Despre noi

Ne-a unit idealul libertăţii

Ne-am născut in fapt în 21 Decembrie 1989, pe caldarâmul perimetrului Pieţei Universităţii, locul unde am ieşit cu toţii având în suflet dorinţa imensa de libertate.

Din păcate, unii dintre noi nu au mai apucat să guste această libertate, fiind răpuşi de forţele criminale ale regimului comunist, cu  trupurile stingându-se în bălţi de sânge.

Unii au fost răniţi şi duşi la spitale, medicii reuşind cu greu să-i salveze, iar altii reţinuţi şi bătuţi bestial, din trupurile lor împrăştiindu-se şuvoaiele de sânge. Cei care au avut şansa să supravieţuiască şi să rămână in luptă au înfruntat forţele de represiune comuniste, până la ocuparea sediului Comitetului Central – simbolul Partidului Comunist Român şi alungarea dictatorului Nicolae Ceauşescu. În acel moment am simţit cu adevărat că ne-am luat raţia de libertate atât de râvnită, câştigată cu atâtea jertfe, pe care am împărţit-o cu intreg poporul, după 45 de ani de dictatură bolşevic-comunistă.

În 22 Decembrie, pentru câteva ore, în noi s-a dat lupta între simţământul profund de libertate şi durerea proaspăta, sfâşietoare din suflete pentru pierderea celor ucişi în ziua dinainte, chiar sub ochii noştri. Eram prea tineri pentru trăiri atât de intense si ne-am revărsat suferinţa acumulată scandând alături de sute de mii de bucureşteni: „Fără comunişti!”.

Cei eliberaţi din puşcării  au ajuns în spitale, iar cei mai loviţi dintre noi îşi căutau cu disperare copiii, fraţii, părinţii, iubiţii sau prietenii dispăruţi parca în neant. Şi în toată această vâltoare, ONOAREA ne-a fost îndemnul de a aduna toate armele, pentru a nu le mai vedea folosite vreodata.

În doar câteva ore, comuniştii, disperaţi de pierderea controlului autoritar cu care ne ţinuseră în negură timp de 45 de ani, s-au regrupat, împărţind armele adunate de noi şi distribuind muniţia fără număr şi fara măsură, iar la adăpostul întunericului au declanşat diversiunea securisto-teroristă, semănând teroarea şi moartea. Deşi ne-am dezmeticit repede, din păcate,  nu am putut împiedica genocidul care a urmat. Din nou, moarte, lacrimi şi multa suferinţă pentru noi şi, din păcate, pentru întregul popor. Complet neştiutori, am avut puterea insa să ne organizăm, desi ne cunoşteam prea puţin în comparaţie cu ei – în principal cei peste 270.000 de activişti comunişti. Am profitat de dreptul câştigat de a ne naşte legal şi la 9 februarie 1990, in memoria acelei zile istorice a luat fiinţă juridică Asociaţia „21 Decembrie 1989.

Am luptat zi de zi timp de câteva luni, înfruntându-i, dar fiara bolşevică şi criminală a scos din nou, fără vreun drept legal, armata cu tancurile în stradă, iar în zilele următoare a adus hoardele de mineri, reuşind să ne înăbuşe cu bestialitate. Au urmat morţi, lacrimi, spitale pline cu răniţi şi unii dintre noi aruncaţi în puşcării, iar cei care au scăpat, şi-au părăsit de frică ţara cerând azil politic. Toate acestea la nici şase luni de când îi învinseserăm pentru câteva ore, de când strânsesem armele, CREZÂND în sufletele noastre tinere şi  pure, că nu se vor mai auzi niciodată.

Am luptat şi luptăm de 20 de ani cu speranţa de a se face dreptate eroilor din DECEMBRIE 1989. În definitiv Ei au fost noi, iar noi trebuie să fim demni de ei si de sacrificiul lor.

Din păcate, desi târziu, în parte am început să reuşim, iar rezultatele luptei nostre arata ca nici un efort nu a fost in zadar.

În prag de aniversare, suntem pe cale să obţinem mult aşteptatele documente secretizate de autorităţile statului timp de 20 de ani. Le vom obţine pentru că Setea noastră de adevăr va aduce dreptatea mult-dorită de EI, râvnită şi  trudită de noi. Pentru ei şi pentru cei ce va să vină merită să facem orice sacrificiu. Şi îl vom face pentru că asa e omeneşte, iar noi am dovedit prin fapte că suntem OAMENI !

This page has the following sub pages.