Asociaţia 21 DECEMBRIE 1989

Comunicat al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

transmis de Sorin Ilieşiu – membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

SCRISOARE DESCHISĂ

semnată de 33 de organizaţii civice şi sindicale

D-LUI PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU

D-LUI MINISTRU AL JUSTIŢIEI CĂTĂLIN PREDOIU

Stimate Domnule Preşedinte al României,

Stimate Domnule Ministru al Justiţiei,

În urma dispoziţiei Curţii Constituţionale din 20 iunie 2007, dl general Dan Voinea a fost obligat să disjungă Dosarul revoluţiei – Parte civilă, cu inculpaţii Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Teodor Brateş ş.a. – la Secţia de urmărire penală şi criminalistică, condusă de Marius Iacob. Acesta l-a investit pe procurorul Sutimanu pentru a conduce ancheta în dosar. Ca o “coincidenţă”, procurorul Sutimanu îl “ancheta” pe Ion Iliescu, iar soţia procurorului Sutimanu de la îl ancheta pe gen.Dan Voinea la Consiliul Superior al Magistraturii.

După îndepărtarea generalului Voinea, unica lucrare din acest dosar – al cărui conţinut integral îl avem – este o declaraţie scrisă acasă de Ion Iliescu. Invitat la Parchet s-o aducă, acesta le aduce procurorilor câteva cărţi despre revoluţie scrise de el. În urma acestei aşa-zise audieri, procurorul Sutimanu şi şeful de secţie Marius Iacob dispun scoaterea de sub urmărire penală a lui Ion Iliescu din Dosarul revoluţiei, precum şi a celorlalţi civili învinuiţi în acel dosar. Menţionăm că „audierea” lui Ion Iliescu nu s-a făcut pe o declaraţie tip pentru un „învinuit”, aşa cum este obligatoriu procedural. În acest sens, vă punem întregul dosar la dispoziţie când doriţi.

Subliniem că nu s-a făcut vreo altă lucrare în Dosarul revoluţiei sub conducerea lui Marius Iacob. N-au fost audiaţi martori şi nu s-au făcut cercetări.

Am solicitat în repetate rânduri demiterea lui Marius Iacob, atât noi cât şi avocaţii Asociaţiei 21 Decembrie. Ultima solicitare în aces sens a făcut-o recent Teodor Mărieş, preşedintele acestei asociaţii, aflat în greva foamei de 60 de zile, în cadrul întâlnirii de la Ministerul Justiţiei cu dl Gabriel Tănăsescu – consilierul personal al ministrului Justiţiei. La finalul audienţei, dl consilier personal a exclamat: „Îl vom informa imediat pe dl ministru. Sunt surprins de tot ceea ce aflu pentru că atunci când i s-a luat dosarul generalului Voinea am crezut că din acel moment ancheta va merge foarte bine şi dosarul va fi soluţionat. Abia acum aflu că de fapt situaţia este exact invers”.

Domnule Ministru al Justiţiei, aţi greşit foarte grav când v-aţi gândit să-l propuneţi din nou pe Marius Iacob pentru reinvestirea în funcţie. Nu v-aţi respectat nici până astăzi promisiunea făcută către Preşedintele României la Palatul Cotroceni, de faţă cu noi, la data de 8 septembrie 2009. Continue Reading »

Comunicat de presă Asociaţia 21 Decembrie 1989

Astăzi, 11 Martie 2010, la 20 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara, relansăm Proclamaţia pentru decomunizarea României care a fost iniţiată, acum doi ani, de trei membri de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989 – Sorin Ilieşiu, Vladimir Tismăneanu şi Mihai Şora – şi care a fost semnată de 33 de organizaţii civice şi sindicale în frunte cu Asociaţia 21 Decembrie 1989 condusă de Teodor Mărieş.
Printre dezideratele Proclamaţiei pentru decomunizarea României este PUNCTUL 8 al Proclamaţiei de la Timişoara: Legea lustraţiei anticomuniste.
Cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara, Marele premiu Speranţa al Societăţii Timişoara va fi decernat  lui Teodor Mărieş, pentru cea mai însemnată contribuţie la instaurarea democraţiei, destrămarea structurilor comuniste şi menţinerea speranţei în România. Primul laureat al premiului ‘Speranţa’, a fost, în anul 1992, Seniorul Corneliu Coposu, urmat de M.S. Regele Mihai, Ticu Dumitrescu sau Monica Lovinescu.
Menţionăm că activistul comunist Ion Iliescu, cercetat penal pentru genocidul din decembrie 1989, a afirmat ieri despre Teodor Mărieş că este ‘un infractor şi un impostor.’
Teodor Mărieş se află azi în a 59-a zi de grevă a foamei pentru Adevărul despre genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990.
Proclamaţia pentru decomunizarea României subliniază că reformarea României postcomuniste şi reconcilierea naţională sunt posibile numai prin decomunizare.
Prima măsură cerută de Proclamaţia pentru decomunizarea României este ‘Cercetarea prin Justiţie a crimelor istoriei recente a României. Finalizarea urgentă a cercetărilor justiţiei referitoare la genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 comis împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cercetarea prin justiţie a următoarelor evenimente: reprimarea revoltei muncitoreşti din Valea Jiului, 1977, reprimarea revoltei anticomuniste din Braşov, 1987; diversiunea etnică din Târgu-Mureş, 1990; mineradele din 1990, 1991, 1999. Desecretizarea imediată a arhivelor lămuritoare faţă de aceste evenimente’.
Prezentăm în continuare textul integral al Proclamaţiei pentru decomunizarea României:

PROCLAMAŢIA PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI (1)

Bucureşti, 23 August 2008 – la 69 de ani de la semnarea Pactului Stalin-Hitler de la Moscova

Reformarea României postcomuniste şi reconcilierea naţională sunt posibile numai prin decomunizare.

1.0. Având în vedere că:
1.1. La 23 august 1939, la Moscova, a fost semnat Pactul dintre Hitler şi Stalin (cunoscut ca Pactul Ribentropp-Molotov) care prevedea într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa ţările baltice, estul Poloniei şi estul României (Basarabia).
1.2. În iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, ultimele două neaparţinând niciodată Rusiei.
1.3. Teritoriul românesc ocupat de Uniunea Sovietică are o suprafaţă de 44.000 km2, fiind locuit în momentul cedării de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români; după cedare, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportării (inclusiv în lagăre de muncă în Siberia), asasinatelor în masă, precum şi altor forme de exterminare; teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu populaţii alogene.
1.4. Insula Şerpilor, insulă românească din Marea Neagră, a fost ocupată ilegal de Uniunea Sovietică în anul 1948.
1.6. Preşedintele şi Parlamentul României au datoria morală şi dreptul legitim să condamne Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.
1.7. Preşedintele şi Parlamentul României vor acţiona pentru:
1.7.1. condamnarea, de către forurile competente internaţionale, a Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale.
1.7.2. reintegrarea în România, în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale, a teritoriului românesc ocupat prin forţa armată de Uniunea Sovietică (Basarabia, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor); această reintegrare trebuie făcută în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.
1.7.3. despăgubirea morală şi materială a României faţă de crimele, fărădelegile şi abuzurile comise de Uniunea Sovietică împotriva României şi a cetăţenilor ei, nivelul şi modalităţile de despăgubire urmând a fi stabilite de o comisie recunoscută de foruri competente internaţionale.
1.8. Parlamentul, susţinut de Preşedintele României, va adopta punctul 9 al Declaraţiei de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul, prin care se cere ’stabilirea datei de 23 August, data semnării pac­tu­lui dintre Hitler si Stalin – cunoscut ca Pactul Ribben­trop-Molotov, ca zi comemorativă a victimelor regi­murilor­ nazist şi comunist’.
2.0. Parlamentul României, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, va adopta o declaraţie explicită de asumare a următoarelor documente:
2.1. Discursul din 18 Decembrie 2006 al Preşedintelui României în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, discurs devenit act oficial al statului român pentru condamnarea regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal în baza Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR).
2.2. Declaraţia de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul.
3.0. Parlamentul şi Guvernul, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, au datoria să adopte cât mai curând posibil legile şi măsurile pentru decomunizare, din următoarele considerente:
3.1. Poporul român a respins totalmente comunismul înainte ca acesta să-i fie impus prin forţa armată de către Uniunea Sovietică. Dintre toate ţările europene, România interbelică a fost ţara cu cei mai puţini comunişti raportat la numărul populaţiei. La 23 august 1944, PCR avea numai 80 de membri în Bucureşti şi mai puţin de 1000 în întreaga ţară. Menţionăm că în 1938 România avea 316 710 km2 şi 19.933.802 locuitori. Înainte de sovietizare, comuniştii reprezentau sub 0,005% din populaţia României.
3.2. Comunismul a fost impus împotriva voinţei poporului român exprimată la alegerile din noiembrie 1946 câştigate în realitate cu o majoritate covârşitoare de opoziţia anticomunistă care a obţinut între 70% şi 90% din voturi, comuniştii inversând rezultatul oficial.
3.3. Poporul român a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, recunoscut ca atare de întreaga comunitate internaţională.
3.4. Dintre statele europene, România a avut cel mai mare număr de deţinuţi politici raportat la numărul populaţiei (între 500.000 şi 2.000.000) şi cea mai înfricoşătoare poliţie politică – Securitatea.
3.5. Dintre toate fostele ţări comuniste din Europa, doar în România s-au înregistat victime la căderea comunismului. Nu au fost doar câteva victime, ci a fost un uriaş masacru – peste 1200 de morţi şi peste 4800 de răniţi.
3.6. Conform Raportului final al CPADCR, ‘comunismul a căzut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode şi mentalităţi comuniste au continuat să existe sub diferite forme, unele extrem de grave (…) : a) reprimarea manifestaţiilor anticomuniste din perioada decembrie 1989 – aprilie 1990; b) diversiunea etnică de la Târgu-Mureş din martie 1990; c) reprimarea manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii din Bucureşti (…); d) ‘mineriadele’ din 1991 şi 1999. Toate acestea au fost diversiuni şi manifestări tipic comuniste’. Majoritatea vinovaţilor nu au fost judecaţi până în prezent. Dimpotrivă, ei au devenit personalităţi publice şi politice, infestând de aproape 20 de ani societatea românească.
3.7. Reforma morală nu a fost posibilă din cauza nejudecării masacrului din timpul revoluţiei anticomuniste precum şi a fratricidului din iunie 1990 împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Marea corupţie a apărut şi s-a menţinut inclusiv datorită nejudecării acestor crime.
3.8. O parte din clasa politică s-a făcut vinovată de complicitate morală cu autorii masacrului din decembrie 1989 şi a fratricidului din iunie 1990, comise pentru a reprima şi a deturna caracterul anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989. Acum, când România este membră a NATO şi UE, această revoluţie trebuie terminată şi se cuvine să devină ‘de catifea’.
3.9. În 18 Decembrie 2006, regimul comunist din România a fost condamnat ca ilegitim şi criminal de către şeful statului în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, prin discursul devenit act oficial al statului român, în baza Raportului final al CPADCR, document edificator şi incontestabil, sintetic şi analitic (care însumează 660 de pagini) elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experţi în domeniile abordate. Actul condamnării comunismului este începutul renaşterii morale a României şi al reconcilierii naţionale, cel mai important act din istoria postcomunistă a ţării noastre alături de aderarea la NATO şi integrarea în UE, un exemplu pentru condamnarea internaţională a regimurilor comuniste.

4.0. Legile şi măsurile pentru decomunizarea României (2):
4.1. Cercetarea prin Justiţie a crimelor istoriei recente a României. Finalizarea urgentă a cercetărilor justiţiei referitoare la genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 comis împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cercetarea prin justiţie a următoarelor evenimente: reprimarea revoltei muncitoreşti din Valea Jiului, 1977, reprimarea revoltei anticomuniste din Braşov, 1987; diversiunea etnică din Târgu-Mureş, 1990; mineradele din 1990, 1991, 1999. Desecretizarea imediată a arhivelor lămuritoare faţă de aceste evenimente.
4.2. Recunoaşterea caracterului anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989; recunoaşterea Proclamaţiei de la Timişoara (martie 1990) şi a manifestaţiei din Piaţa Universităţii din Bucureşti (aprilie-iunie 1990) ca momente reprezentative ale revoluţiei.
4.3. Legea lustraţiei anticomuniste.
4.4. Legea declarării crimelor şi abuzurilor regimului comunist ca fiind crime împotriva umanităţii şi imprescriptibile juridic.
4.5. Legea interzicerii şi pedepsirii actelor de apologie a comunismului, precum şi a actelor de negare a crimelor şi fărădelegilor regimului comunist (extremismul de stânga trebuie respins cu aceeaşi hotărâre precum cel de dreapta). Interzicerea comercializării, difuzării, publicării şi afişării simbolurilor grafice comuniste şi a materialelor de propagandă comuniste cu excepţia contextului cultural/educativ antitotalitar. Eliminarea numelor de foşti comunişti pentru denumiri publice: străzi, localităţi, instituţii etc..
4.6. Legea anulării sentinţelor de condamnare politică emise de justiţia comunistă după principiile luptei de clasă între anii 1945-1989; anularea condamnărilor la moarte a celor care au au dat pe faţă criminalitatea comunismului; abrogarea prevederilor decretului lui N.Ceauşescu din 1988 referitor la crimele politice.
4.7. Reînhumarea victimelor comunismului îngropate în gropi comune.
4.8. Legea recunoştinţei faţă de luptătorii anticomunişti, faţă de foştii deţinuţi politici; majorarea semnificativă a pensiilor acestora şi acordarea de gratuităţi.
4.9. Legea reducerii la minimum a pensiilor responsabililor pentru crimele comuniste: foşti activişti comunişti din nomenclatura PCR, foşti conducători şi torţionari ai Securităţii, foşti conducători ai Miliţiei, ai Ministerului de Interne şi ai ‘Justiţiei’ comuniste.
4.10. Legea desecretizării şi deschiderii arhivelor comuniste şi postcomuniste; garantarea accesului liber şi neîngrădit la aceste arhive; transferul urgent al acestora la CNSAS sau la Arhivele Naţionale; publicarea pe internet a arhivelor; trecerea Arhivelor Naţionale în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.
4.11. Legea împotriva distrugerii, manipulării, falsificării, ascunderii sau sustragerii de documente din arhivele comuniste şi postcomuniste; urmărirea penală a făptuitorilor.
4.12. Legea restituirii arhivelor confiscate abuziv (arhivele cultelor religioase, arhivele sioniste ş.a.).
4.13. Legea reparaţiilor faţă de foşti cetăţeni români exilaţi, autoexilaţi sau ‘vânduţi’ în perioada comunistă.
4.14. Legea prezentării adevărului referitor la perioada precomunistă, comunistă şi neocomunistă în manualele şcolare de istorie naţională şi universală. Studierea în şcoli a istoriei comunismului şi a Holocaustului să fie obligatorie, nu opţională.
4.15. Legea pentru instituirea Zilei Memoriei Victimelor Comunismului, pentru înfiinţarea în Bucureşti a Muzeului Dictaturii Comuniste, pentru construirea în centrul capitalei a Monumentului Victimelor Comunismului.
4.16. Legea cercetării prin Justiţie a reconsolidării oligarhiei securisto-comuniste în România postcomunistă. Confiscarea de către stat a averilor dobândite prin fraudă.
4.17. Legea cercetării prin Justiţie a privatizărilor făcute de oligarhia securisto-comunistă care a acaparat puterea economică în România. Confiscarea de către stat a fostelor bunuri ale statului privatizate fraudulos şi reprivatizarea acestora în beneficiul exclusiv al poporului român.
5.0. Solicităm Preşedintelui României să ceară poporului să-şi exprime voinţa cu privire la adoptarea dezideratelor şi legilor decomunizării României, precum şi a condamnării Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale, printr-un referendum organizat cât mai curând posibil.
5.1. Solicităm Preşedintelui României, Parlamentului, Guvernului, organizaţiilor nonguvernamentale, sindicatelor, tuturor cetăţenilor, mass-mediei, să se solidarizeze în jurul idealurilor Proclamaţiei pentru decomunizarea României.
5.2. Facem apel la Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Organizaţia Naţiunilor Unite, Curtea Internaţională de Justiţie a Naţiunilor Unite, să acţioneze pentru decomunizarea României.

Bucureşti, 23 August 2008 – la 69 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin de la Moscova

(1) ‘Proclamaţia pentru decomunizarea României’ din 23 August 2008 a fost adoptată de cei aproape 400 de delegaţi la congresul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat din 24 August 2008, partid afiliat la Internaţionala Creştin Democrată în 1987 în timpul dictaturii comuniste când se afla în clandestinitate.
(2) Majoritatea măsurilor şi legilor pentru decomunizare sunt propuse inclusiv de Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006). Legile decomunizării sunt, de asemenea, în spiritul următoarelor documente: Proclamaţia de la Timişoara (martie 1990), Proclamaţia pentru România (aprilie 2005), Apelul pentru România (iunie 2005), Rezoluţia nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (ianuarie 2006), Apelul pentru condamnarea comunismului (martie 2006), Discursul din 18 Decembrie 2006 al Preşedintelui României în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului pentru condamnarea regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal în baza Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006), Apelul către Parlamentul României şi Parlamentul European (martie 2007), Apelul pentru Adevăr (ianuarie 2008), Rapoartele Comisiei Europene privind România (2007, 2008), Dec
laraţia de la Praga privind conştiinţa morală europeană şi comunismul (iunie 2008).

Asociaţia 21 Decembrie 1989 relansează Proclamaţia pentru decomunizarea României

Asociaţia 21 Decembrie 1989 relansează, joi, la 20 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara, Proclamaţia pentru decomunizarea României, se arată într-un comunicat transmis AGERPRES. Proclamaţia pentru decomunizarea României a fost iniţiată în urmă cu doi ani, de trei membri de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989 – Sorin Ilieşiu, Vladimir Tismăneanu şi Mihai Şora – şi  a fost semnată de 33 de organizaţii civice şi sindicale. Printre dezideratele Proclamaţiei pentru decomunizarea României se află punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara -  Legea lustraţiei anticomuniste. ‘Proclamaţia pentru decomunizarea României subliniază că reformarea României postcomuniste şi reconcilierea naţională sunt posibile numai prin decomunizare’, arată sursa citată. De asemenea, Asociaţia 21 Decembrie 1989 va decerna, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara, Marele premiu Speranţa al Societăţii Timişoara preşedintelui asociaţiei Teodor Mărieş, pentru ‘cea mai însemnată contribuţie la instaurarea democraţiei, destrămarea structurilor comuniste şi menţinerea speranţei în România’. Primul laureat al premiului ‘Speranţa’, a fost, în anul 1992, Seniorul Corneliu Coposu, urmat de M.S. Regele Mihai, Ticu Dumitrescu sau Monica Lovinescu. Potrivit comunicatului, Teodor Mărieş se află azi în a 59-a zi de grevă a foamei pentru ‘aflarea adevărului despre genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990′. Printre măsurile cerute de Proclamaţia pentru decomunizarea României se se află cercetarea în justiţie atât a reprimării revoltei muncitoreşti din Valea Jiului – 1977, revoltei anticomuniste din Braşov – 1987 căt şi a diversiunii etnice din Târgu-Mureş – 1990 şi a mineriadelor din 1990, 1991, 1999.

AGERPRES/(AS)

Vlad Stoicescu

Marţi, 09 Martie 2010

Ultimele documente desecretizate din dosarul Revoluţiei vor fi publicate în Monitorul Oficial. Filele conţin detaliile operaţiunilor efectuate de cadrele Ministerului Apărării în decembrie 1989 şi completează dosarele deja declasificate de Ministerul Admnistraţiei şi Internelor.

“Restanţier” rămâne doar Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care refuză încă să scoată de la secret filele ce conţin “activitatea” instituţiei din perioada prăbuşirii dictaturii ceauşiste. “Cine a tras după 22 decembrie ‘89″ e mai aproape de un posibil răspuns.

“Am decis declasificarea ultimelor documente din dosarul Revoluţiei din decembrie 1989″, a declarat primul ministru Emil Boc, după şedinţa de Guvern de astăzi. Astfel, documentele care fuseseră clasificate cu calificativele secret de stat, secret şi strict secret vor putea fi consultate de avocaţii Asociaţei 21 Decembrie 1989, ONG-ul “responsabil” pentru presiunea exercitată asupra autorităţilor în chestiunea desecretizării.

Anul trecut, pentru a forţa instituţiile statului român să-i elibereze o copie a dosarului Revoluţiei, presedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989 Teodor Mărieş a trecut prin 74 de zile de greva foamei. A reluat-o la în ianuarie 2010, ca semn de protest la adresa altei realităţi: deşi rechizitoriile Parchetului Militar i-au fost predate, mii de alte file clasate la “secret” rămăseseră în custodia exclusivă a statului.

Într-o declaraţie acordată EVZ, Teodor Mărieş a precizat că filele declasificate astăzi sunt ultimele venite pe filiera MApN şi că aşteaptă în continuare reacţia STS-ului. “Ies din greva foamei doar în momentul în care ultimele file desecretizate intră pe poarta asociaţiei”, a încheiat Mărieş.

Procurorul Dan Voinea, cel care s-a ocupat de rechizitoriile din dosarul 97/P/1990 (dosarul Revoluţiei), a declarat pentru EVZ că filele desecretizate conţin jurnalele acţiunilor de luptă ţinute de unităţile militare în timpul evenimentelor din decembrie 1989. ”Ele sunt importante pentru ca ne indică modul în care au acţionat aceste unităţile, dar mai ales la comanda cui”, a precizat Voinea.

Revoluţia, scrisă de mână

La mijlocul lui ianuarie, Ministerul Administraţiei şi Internelor se conforma şi preda avocaţilor asociaţiei 158 de file declasificate. EVZ a scris la vremea respectivă despre detaliile ridicate la suprafaţă prin desecretizarea volumelor. Aflam atunci cum s-au distrus o serie de probe din perioada Revoluţiei sau cum au arătat, în ochii angajaţilor de la Interne, “teroriştii” din decembrie 1989.

La începutul lui februarie, şi ministerul lui Gabriel Oprea a anunţat că va scoate de la secret câteva mii de file care documentează evenimentele Revoluţiei. “În aceste documente, în jurnalele acţiunilor de luptă, în ordinele de zi pe unităţi se află proba scrisă a crimelor din decembie 1989” spunea la data anunţului procurorul Dan Voinea.
Restant a rămas, până în prezent, doar STS-ul care continuă să invoce „arhitectura statului român” în motivarea refuzului de a desecretiza filele evenimentelor de acum douăzeci de ani. Volumele „secrete” aflate în posesia Telecomunicaţiilor sunt extrem de importante, pentru că ele conţin traseul ordinelor din spatele operaţiunilor din decembrie 1989.

ENIGMA

Cine a tras după 22 decembrie 1989?

Povestea dosarului Revoluţiei are rădăcini adânci, după două decenii în care întrebările au rămas majoritare în raport cu răspunsurile. “Rezolvat” în septembrie 1995, când s-a invocat finalizarea urmăririi penale faţă de Nicolae şi Elena Ceauşescu şi alte persoane cu funcţii de conducere în PCR, dosarul a fost redeschis în decembrie 2004 de procurorul Dan Voinea. Lucrurile s-au mişcat însă extrem de încet, deşi, oficial, cercetările sunt aproape finalizate. Trimiterea în judecată a responsabililor pentru crimele din decembrie 1989 a rămas o chestiune marginală.

Filele declasificate în ultimele două luni urmează să fie folosite de reprezentanţii Asociaţiei 21 Decembrie 1989 pentru formularea depoziţiilor în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, acolo unde se desfăşoară procesul Mărieş împotriva României. Mai exact, Teodor Mărieş a dat în judecată statul pentru tergiversarea soluţionării dosarului Revoluţiei. Printr-o solicitare a CEDO din iulie 2009, instituţiilor române li s-a cerut să pună la dispoziţia tuturor părţilor actele de cercetare efectuate în dosarul 97/P/1990, care conţine rechizitoriul evenimentelor din decembrie 1989.

Probleme majore s-au ivit în momentul în care Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale au invocat natura secretă a documentelor socilitate pentru a refuza solicitarea CEDO. Intrarea în greva foamei a lui Mărieş a pornit însă spirala declasificărilor.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/888938/Revolutia-scoasa-de-la-secret-Maries-quotRaman-in-greva-foameiquot/

Prezentăm câteva fragmente din afirmaţiile publicate astăzi de scriitorul Nicolae Prelipceanu, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989:

“Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, se afla in a 57-a zi a grevei foamei, dupa o alta, de 74 de zile, inceputa in august 2009 si suspendata in noiembrie. (…) Nu se intreaba nimeni de ce trebuie sa-ti scurtezi viata ca sa dai celorlalti sansa de a afla un adevar care a stat acoperit 20 de ani. (…) Problema e, asa cum am mai spus-o, aceea ca intr-un stat democratic, membru al UE, trebuie sa faci greva foamei ca sa capeti cu ţârâita un drept legal, si anume acela de a vedea dosarele unui caz in care esti parte. (…)

La miile de pagini ale dosarelor Revolutiei s-a lucrat doar doi ani si jumatate. Singurul care a lucrat a fost procurorul militar Dan Voinea. Dar in 2007 i s-a luat cazul, iar el a fost scos in rezerva. Acum sapte luni, dl Emil Boc, de fata fiind si presedintele Traian Basescu, l-a indemnat sa se apuce de treaba “de maine”. “Maine”-le a trecut si el de sapte luni. Cine l-a dat afara pe Dan Voinea? De ce? Pe cine supara adevarul? Exact pe aceia pe care moartea lui Teodor Maries i-ar face sa respire usurati. (…) “

Anexăm materialul integral.

Asociaţiei 21 Decembrie 1989. Departamentul de Presă.

===========================================
Romania liberă

Marti, 09 Martie 2010

Mos Teaca general

Nicolae Prelipceanu
Marti, 09 Martie 2010

Ce n-a reusit Bacalbasa, parintele nemuritorului personaj, a reusit dl Ion Iliescu, la cateva zile dupa – nu-i asa? – revolutia dumnealui. Noul Mos Teaca ajunsese, din cauza regimului comunist, la un grad satisfacator, si anume colonel. Era sef peste comandamentul general al trupelor de graniceri. Este, probabil, pe lista eroilor Revolutiei, ca atatia altii care au tras chiar in cei care iesisera in strada pentru schimbarea regimului comunist cu unul democratic. In ziua de Craciun 1989, in fata comandamentului trupelor de graniceri de la Razoare, sunt ucise cinci persoane, patru romani si un ziarist belgian, pe numele sau Danny Huwe. Ziaristul avea o camera video asupra lui, filma, deci putea fi identificat usor ca altceva decat terorist. Ei bine, nu. A fost declarat terorist, iar corpul sau neinsufletit s-a “bucurat” de toate onorurile din partea naivilor carora li s-a spus asta.

Comunicat de presă – MApN

COMUNICAT DE PRESĂ

Ministrul apărării naţionale Gabriel Oprea a prezentat, în şedinţa Guvernului de marţi, 9 martie, proiectul de Hotărâre privind declasificarea unor informaţii secrete de stat emise de Ministerul Apărării Naţionale. Executivul a aprobat Hotărârea, ca urmare a faptului că dezvăluirea acestora nu mai poate prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat.
Prin actul normativ adoptat, se vor declasifica informaţiile clasificate secrete de stat, nivel strict secret şi secret, care au fost identificate ulterior adoptării H.G. nr. 94/2010 pentru declasificarea unor informaţii secrete de stat emise de Ministerul Apărării Naţionale, cuprinse în dosarul 97/P/1990, aflat la Secţia Parchetelor Militare, pentru care emitenţii/deţinătorii şi-au dat acordul privind declasificarea lor.
Astfel, vor fi declasificate şi ultimele documente, aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, solicitate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de către Asociaţia 21 Decembrie 1989. 
Hotărârea a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată, ale art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 19 şi art. 20 alin. (1) lit. b) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Instituţiile şi autorităţile publice care au în gestiune copii ale documentelor prevăzute, vor lua măsuri în consecinţă, conform legii.
x x x
Asociaţia 21 Decembrie 1989 a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o plângere referitoare la Dosarul nr. 97/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, cunoscut şi sub numele de ‘Dosarele Revoluţiei’.
Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Parchetului să pună la dispoziţia Asociaţiei documentele necesare formulării de către membrii acesteia a apărărilor în faţa Curţii.
Întrucât unele din documentele respective sunt clasificate secret de serviciu sau secret de stat, Parchetul a solicitat Ministerului Apărării Naţionale declasificarea documentelor în cauză.
Declasificarea informaţiilor clasificate secret de stat se face prin Hotărâre de Guvern.
Biroul de Presă

În finalul comunicatului:

apelul profesorului Vl. Tismăneanu – liderul noului institut de investigare a crimelor comuniste şi neocomuniste

şi apelul jurnalistului Ştefan Niculescu Maier – fost deţinut politic anticomunist.

ŞTIRE AGERPRES
http://www.agerpres.ro/media/index.php/social/item/1777-Sorin-Iliesiu-Starea-sanatatii-lui-Teodor-Maries-este-extrem-de-grava.html

Sorin Ilieşiu: Starea sănătăţii lui Teodor Mărieş este extrem de gravă

Marţi, 09 Martie 2010 11:49

Starea sănătăţii preşedintelui Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş, este extrem de gravă, greutatea acestuia a ajuns la aproape 56 kilograme, în condiţiile în care el are o înălţime de 185 centimetri, se arată într-un comunicat redactat de Sorin Ilieşiu, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989.
Doi dintre membrii de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989, prof. Vladimir Tismăneanu – liderul noului institut de investigare a crimelor comuniste şi neocomuniste şi jurnalistul Ştefan Niculescu Maier – fost deţinut politic anticomunist, au publicat recent apeluri “cutremurătoare” pentru salvarea vieţii lui Teodor Mărieş, aflat în a 57-a zi de grevă a foamei pentru respectarea de către statul român a deciziei CEDO referitoare la “adevărul despre genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990″.

De asemenea peste 40 de organizaţii civice şi sindicale s-au solidarizat din nou cu Teodor Mărieş în lupta lui pentru adevăr şi dreptate.

“De peste şapte luni de zile Teodor Mărieş nu-şi mai aparţine. El aparţine dezideratului nostru: o Românie a adevărului şi a dreptăţii. Asemenea unui sfânt, se dăruieşte împlinirii unui ideal al semenilor lui. Să nu-l lăsăm să moară!”, a evocat din nou Sorin Ilieşiu apelul organizaţiilor civice şi sindicale. AGERPRES

=====================================================

http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=11513

Teodor Mărieș se află într-o stare extrem de gravă

de Sorin ILIEȘIU

(Material propus pentru publicare la data de: 8-03-2010 de Petru CLEJ)

Starea sănătăţii lui Teodor Mărieş este extrem de gravă. Greutatea acestuia a ajuns la aproape 56 kg, el având o înălţime de 1,85 cm (!).

Doi dintre membrii de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989, prof. Vladimir Tismăneanu – liderul noului institut de investigare a crimelor comuniste şi neocomuniste, şi jurnalistul Ştefan Niculescu Maier – fost deţinut politic anticomunist, au publicat recent apeluri cutremurătoare pentru salvarea vieţii lui Teodor Mărieş care se află în a 57-a zi de grevă a foamei pentru respectarea de către statul român a deciziei CEDO referitoare la adevărul despre genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990.

În finalul comunicatului, prezentăm integral aceste apeluri.

Menţionăm că Teodor Mărieş a fost în greva foamei şi anul trecut, timp de 74 de zile, între 4 august şi 16 octombrie, reuşind să obţină circa 800.000 de file din dosarul revoluţiei, dar fiind nevoit să reia greva foamei în 12 ianuarie a.c., întrucât în perioada în care nu s-a aflat în greva foamei (17 oct.2009 – 11 ian.2010) autorităţile nu i-au predat nici una din filele restante.

Recent, MApN a desecretizat peste 7.600 de documente, urmând ca la data de 10 martie a.c. să desecretizeze restul de peste 1.000. Dar în urma prinderii în flagrant a procurorilor militari ce ascundeau încă 14 volume, s-ar putea ca ministrul Apărării Naţionale să afle ca are de descretizat probabil în jur de 10.000 de file.

STS a promis de mult că va preda documentele care nu sunt secrete de stat, dar totuşi nu a predat nimic, parcă aşteptând să nu mai aibe cui să predea (în situaţia în care reclamantul ar dispărea).

Dosarul Mineriadei din iunie 1990, conţinând 80.000 de file, încă nu a fost predat.

Constatăm că, spre ruşinea lor, autorităţile “statului de drept” postcomunist consideră că au datoria să respecte “cu ţârâita” dreptul reclamantului garantat de decizia CEDO din toamna anului 2008, numai dacă acesta recurge la protestul extrem, şi numai după peste o lună sau peste două luni de grevă a foamei.

Menţionăm că, recent, peste 40 de organizaţii civice şi sindicale s-au solidarizat din nou cu Teodor Mărieş în lupta lui pentru adevăr şi dreptate. Cităm din comunicatul acestora: “De peste şapte luni de zile,Teodor Mărieş nu-şi mai aparţine. El aparţine dezideratului nostru: o Românie a adevărului şi a dreptăţii. Asemenea unui sfânt, se dăruieşte împlinirii unui ideal al semenilor lui. Să nu-l lăsăm să moară!”

Comunicat redactat de Sorin Ilieşiu – membru de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989

=======================================================================
Doru Maries si lupta pentru demnitate

De Vladimir Tismaneanu

8 martie 2010

http://tismaneanu.wordpress.com/2010/03/08/doru-maries-si-lupta-pentru-demnitate/

Preiau din saptamanalul electronic Acum acest articol semnat de cunoscutul ziarist si fost disident Stefan Niculescu Maier. Lupta lui Doru Maries pentru adevarul despre revolutie si mineriade continua. Dar nu avem voie sa-l lasam doar pe el sa lupte. Fotografia recent publicata m-a cutremurat. Prin Sorin Iliesiu sunt in contact cu Doru. Sper sa-l pot vedea saptamana viitoare. Apelez la institutiile statale sa nu inchida ochii la ce se intampla, sa actioneze urgent pentru a dovedi ca vor sa stim adevarul despre comunism si post-comunism, fara frica, fara reticente, cu demnitate, curaj si onoare.  Regimul comunist a fost ilegitim si criminal.  Post-comunismul romanesc include capitole insangerate, cu culpabilitati bine-stiute.  Ele trebuie aduse la cunostinta justitiei prin acces liber al cercetatorilor, al societatii civile la absolut toate documentele legate de acele evenimente traumatice.  Astept momentul cand un procuror cinstit ii va intreba pe faptasi, ca intr-un film celebru din junetea mea, doar trei cuvinte: “Nom? Prenom? Profession?”  Sunt sigur ca aceasta clipa se apropie.  Dar nu ne putem ingadui sa uitam ca in joc este acum viata unui om.  Pe care trebuie sa il sustinem, sa-l salvam. Intr-o tara in care se prelungeste minciuna, democratia este amenintata.

http://www.romanialibera.com/editorial/editorial.php

Scrisoare către Mircea D., fostul meu anchetator de la Securitate

de Stefan N. MAIER

Dragă Mircea, câţi ani să fie de când nu ne-am mai văzut sau auzit? 20? Mai degrabă vreo 19 ani, după ce deveniseşi Directorul Direcţiei Comerciale a Municipiului Bucureşti – o funcţie pe care, desigur, nu experienţa comercială ţi-o favorizase prin vreun concurs, ci calitatea de fost anchetator al Securităţii în care te-am cunoscut, eu fiind cel anchetat.

Nu îţi scriu astăzi pentru a-ţi reproşa trecutul tău îndepărtat, pe care l-ai rezumat atât de bine în secvenţele realizate de „Independent TV” pentru televiziunea britanică, în 1990. Acest film de o ora din seria „And The Walls Came Tumbling Down”, câte un episod despre fiecare ţară pentru care căzuse Zidul Berlinului nu a fost niciodată difuzat in România (nu este de mirare, având în vedere că apăreaţi acolo şi tu (deşi, la cererea ta, filmat în penumbră şi cu vocea distorsionată) şi colonelul de securitate care m-a supravegheat în timpul domiciliului forţat la Craiova şi Alin Burea, fostul Director al Direcţiei Consulare, cel care a instrumentat procesul fals împotriva lui Petre Mihai Băcanu. Ai spus atunci, şi a rămas filmat pentru istorie, că tu şi majoritatea celor de vârsta ta pe care-i cunoşteai vă alăturaserăţi Securităţii pentru avantaje materiale şi nu din convingeri politice.

Nu îţi scriu astăzi pentru a-ţi reproşa trecutul tău apropiat, din care bănui că te-ai ales cu bunuri materiale deosebite, care te ridică deasupra a cel puţin 95 din 100 de români: casă sau case somptuoase cu mobilă scumpă, maşini de lux, deplasări în străinătate, vacanţe cum nici în visele tale cele mai îndrăzneţe nu visai că vei avea.

Îţi scriu pentru a-ţi cere să te salvezi, Mircea. Salvează-te de la moartea lui Teodor Mărieş.

Tot ce ai astăzi, tot ce eşti astăzi, datorezi celor care, ca şi Teodor Mărieş, au crezut în nebunia şi naivitatea lor, că pot deveni liberi dărâmandu-l pe Ceauşescu. Dacă ei n-ar fi existat, cine ştie câţi ani ai fi continuat să torturezi oameni în anchete, cine ştie cât sânge s-ar fi adunat pe mâinile tale, azi albe, imaculate şi poate purtând vreun distinctiv ghiul de aur.

Îţi scriu, Mircea, ca să te rog să-mi răspunzi delimitându-te de crima care se petrece sun ochii tăi, venind în faţa societăţii şi afirmând că eşti de acord, ca fost anchetator al Securităţii ceauşiste ca dosarele secretizate abuziv pentru a proteja pe cei care au ucis oameni nevinovaţi în decembrie 1989 să fie imediat desecretizate şi predate Asociaţiei „21 Decembrie” iar viaţa lui Teodor Mărieş, aflat pentru a doua oară în mai puţin de un an într-o prelungită grevă a foamei, să fie salvată. Repet, îţi scriu ca să te salvezi de la moartea acestui om, cu menţiunea că dacă totuşi această nenorocire se va produce, în mintea mea vei fi şi tu responsabil de ea. Scrie şi voi publica rândurile tale!

Dacă nu răspunzi acestei invitaţii – e drept fermă şi fără echivoc, dar ce este o astfel de invitaţie faţă de un interogatoriu? – vei fi, dragă Mircea, mai responsabil de moartea lui Teodor Mărieş decât grupurile de expatriaţi prin care mă învârt eu, plecat dintr-o Românie în care saltul de la activitatea de anchetator al Securităţii la cea de înalt funcţionar public a fost regula şi nu excepţia, sub oblăduirea lui Ion Iliescu. Nu-ţi ascund dezamăgirea mea ca urmare a faptului că-i văd discutând despre orice în afară de soarta acestui Teodor Mărieş care moare şi pentru demnitatea lor. Pe ei însă îi înţeleg şi am să-i iert, pentru că n-au câştigat nimic din ceea ce au sau sunt astăzi fără să sacrifice enorm de mult. E dreptul lor să se prefacă a nu şti de Teodor Mărieş şi chiar dacă eu personal consider asta o laşitate şi o capitulare ruşinoasă nu atât din condiţia de român cât din cea de om, am să-i iert totuşi.

Pe tine, Mircea D., dacă nu vei răspunde acestei scrisori aşa cum te rog pentru prima şi ultima oară, n-am să te iert. N-am să iert pe nimeni dintre cei care, ca şi tine, sunt astăzi acolo unde sunt datorită unor Mărieşi aflaţi în morminte de peste 20 de ani. Ei sunt familia mea ucisă mişeleşte şi familiile lor sunt familia mea.

E ultima ta şansă să dovedeşti că nu ai minţit în filmul acela şi că întreaga ta viaţă nu este de fapt o mare minciună.

Guvernul a declasificat ultimele informaţii din Dosarul Revoluţiei

Guvernul a decis, în şedinţa de marţi, declasificarea ultimelor date şi informaţii din Dosarul Revoluţiei, a anunţat premierul Emil Boc. ‘Prin hotărârea de guvern adoptată, am declasificat documentele din Dosarul Revoluţiei care aveau calificativul secret de stat, secret şi strict secret’, a precizat Emil Boc, precizând că informaţiile dezvăluite nu mai pot prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea publică, ori interesele persoanelor de drept public sau privat. După ce vor fi publicate în Monitorul Oficial, documentele vor putea fi accesate de persoanele interesate, a punctat Emil Boc. ‘Facem un demers important pentru a asigura toate informaţiile necesare, astfel încât Dosarul Revoluţiei 1989 să aibă cât mai multă transparenţă cu putinţă din perspectiva rolului autorităţilor statului, iar adevărul să poată fi validat pe baza documentelor care nu mai sunt secret de stat’, a adăugat premierul. El i-a mulţumit ministrului Apărării pentru ‘operativitatea cu care a răspuns solicitării de a desecretiza ultimele documente din dosar’. Pe 10 februarie, Guvernul a mai aprobat o hotărâre pentru declasificarea unor informaţii secrete de stat emise de Ministerul Apărării Naţionale, ca urmare a faptului că dezvăluirea acestora nu mai poate prejudicia siguranţa naţională, apărarea ţării, ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat. Atunci au fost declasificate 7.617 file din documente cu nivel de clasificare secret de stat. Potrivit hotărârii, instituţiile şi autorităţile publice care au în gestiune copii ale acestor documente vor lua măsuri în consecinţă, conform legii. Hotărârea a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României, republicată, ale art. 24 alin. (4) din Legea 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 19 şi art. 20 alin. (1) lit. b) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Asociaţia 21 Decembrie 1989 a depus la Curtea Europeană a Drepturilor Omului o plângere referitoare la Dosarul nr. 97/P/1990 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare, cunoscut şi sub numele de ”Dosarele Revoluţiei”. Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Parchetului să pună la dispoziţia Asociaţiei documentele necesare formulării de către membrii acesteia a apărărilor în faţa Curţii. Întrucât unele din documentele respective sunt clasificate secret de serviciu sau secret de stat, Parchetul a solicitat Ministerului Apărării Naţionale declasificarea documentelor în cauză. În data 15 ianuarie 2010, Ministerul Apărării Naţionale a declasificat 2.684 file secret de serviciu, care au fost comunicate Secţiei Parchetelor Militare. Declasificarea informaţiilor clasificate secret de stat se face prin Hotărâre de Guvern.

AGERPRES/ (Victoria Vioară)

Sorin Ilieşiu: Starea sănătăţii lui Teodor Mărieş este extrem de gravă

Starea sănătăţii preşedintelui Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş, este extrem de gravă, greutatea acestuia a ajuns la aproape 56 kilograme, în condiţiile în care el are o înălţime de 185 centimetri, se arată într-un comunicat redactat de Sorin Ilieşiu, membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989.
Doi dintre membrii de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989, prof. Vladimir Tismăneanu – liderul noului institut de investigare a crimelor comuniste şi neocomuniste şi jurnalistul Ştefan Niculescu Maier – fost deţinut politic anticomunist, au publicat recent apeluri ‘cutremurătoare’ pentru salvarea vieţii lui Teodor Mărieş, aflat în a 57-a zi de grevă a foamei pentru respectarea de către statul român a deciziei CEDO referitoare la ‘adevărul despre genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990′, aminteşte comunicatul.
De asemenea, sursa citată reaminteşte că peste 40 de organizaţii civice şi sindicale s-au solidarizat din nou cu Teodor Mărieş în lupta lui pentru adevăr şi dreptate. ‘De peste şapte luni de zile Teodor Mărieş nu-şi mai aparţine. El aparţine dezideratului nostru: o Românie a adevărului şi a dreptăţii. Asemenea unui sfânt, se dăruieşte împlinirii unui ideal al semenilor lui. Să nu-l lăsăm să moară!’,  a evocat din nou Sorin Ilieşiu apelul organizaţiilor civice şi sindicale.

AGERPRES (AS)

Comunicat de presă

Noi, cele 31 de organizaţii civice şi sindicale semnatare ale acestui comunicat, susţinem noua conducere a IICCMER formată din doi membri de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989: prof. Vladimir Tismăneanu – preşedintele Consiliului ştiinţific şi prof. Ioan Stanomir – preşedinte executiv.
Apreciem decizia fermă a noilor lideri ai IICCMER de a cerceta inclusiv crimele neocomuniste – genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 – care au fost cele mai cumplite crime comuniste din România pentru că au fost comise într-un context în care despărţirea de comunism în fostele ţări comuniste europene s-a făcut fără să curgă vreo picătură de sânge. Doar ţara noastră a reprezentat o excepţie: în decembrie 1989 s-au înregistrat circa 8.000 de victime (morţi, răniţi şi arestaţi ilegal), iar în  iunie 1990 s-au înregistrat mii de victime.

Referitor la cercetarea crimelor neocomuniste, prof. Vl.Tismăneanu a declarat ieri: ‘Dl gen.Dan Voinea îşi va continua activitatea în cadrul Institutului, vom colabora cu Asociaţia 21 Decembrie, cu autorii cei mai cunoscuţi pe probleme legate de evenimentele din decembrie 1989 şi de mineriade. Intenţionăm să demarăm un program special legat de anul 1990. După vizita mea la Bucureşti, vom vedea ce resurse instituţionale pot fi alocate’.

În legătură cu genocidul din decembrie 1989, prof. Vl.Tismăneanu a declarat: ‘Pentru mine, acest lucru este esenţial: crimele comise de regimul comunist, asemeni celor înfăptuite de nazişti şi de aliaţii lor, sunt crime împotriva umanităţii. Pot să vă asigur că sprijinul politic, dacă vă gândiţi la preşedintele Traian Băsescu şi primul ministru Emil Boc, este cât se poate de concret şi puternic. Evident, fără absolut nicio ingerinţă în activităţile noastre’.
Ca răspuns la recentul apel al societăţii civile pentru adevăr şi dreptate faţă de crimele comuniste şi neocomuniste, cei doi preşedinţi ai IICCMER au declarat de curând că noul institut ‘va continua să investigheze abuzurile împotriva drepturilor omului comise în intervalul regimului comunist 1945-1989 şi perioada imediat următoare (Revoluţie şi mineriade)’.
Noua conducere a IICCMER a mai declarat că ‘obiectivul esenţial’ al noului institut este acela de ‘a identifica datele relevante în vederea constituirii cadrului legal necesar pedepsirii celor vinovaţi’.

În continuare, profesorii Tismăneanu şi Stanomir au afirmat că ‘IICCMER va promova proiecte legislative în direcţia extinderii posibilităţilor de investigare obiectivă şi nonpartizană a evenimentelor tragice şi abuzurilor din epoca comunistă şi perioada imediat următoare (Revoluţie şi mineriade)’.

Cei doi membri de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989 au subliniat că ‘nu este vorba nicicum de o restrângere a vreunei activităţi a IICCMER.

Dimpotrivă, pe lângă continuarea consecventă a activităţilor actuale, s-a deschis posibilitatea analizei evenimentelor din decembrie 1989 şi ale anului 1990. Cum se ştie, această investigaţie este o cerinţă insistentă, urgentă şi legitimă a numeroase organizaţii ale societăţii civile’.
Organizaţiile civice şi sindicale subsemnatare îi felicită pe dl Vladimir Tismăneanu – preşedinte al Consiliului ştiinţific şi pe dl Ioan Stanomir – preşedinte executiv, pentru decizia de a implica eficient noul IICCMER inclusiv în investigarea crimelor neocomuniste care au fost ignorate până în prezent datorită, probabil, presiunilor exercitate de autorii crimelor neocomuniste, de complicii şi de tovarăşii lor.
Cu convingerea că nimic bun nu se poate clădi pe genocide şi fratricide ocultate, nejudecate şi nepedepsite,

8 martie 2010

Sorin Ilieşiu – membru de onoare al Asociaţiei 21 Decembrie 1989, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html, vicepreşedinte – Alianţa Civică.

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte
Societatea Timişoara, Florian Mihalcea – Preşedinte
Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv
Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, Antonie Popescu, Romeo Mosoiu, Marius P.Clonda
Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban – Preşedinte
Asociaţia Frontul Democratic Român – Petrişor Morar, Preşedinte
Asociaţia 22 Decembrie 1989 Baia-Mare – Adiel Florian, Preşedinte
Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei – ofiţerii C.A.D.A.-1990
Fundaţia Icar, Dr. Camelia Doru – Preşedinte
Romanian-American Network Inc. NGO – Chicago, SUA – Steven V. Bonica – Preşedinte
Fundaţia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros – Vicepreşedinte
Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte
Organizaţia luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, I.Leşu – Preşedinte
Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte
Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte
Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte
Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte
L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte
Consiliul Român American, Neculai Popa – Preşedinte
Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte
Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte
Asociaţia Apolitică ‘Societatea Târgovişte’, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte
Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte
Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte
Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte
Grupul văduvelor de eroi martiri
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean  – Preşedinte
Federaţia sindicală ‘Solidaritatea – Virgil Săhleanu’ a siderurgiştilor din RomâniaSindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara
Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte