM. Dl. Secaşiu completa: „de fapt, nu mai era nevoie de acest răspuns. E clar că au tras de timp. Noi le-am mai răspuns o dată, atunci când ne-au solicitat acelaşi lucru pentru CEDO şi am făcut-o la aceeaşi manieră ca şi azi.” Dl. Mărieş i-a mulţumit d-lui Secaşiu pentru promptitudine.

La finalul zilei, la ora 21.00, Teodor Mărieş ieşea cu adevărat din greva foamei. Conform prescripţiei medicale, se află în faţa primului pahar de 250 ml de supă slabă de morcovi, pătrunjel şi albitură; la acesta se adăuga o cană de suc de grepfrut şi lămâie (cu apă minerală). Ambele porţii – consumate pe durata a 3-4 ore, urmând o nouă noapte albă după atâta aşteptare. Pe parcursul următoarei luni şi jumătate urma lentul proces de recuperare post-grevă.

Pe 16.10, dl. Mărieş a transmis Curţii Europene a Drepturilor Omului mesajul de încetare a grevei. Simultan, a postat pe site-ul Asociaţiei, sub titlul „un final pentru început” un mesaj de încheiere şi mulţumire pentru toţi cei care l-au sprijinit şi susţinut pe întreaga durată a protestului:

…eu vă mulţumesc tuturor.

Aţi fost alături de mine.

Cu fapta sau cu gândul.

De aproape sau de peste zări.

Dar toţi uniţi într-un suflet.

Am luptat 74 de zile pentru

ADEVĂR.

Ştiu că am fost puţini în acţiune.

Dar le-am dovedit îngerilor din decembrie

că ne pasă de sufletele lor,

că jertfa lor din însângeratul Decembrie nu a fost zadarnică,

ci UNICĂ.

Cred cu toată fiinţa mea

că mai buni, mai demni, mai solidari,

vom fi din ce în mai mulţi şi uniţi

PENTRU ROMÂNIA.

Cu aceeaşi sinceritate, pentru voi cei de aici şi pentru voi pe care vă aştept acasă.

Doru Mărieş

Bucureşti, 16 octombrie 2009

Sâmbătă, 17.10.2009, a fost pentru Teodor Mărieş „prima zi de libertate” după constrângerile apăsătoare de pe toată perioada celor 74 de zile de greva foamei. În primele zile a mâncat doar câte o cană de supă slabă din morcovi, pătrunjel şi albitură plus 250 ml de suc de grepfrut şi lămâie (cu apă minerală), consumate pe toată durata unei zile; plus minim 1,5 l apă (plată sau minerală). După 2 zile, tonusul lui era deja mult îmbunătăţit. Progresiv, în primele 2 săptămâni de recuperare post-grevă, acestora li s-au adăugat ceaiuri de tei cu glucoză pulvis (şi, din ziua a 6-a, şi cu miere), suc de mere, pere sau roşii (şi acestea, îndoite cu apă), mai multe legume în supă (ceapă, ţelină), câte un iaurt degresat. Din ziua a 11-a, s-au adăugat la dietă şi 100g de castane fierte, iar din ziua a 12-a – şi lapte în ceaiul de tei şi mămăligă cu iaurt şi lapte acru; a încercat pentru prima dată 100 g de pasat de morcov, pătrunjel, albitura, ţelină, dar a renunţat pentru că nu îi priiau. A continuat în zilele următoare adăugând brânză de vaci, urdă sau smântână la mămăligă, a încercat şi magiun de prune, iar din ziua a 21-a a trecut şi la morcovi fierţi, salată de fructe şi biscuiţi. În ziua 25 ajunsese la roşii decojite cu orez, puţin ulei de măsline şi ceva oţet. Pe scurt, recuperarea mergea bine.
Abia de la 1.12.2009, după o lună şi jumătate de recuperare cu specialitatea mămăligă, Teodor Mărieş a început să mănânce şi peşte.

În acest timp, marţi, pe 2.11. 2009, Parchetul preda Asociaţiei primele documente considerate de ei clasificat, ce apraţinuseră Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, creând prin aceasta, după 70 de ani de procedură bolşevică, un al doilea precedent juridic în România – după cel realizate prin predarea actelor considerate ne-secretizate dintr-un dosar (97/P/1990) aflat în urmărire penală. Două săptămâni mai târziu, pe 13.11.2009, procurorii predau şi documentele proaspăt declasificate ce aparţinuseră SRI-ului.

Pe 1.12.2009, Teodor Mărieş îi mărturisea unui prieten apropiat că se teme că s-ar putea să fie nevoit să intre din nou în greva foamei deoarece crede că Parchetul va refuza să predea documentele „secretizate” de la armată şi STS.

Temerea domnului Mărieş se confirma o dată cu trecerea fiecărei zile. Deşi termenul de 15.01.2010, dat de CEDO pentru depunerea observaţiilor, se apropia tot mai mult, Parchetul nu dădea niciun semn cu privire la predarea documentelor rămase. Frământări, frământări şi iar frământări şi o dilemă constantă pentru Teodor Mărieş. Pe de o parte, conştientizarea faptului că trecea termenul şi temerea că Asociaţia şi el nu vor mai primi altul, deci ar trebui să intre din nou în greva foamei. În acelaşi timp, se apropia comemorarea şi dl. Mărieş îşi dorea să participe şi la Timişoara şi în alte oraşe unde fusese invitat, voind să poată organiza şi la Asociaţie, alături de colegi, totul cât mai frumos, aşa cum făcuse în fiecare an, aşa cum meritau îngerii din decembrie. Pe deasupra, mai veneau şi sărbătorile şi ar fi fost prea mult atât pentru familie cât şi pentru apropiaţi să îl ştie din nou în greva foamei. În plus, i se părea că un astfel de gest ar putea trece în prim-plan şi umbri comemorarea, fapt pe care nu şi-l dorea deloc. În schimb, îi era tot mai clar că fără un nou protest, Parchetul nu va mai preda nicio filă. A trecut comemorarea, s-a împodobit inclusiv pomul de Crăciun – un brad superb de 6 metri pentru copiii membrilor Asociaţiei, dar şi 10 prichindei de la ogrădiniţă cu profil german. Teodor Mărieş a făcut şi pe Moş Crăciun, dându-le daruri copiilor, dar pentru el n-a venit Moşul cu restul de dosar.

Pe 24.12 Teodor Mărieş a transmis mesaje specifice sărbătorii de Crăciun colegilor şi prietenilor şi Asociaţia şi-a luat vacanţă până după Revelion. În noaptea de Revelion, după 2 luni şi jumătate de recuperare, Teodor Mărieş încerca pentru prima dată carne – piftie de curcan şi salată de boeuf –, dar şi o feliuţă de tort, căreia îi asortase o cană de vin fiert! Că doar era noaptea anului nou. Şi era practic prima dată după 150 de zile când stătea liniştit la o masă cumsecade.

Nici până la finalul anului, M.Ap.N.-ul şi S.T.S.-ul nu predaseră copii după documentele „clasificate” din dosar aflate în posesia lor, deşi al n-lea termen dat de CEDO pentru depunerea completărilor la concluzii bătea la uşă.

De la ieşirea din grevă şi până după Anul Nou, avocaţii adresaseră repetate şi insistente solicitări autorităţilor de a preda şi restul de documente, solicitări tratate cu aceeaşi impertinenţă şi rea-credinţă de până atunci. Anul nou a început astfel tot cu frământări, iar temerile d-lui Mărieş s-au adeverit o dată cu apropierea noului termen, motiv pentru care, fără să se consulte cu familia, apropiaţii sau colegii, ca să nu le dea emoţii nemeritate, a decis unilateral şi şi-a asumat integral hotărârea de a reintra în greva foamei începând cu 12 ianuarie. Mai erau doar 3 zile până la termenul stabilit de Curte pentru completări şi dl. Mărieş spera ca prin această acţiune să obţină predarea documentelor, fie şi pe ultima sută de metri, şi, astfel, să reuşească să depună concluziile la timp, din respect faţă de invitaţia onoratei Curte.

Astfel, marţi, 12.01.2010, la nici 3 luni de la încetarea primei greve, Teodor Mărieş intra din nou în greva foamei, deşi era departe de a fi refăcut după protestul iniţial, având greutatea de doar 69 de kilograme. Cu o zi înainte, pe 11.01, la ora 10.30, avocatul Asociaţiei, Ionuţ Matei, depusese o nouă solicitare la Parchetul General pentru eliberarea restului documentelor din dosarul Revoluţiei. Dar, parcă pentru a-i confirma temerile, abia după declanşarea celei de-a doua greve a foamei, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, Laura C. Kövesi s-a decis în sfârşit să comunice, dar nu direct, ci contactându-l la ora 11.00 pe dl. Sorin Ilieşiu (într-adevăr, amic bun cu Doru Mărieş şi membru marcant al societăţii civile, dar fără legătură directă cu dosarul cauzei) şi comunicându-i acestuia că vineri, 15 ianuarie 2010, poate să predea documentele din dosarul Revoluţiei ce provin de la M.Ap.N. Dl. Ilieşiu i-a cerut să ia legătura şi cu avocaţii Asociaţiei sau cu dl. Mărieş pentru a le comunica direct decizia luată.
La scurt timp, dl. Antonie Popescu, avocatul Asociaţiei 21 Decembrie 1989, a fost contactat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, care i-a transmis că vineri la ora 10.00 crede că va putea preda actele emise de M.Ap.N. care sunt în curs de declasificare, iar cele emise de M.A.I. vor putea fi ridicate în ziua următoare la ora 14.00.
Dar… în cursul după-amiezii, Asociaţiei „21 Decembrie 1989” i-a fost remis un fax de la Secţia Parchetelor Militare, semnat de dl. Ion Vasilache, un alt reprezentant al parchetului cu extrem de grave deficienţe de comunicare, prin care se confirma invitaţia de a ridica a doua zi actele emise de M.A.I., dar, cu reaua credinţă şi lipsa de profesionalism deja obişnuite, se distorsionau cele transmise de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, Laura Codruţa Kövesi, cu puţin timp înainte.

Miercuri, 13.01, Teodor Mărieş se prezenta alături de av. Ionuţ Matei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie unde era stabilit termen de judecată la contestaţia depusă de dl. Mărieş împotriva rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală dată de procurorul Marius Iacob în dosarul mineriadelor. Tot miercuri, avocaţii Asociaţiei, Antonie Popescu şi Ionuţ Matei, se prezentau la Parchet pentru a ridica actele ce au aparţinut Ministerului de Interne din dosarul Asociaţiei 21 Decembrie 1989 – Revoluţie pentru a le duce, apoi, la sediu. Spre seară, d-lui Mărieş i s-au prezentat mai multe solicitări din partea unor personalităţi din România şi din străinătate de a renunţa la greva foamei, acesta respingându-le, însă, categoric: „Această acţiune de predare trebuie finalizată integral”.

Joi, 14.01, Teodor Mărieş îşi făcea primele analize din noua grevă a foamei la policlinica Doris. În cursul zilei, telefoanele de diversiune, ameninţări şi sugestii negative nu au lipsit. Vineri, 15 ianuarie, era ultima zi în care reclamanţii Asociaţia 21 Decembrie şi Mărieş mai puteau să depună la Curtea Europeană a Drepturilor Omului completarea concluziilor în dosarul privind Revoluţia. Seara târziu, Teodor Mărieş avea o convorbire telefonică cu avocatul Antonie Popescu, cei doi consultându-se cu privire la solicitarea unui nou termen la CEDO pentru faptul că nici de aceasta dată Guvernul român, respectiv Ministerul de Externe şi Ministerul Public, nu a respectat dispoziţiile Curţii, nepredând documentele solicitate de către Asociaţie, Mărieş şi apărătorii acestora.

Luând de bună declaraţia doamnei PG Laura Condruţa Kövesi din 12.01 privind predarea celor 108 volume din dosarul Revoluţiei provenind de la M.Ap.N., vineri la orele 14.00 avocaţii asociaţiei erau prezenţi la Parchetul general. Dar… stupoare: avocaţii erau înştiinţaţi direct de către şeful Secţiei Parchetelor Militare, acelaşi încă g-ral Ion Vasilache, ca nu li se vor preda decât 8 volume. Ei au trecut la confruntarea copiilor cu originalele şi au constatat că cele 8 volume erau, de fapt, doar 6, al 7-lea conţinând documente pe care Asociaţia le mai primise o dată, iar al 8-lea – documente din dosarul Mineriadelor.

În urma celor constatate, dl. av. Antonie Popescu l-a contactează pe dl. Teodor Mărieş pentru a-i prezenta situaţia de fapt şi a-i spune că actele în cauză nu aveau ştampila „conform cu originalul”. În aceste condiţii, dl. Mărieş i-a rugat pe avocaţi să nu ridice documentele şi să încheie un proces-verbal în care să se arate motivele pentru care documentele nu vor fi ridicate: incomplete şi lipsa ştampilei „conform cu originalul” de pe toate filele volumelor. Avocaţii au solicitat încheierea unui proces-verbal, dar procurorii i-au refuzat, cerând termen până luni pentru a le ştampila. Concluzia zilei: Laura Codruţa Kövesi, Tiberiu Flaviu Niţu, Marius Iacob şi Ion Vasilache împreună cu stăpânii lor şi-au atins din nou scopul: pe 15 ianuarie a expirat termenul depunerii de observaţii suplimentare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Asociaţia „21 Decembrie 1989” şi Mărieş (I) c. România. Cei patru au mai adăugat astfel o tinichea justiţiei româneşti în faţa CEDO. Şi toate acestea pe spezele poporului român şi în totală lipsă de respect faţă de eroii şi luptătorii Revoluţiei din decembrie 1989.

Sâmbătă, 16.01, în a 5-a zi de protest, la sediul asociaţiei sosea… ambulanţa pentru a oferi asistenţă medicala grevistului foamei. Dl. Mărieş i-a primit pe doctori şi le-a oferit analizele medicale efectuate cu 2 zile în urmă. Apoi le-a mulţumit şi le-a spus că deocamdată nu are nevoie de asistenţă medicală. Pentru a evita cheltuieli inutile de la buget, dl. Mărieş i-a rugat pe medici să vină doar dacă îi va solicita. Cu toate acestea, ambulanţa a venit şi duminică şi luni, în ciuda protestelor şi solicitărilor insistente d-lui Mărieş de a nu mai cheltui aiurea banii publici!

Luni, 18.01, Doru Mărieş sosea la Asociaţie şi, împreună cu cei doi avocaţi, Ionuţ Matei şi Antonie Popescu, se prezenta la ÎCCJ-Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde era pe rol plângerea împotriva rezoluţiei din Dosarul Mineriada. Instanţa pusese în discuţie din oficiu cererea de conexare a plângerii d-lui Mărieş la cea a petentului Negru Vasile. Dl. avocat Antonie Popescu, care l-a asistat pe Doru Mărieş, a cerut respingerea cererii de conexare întrucât cele două plângeri erau în faze procesuale diferite. Instanţa a respins cererea de conexare şi a fixat termen de judecare a plângerii domnului Mărieş în data de 27 ianuarie. În ceea ce priveşte plângerea formulată de petentul Neagu Vasile din Iaşi, instanţa a rămas în pronunţare.

În aceeaşi zi, dl. Mărieş era invitat la Conferinţa susţinută de poetul Dorin Tudoran, stabilit în Statele Unite şi venit pentru câteva zile acasă. La conferinţă au vorbit, alături de Dorin Tudoran, şi dl. Sorin Ilieşiu, economistul şi politicianul Varujan Vosganian, poetul şi jurnalistul Nicoale Prelipceanu şi publicistul şi dizidentul anticomunist Gabriel Andreescu.

Miercuri, pe 20.01, la prima oră a dimineţii, avocatul Ionuţ Matei era sunat de către procurorul Codruţ Mihalache, care îl anunţa ca poate veni vineri (22.01) la orele 13.00 la Parchet pentru a mai ridica 12 volume cu acte aparţinând M.Ap.N. Apoi, dl. avocat mergea la Arhiva ICCJ pentru a lua pronunţarea din dosarul ce avea ca obiect plângerea împotriva rezoluţiei prin care s-a dispus de către procurorul Marius Iacob – şef Secţie Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul General – scoaterea de sub urmărirea penală a învinuiţilor Ion Iliescu, Victor Atanasie Stănculescu, Virgil Măgureanu, Petre Roman, generalii Mihai Chiţac şi Corneliu Diamandescu ş.a., cu posibilitate de recurs.

Presiunile făcute pentru încetarea grevei foamei, începute de la iniţierea protestului au continuat, dar şi foarte multele mesaje de susţinere. Zilnic, colegii şi prietenii d-lui Mărieş veneau la sediul Asociaţiei pentru a-i fi alături şi a-şi demonstra solidaritatea cu demersul său.

Vineri, 22.01, o delegaţie a societăţii civile din care făceau parte dl. Sorin Ilieşiu, Teodor Mărieş şi cei doi avocaţi ai Asociaţiei a participat la o întrevedere la sediul MAE cu dl. Ministru Teodor Baconschi care i-a asigurat că agentul guvernamental la CEDO va relua demersurile către Parchet şi ceilalţi deţinători ai documentelor încă „secretizate” din dosarul Revoluţiei pentru a se respecta dispoziţia Înaltei Curţi de predare integrală a actelor. Dl. Baconschi a ţinut să îi asigure pe membrii delegaţiei de tot sprijinul său, mai ales că la vremea primului protest, pe când nu era ministru, s-a numărat printre susţinătorii d-lui Mărieş.

Mai târziu, avocaţii ridicau de la Parchet încă 9 volume dintre cele provenite de la M.Ap.N, iar la sediul Asociaţiei soseau, din nou (!), de medicii de la serviciul de ambulanţă; de data aceasta, dl. Mărieş consemna personal în documentul de constatare a vizitei cererea de a nu mai veni decât la solicitarea sa. Cu toate acestea, ambulanţa a venit şi în zilele următoare!

Duminică, 24.01, dl. Mărieş alături de dl. Nicolae Prelipceanu, scriitor, membru de onoare al Asociaţiei, domnii Dinu Gându si Romeo Moşoiu – seniori ai Ligii Studenţilor -, dl. Ion Ioan – Preşedintele sindicatului „Solidaritatea” ALRO-Slatina -, precum şi de dl. avocat Antonie Popescu şi alţi revoluţionari au susţinut o conferinţă de presă în cadrul căreia s-au prezentat noile dosare obţinute, s-a vorbit despre tentativele de fraudă cu pagini lipsă ori înlocuite cu file din alte dosare, deja predate şi s-a reiterat apelul către Preşedintele Traian Băsescu de a media situaţia. În ziua următoare, avocatul Ionuţ Matei era sunat de procurorul Codruţ Mihalache şi invitat să ridice alte 10 (zece) volume cu documente aparţinând M.Ap.N. În dimineaţa de marţi, 26.01, delegaţia asociaţiei stabilită în ziua precedentă s-a prezentat la Parchet însoţită de avocaţii Asociaţiei pentru a prelua şi verifica copiile noii tranşe de dosare. Odată ajunse la sediul Asociaţiei, s-a trecut la studiul documentelor aflate în dosare şi s-a constatat, ca şi la celelalte, că ele conţineau date extrem de importante şi de grave, în special despre cantitatea de muniţie folosită de către armată în ziua de 21.12 şi noaptea de 21/22.12.1989, precum şi cu privire la cine şi de la cine a primit ordine. În cursul după-amiezii, în spiritul aceleiaşi politici de predare „cu ţârâita” şi cu o indiferenţă totală faţă de cele (deja) 15 zile de greva foamei, la Asociaţie sosea un fax de la Parchet prin care membrii erau invitaţi să ridice din nou dosare în ziua următoare. Tot spre seară s-a trimis prin fax o scrisoare ambasadorului Regatului Belgiei la Bucureşti, E.S. Dl. Leo D’Aes, privind disponibilitatea de a pune la dispoziţia ambasadei datele aflate într-unul dintre dosarele preluate, privind moartea prin împuşcare a jurnalistului belgian Danny Huwé.

Miercuri, 27.01 s-au preluat încă 10 volume din dosar, s-a discutat (iar) cu medicii de pe ambulanţă veniţi (din nou); dl. Mărieş a decis de această dată să trimită o adresă către Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti prin care solicita să nu mai fie trimisă ambulanţa pentru asistenţă, exprimându-şi încă o dată grija faţă de cheltuirea banului public.

Seara, Parchetul a trimis un nou fax prin care informa Asociaţia că vineri, 29.01.2009, la ora 13.00, se vor preda încă 20 de volume din Dosarul Revoluţiei.

Joi, 28.01, a avut loc o nouă conferinţă de presă la sediul Asociaţiei, prilej cu care dl. Mărieş a ridiculizat un document emis de către Parchet şi conducerea acestuia, care încearcă să intimideze şi să facă presiuni interzicând accesul liber al publicului la documentele aflate în dosare, transmiţând la rândul său procurorilor: „nu vă convine? Criminalii pe care îi acoperiţi au folosit 1.932.842 de cartuşe în 21 Decembrie – un cartuş pentru fiecare bucureştean!”; adăugând „iar la ce au făcut cei care şi-au însuşit puterea în seara de 22.12 şi au deturnat începând din acea zi, Revoluţia, creându-şi şi „faptele revoluţionare”, nu pot decât să zic, parafrazându-l pe marele Caragiale «Diversiune mizerabilă, stimabililor!»”. De asemenea, s-a subliniat faptul că, în 16 zile de greva foamei (90, dacă se adunau şi cele din primul protest, din vara-toamna 2009), Parchetul a predat Asociaţiei doar 45 dintre cele 108 volume clasificate care aparţinuseră M.Ap.N.; trei sferturi dintre acestea aveau ştampilele de declasificare atestând faptul că au fost scoase de la „secret” în chiar zilele protestului. A 18-a zi de greva foamei, vineri, 29.01, a început pentru dl. Mărieş cu un nou set de analize (cu rezultate în general bune, dar cu medicii îngrijoraţi de scăderea constantă în greutate – 62,1 kg, de la 69 la declanşarea protestului) şi a adus la sediu încă 22 de volume (cu 2 mai multe decât le fusese transmis), urmând ca marţea următoare la ora 13.00 să le mai fie predate delegaţilor Asociaţiei alte 20. Momentan, numărul volumelor date reclamanţilor la CEDO ajungea, astfel, la 67. După-amiaza, Asociaţia a fost contactată din partea Excelenţei Sale Domnul Ambasador al Belgiei la Bucureşti, primind o invitaţie pentru săptămâna viitoare pentru o întrevedere legată de cazul uciderii ziaristului de origine belgiana Danny Huwé. La rândul său, dl. Mărieş a transmis Excelenţei Sale invitaţia de a face o vizită la sediul Asociaţiei; întâlnirea a fost stabilită pentru luni, 1 februarie.

Deşi fusese trimisă adresa către Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti cu rugămintea de a nu mai risipi banul public, ambulanţa a sosit din nou; avocatul Asociaţiei i-a înmânat medicului prezent o copie după adresă.

În ziua următoare, în timpul studiului volumelor nou-recepţionate, s-au descoperit date uimitoare despre trecutul de activist (şi bătăuş cu bâta) al lui Ion Iliescu.

În cadrul conferinţei de presă de duminică, 31.01.2010, dl. Mărieş a acuzat rescrierea unor documente aflate în ele, cum ar fi jurnale de luptă, fapt care se pedepseşte în mod normal de lege. De asemenea, s-a pus la dispoziţia presei un extras dintr-o declaraţie aflata la dosar, a unui fost ofiţer de securitate fugit în Germania, care relata despre implicarea lui Ion Iliescu în reprimarea acţiunii unor studenţi de a-şi colinda profesorii în 1968 şi promovarea ulterioară în funcţie a acestuia. Similitudinea etichetării acestora drept huligani şi legionari, precum şi a lovirii cu bâta cu acţiunile de la mineriade sunt de necontestat. Astăzi, acelaşi Iliescu ne dă lecţii despre democraţie!

Luni, 1.02, în a 21-a zi de grevă, după-amiaza, a sosit la sediul Asociaţiei Excelenţa Sa, Dl. Leo D’AES, Ambasadorul Belgiei în România, pentru întâlnirea restrânsă cu dl. Mărieş, dl. avocat Antonie Popescu, dl. avocat Ionuţ Matei şi dl. procuror Dan Voinea, precum şi vicepreşedinta Carmen Alexandrescu în legătură cu documentele deţinute de Asociaţie privind moartea jurnalistului belgian Danny Huwé pe 21 decembrie 1989. Presa prezentă nu a avut acces la aceasta, dar, după plecarea d-lui ambasador, dl. Mărieş şi avocatul Antonie Popescu au susţinut o scurtă conferinţă ad-hoc. La ora 21.00, Dl. Mărieş primea pe mail cele două scrisori adresate Preşedintelui României de către Ana Blandiana şi Romulus Rusan, membri de onoare ai Asociaţiei solidari cu protestul şi prieteni ai Asociaţiei. A fost profund impresionat de demersul acestora şi de faptul că i-au fost mereu aproape în ultima perioadă. Puţin mai târziu, dl. Mărieş primea, prin intermediul d-lui Sorin Ilieşiu şi alte mesaje de solidaritate atât din ţară, cât şi din străinătate, precum şi vestea că poetul Dorin Tudoran îşi redeschidea blogul, închis în toamnă din pricina comentariilor privind prima grevă a foamei, tot cu un articol-mesaj despre… Mărieş. La orele 23.00, sosea pe adresa de mail a Asociaţiei şi un mail de la Tim Huwé, fiul jurnalistului belgian ucis în timpul Revoluţiei, pe 21 Decembrie, prin care acesta îşi exprimă dorinţa de a vedea documentele despre tatăl sau. Asociaţia a considerat acest mesaj una dintre cele mai frumoase realizări ale acestei acţiuni prin faptul că s-a rueşit să se aducă un dram de speranţă familiei în elucidarea cazului. Dl. Mărieş şi-a rugat colegii să păstreze legătura şi să acorde prioritate comunicării cu familia Huwé.

Marţi, 2.02, în a 22-a zi de protest greva foamei, se primea, în sfârşit, de la cabinetul Ministrului Apărării, acceptul întrevederii cu dl. Ministru întrevedere solicitată de reprezentanţii Asociaţiei încă de la începutul grevei, aceasta fiind stabilită pentru vineri, 5.02.

Delegaţia care se prezentase la Parchet, conform înţelegerii, pentru a mai ridica nişte dosare, a refuzat preluarea acestora deoarece, aşa cum declara avocatul Ionuţ Matei, „nu toate filele erau declasificate”.

Ziua a 24-a, joi, 4.02, a adus şi un eveniment „inedit”: un grupuscul de 7 persoane care picheta pe trotuarul din faţa sediului Asociaţiei împotriva d-lui Mărieş, stând, însă, cu spatele la Asociaţie şi cu faţa către ÎCCJ. Mai târziu, doi membri ai asociaţiei, după ce s-au întreţinut cu „protestatarii”, au intrat în sediu şi s-au manifestat violent faţă de dl. Mărieş, care a rămas, însă, de un calm imperturbabil, continuând să coordoneze activităţile curente.

A sosit astfel şi ziua 25, vineri, 5.02, data stabilită pentru întrevederea delegaţiei Asociaţiei cu Ministrul Apărării, dl. Gabriel Oprea. Plăcut impresionat, dl. Mărieş a spus: „am avut o întrevedere cu un ministru al unei ţări membre a UE şi NATO şi am avut parte de o deschidere pe care nu am întâlnit-o până acum în acest minister, cu promisiuni ferme şi cu termene foarte precise, unul dintre ele fiind foarte apropiat – 9-10 februarie”. Între timp, la sediu a continuat studiul dosarelor, dar şi pregătirile intense pentru aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei „21 Decembrie 1989”, eveniment ce va avea loc pe 9 februarie. Acestea i-au ţinut pe revoluţionari, coordonaţi de un Teodor Mărieş în continuare energic, în sediu şi pe parcursul întregului week-end.

Duminică, pe 7.02, în a 27-a zi a grevei foamei (ceea ce marchează şi un trist record pentru Teodor Mărieş – peste 100 de zile într-o jumătate de an), a avut loc tradiţionala conferinţă de presă susţinută de dl. Mărieş, dl. Sorin Ilieşiu şi dl. avocat Ionuţ Matei. S-au făcut bilanţuri, s-au citit apelurile şi mesajele de susţinere venite din partea mai multor personalităţi marcante ale societăţii civile (Ana Blandiana, Romulus Rusan, Vladimir Tismăneanu, Dorin Tudoran ş.a.). Totodată, dl. Mărieş a dezvăluit presei cea mai importantă concluzie a întâlnirii de vineri cu Ministrul Apărării – promisiunea acestuia că pe 10.02 va înainta Guvernului un proiect de hotărâre prin care să fie declasificate 7617 file dintre cele 8635 purtând ştampila „secret de serviciu” care se mai află în posesia Ministerului (până acum fiind declasificate 2600 file); de asemenea, Ministrul a promis că celelalte 1018 file vor fi analizate de o comisie, urmând ca acelea care conţin informaţii privind evenimentele din Decembrie 1989 să fie la rândul lor declasificate. Se întrevede astfel, fie şi tardiv, o rază de speranţă privind aflarea adevărului despre Revoluţie.

Până atunci, Asociaţia şi dl. Mărieş îşi continuă demersurile pentru obţinerea copiei integrale a dosarului 97/P/1990, nerenunţând, pe aceleaşi principii, la obţinerea unei copii integrale a dosarului Mineriadei.

Şi rămânem cu cuvintele scrisorii deschise adresate de poetul, fostul dizident şi grevist al foamei, Dorin Tudoran Preşedintelui României, Dl. Traian Băsescu:

Excelenţă,

Aţi promis la începutul celui de al doilea mandat că veţi fi preşedintele tuturor românilor. V-am crezut, continuu să vă cred şi doresc să am încredere în dumneavoastră în anii ce vin.

A fi astăzi şeful statului român înseamnă a fi, deopotrivă, preşedintele românilor scăpaţi cu viaţă în decembrie 1989 ca şi al celor ucişi atunci.

Cei care v-au votat au pus în mâinile dumneavoastră şi liniştea pe care o aşteaptă morţii lor. Cei care nu v-au votat aşteaptă şi ei linişte pentru morţii lor. Cine nu îşi îngroapă morţii cum se cuvine nu merită să trăiască.

Daţi celor ucişi liniştea pe care nu şi-o găsesc; celor vii – liniştea că merită să trăiască.

Fiţi cel ce oferă României şansa de-a nu mai sări dintr-o obsesie în alta. Altfel ne transformăm într-un popor de somnambuli şi, odată ajunşi pe streaşina casei, abisul ne poate înghiţi în orice clipă.

Celor ce au ucis la ordin, oferiţi-le liniştea că nu li se va mai da vreodată un asemenea ordin. Celor ce au ordonat să se tragă în semenii lor, oferiţi-le certitudinea că ştim cine sunt, dar şi liniştea că în ei sau în urmaşii lor nu se va trage vreodată.

Timp de peste două decenii, reconcilierea naţională a fost imposibilă fiindcă a fost propusă tocmai de cei ce au victimizat. Reconcilierea naţională nu poate fi oferită decât de victime.

Fiţi cel ce mediază trecerea ramurei de măslin din mâna celor crucificaţi în mâna celor ce au crucificat. Câtă vreme în România o mână tremură de indignare şi alta de teamă, reconcilierea naţională rămâne un motiv de spaimă, nu unul de linişte.

Fiţi cel ce dă acestei ţări şansa de a nu mai tremura, căci uşa spre normalitate aproape că a sărit cu totul din balamale.

Vă mulţumesc,

Dorin Tudoran,

Washington, DC, 5 februarie 2010