Greva Foamei




16 aug 2010

Agerpres Alerte – 16 august 2010

Cazul unui fotoreporter italian ucis în decembrie 1989, prezentat de Asociaţia 21 Decembrie

Bucureşti, 16 aug /Agerpres/ – Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, Doru Mărieş, a prezentat luni, într-o conferinţă de presă, cazul unui fotoreporter italian, pe nume Paolo Sachi, ucis cu focuri de armă la data de 24 decembrie 1989, în oraşul Slobozia.
‘Fotoreporterul italian a fost ucis de către un soldat nepregătit, neinstruit, care a fost scos în stradă cu arma, din ordinul unui maior care se numeşte Sava Constantin şi care, ulterior, a ajuns general, a coordonat toată activitatea la Slobozia, acţiuni din care au rezultat şase decese prin împuşcare şi 11 răniţi în acelaşi mod. Acest om ajunge general, are certificat de revoluţionar publicat în Monitorul Oficial şi, în urmă cu doi, ani îl găsim secretar general adjunct al Senatului României. Omul care a creat diversiune în toată Slobozia, bineînţeles prin ordine venite de la Bucureşti’, a afirmat Mărieş.
El a spus că, în legătură cu acest caz, a informat Ambasada Italiei la Bucureşti, instituţie ce a fost reprezentată la conferinţă de către un funcţionar. ‘Avem toată compasiunea pentru familia fotoreporterului italian şi nu ne rămâne decât să punem la dispoziţia familiei şi a celor de la ambasadă informaţiile. El a precizat că, potrivit declaraţiei soldatului în cauză, ‘Gheorghe Niţu, l-a împuşcat pe fotoreporterul italian într-o scară de bloc, cu mai multe rafale, pe motiv că era terorist’.
Preşedintele aceleiaşi asociaţii a mai declarat că, în 2007, generalul Dan Voinea a cerut, în acest caz, în calitate de procuror militar, constituirea unei Comisii rogatorii, fapt care nu a mai fost posibil pentru că i-a fost retras dosarul.  ‘Nu s-a mai dorit, pentru că dacă se continuau cercetările, tovarăşul Sava nu mai avea certificat de revoluţionar. Voinea a preluat dosarul Revoluţiei  la data de 7 decembrie 2007, pe care l-a avut timp de doi ani şi jumătate. I-a fost luat pentru că a adunat probe’, mai afirmă Mărieş.
În context, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie s-a referit la alţi 27 de ofiţeri ai Armatei Române care au primit certificate de revoluţionari, deşi în decembrie 1989 au fost detaşaţi la Timişoara de la Caracal şi ar fi tras în oameni. ‘Unul dintre ei spune ce ordine au primit la Timişoara. Aici cadrele au fost strânse într-un spălător, unde un general ne-a adus  la cunoştinţă că populaţia din Timişoara este împărţită în două tabere – una fiind formată din agenţi de influenţă maghiari – şi ne-a ordonat să deschidem focul asupra acestora, dacă suntem atacaţi sau dacă se va forţa trecerea peste filtre ce urma să le realizăm în zona Catedralei’, susţine Mărieş.
El a mai spus că organele abilitate ale statului pot obţine probe despre toate aceste cazuri de la Asociaţia pe care o conduce.
‘Pregătim un proiect imprescriptibilitatea crimelor din decembrie 1989, împreună cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. Domnul Tismăneanu a spus că proiectul este finalizat şi până la începutul lunii septembrie va fi înaintat unor senatori şi deputaţi’, a menţionat Mărieş.
Cât priveşte Legea Lustraţiei, Mărieş a spus că face un apel la iniţiatorul legii, PNL, la PDL şi la UDMR, pentru a pune această lege pe rolul Comisiei Juridice. ‘Cred că Legea Lustraţiei votată în data d 19 mai de către parlamentari a fost prima lege împotriva comuniştilor. Sunt convins că la Curtea Constituţională nimic nu trecea decât ce voia Ion Iliescu.
Pe de altă parte, liderii Asociaţiei menţionate au făcut un Apel semnat de peste 30 de organizaţii civice şi sindicale, în care solicită premierului Emil Boc să adopte în regim de urgenţă Hotărârea de Guvern ‘pentru reducerea la minimum a pensiilor responsabililor pentru crimele şi fărădelegile comuniste: foşti activişti comunişti din nomenclatura PCR, foşti conducători şi torţionari ai Securităţii, foşti conducători ai Miliţiei, ai Ministerului de Interne şi ai ‘Justiţiei’ comuniste’. AGERPRES/(AS – Sorinel Peneş)

ID: 1738629; Data: 2010-08-16 15:34:48; Slug: Organizaţii-21 Decembrie-conferinţă

Un comentariu

07 aug 2010

Agerpres Alerte II – 7 august 2010

Scrisoare deschisă, trimsă Robertei Anastase pentru revotarea Legii lustraţiei

Bucureşti, 7 aug /Agerpres/ – Liderii a trei asociaţii anticomuniste au trimis, sâmbătă, preşedintelui Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, o scrisoare în care cer revotarea Legii lustraţiei sau demisia de onoare a acesteia din funcţiile pe care le deţine, atât în Parlament, cât şi în PDL, potrivit unui comunicat remis AGERPRES.
Vicepreşedintele Alianţei Civice, Sorin Ilieşiu, Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989,     Teodor Mărieş şi preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Octav Bjoza, îi amintesc Robertei Anastase că, pe 7 iunie, după ce Curtea Constituţională a decis că Legea lustraţiei este neconstituţională, a declarat că va modifica textul acesteia după ce cei nouă judecători vor prezenta expunerea de motive.
Potrivit documentului menţionat, Curtea Constituţională a publicat, pe 18 iunie, expunerea de motive prin care legea a fost declarată neconstituţională, iar, pe 20 iunie, cei trei i-au adresat Robertei Anastase o scrisoare deschisă în care i-au solicitat insistent să demareze de urgenţă procedurile pentru modificarea Legii lustraţiei, astfel încât aceasta să fie imediat revotată, declarată constituţională, promulgată de Preşedinte şi aplicată.
Ilieşiu, Mărieş şi Bjoza îi cer Robertei Anastase ca, în cursul zilei de sâmbătă să comunice public, dacă până în prezent a modificat Legea lustraţiei, astfel încât să fie constituţională, precum şi data exactă la care aceasta va fi revotată.
De asemenea, în document se mai cere şi punerea pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare din 16 august şi revotarea Legii lustraţiei.
‘Dacă nu veţi da curs acestui apel, vă vom cere demisia de onoare atât din fruntea Camerei Deputaţilor, cât şi din fruntea PDL’, se precizează în scrisoare. AGERPRES/(AS – Elena Stanciu)

ID: 1728670; Data: 2010-08-07 13:03:25; Slug: Social-ONG-scrisoare-Legea lustraţie

Un comentariu

07 aug 2010

Agerpres Alerte I – 7 august 2010

APEL pentru revotarea Legii lustraţiei sau demisia de onoare din fruntea Camerei Deputaţilor şi din fruntea PD-L

Doamnei Roberta Anastase – Preşedinte al Camerei Deputaţilor
7 august 2010

Stimată Doamnă Preşedintă a Camerei Deputaţilor,
În 7 iunie a.c., imediat după ce ‘judecătorii’ Curţii Constituţionale au decis că Legea lustraţiei ar fi neconstituţională, aţi declarat că aşteptaţi expunerea de motive a Curţii Constituţionale şi că veţi modifica Legea lustraţiei astfel încât să fie constituţională.
În 18 iunie a.c., Curtea Constituţională a publicat expunerea de motive prin care legea a fost declarată neconstituţională.
În 20 iunie a.c. v-am adresat o scrisoare deschisă în care v-am solicitat insistent să demaraţi de urgenţă procedurile pentru modificarea Legii lustraţiei astfel încât aceasta să fie imediat revotată, declarată constituţională, promulgată de Preşedinte şi aplicată.
Recent, au apărut în presă speculaţii că aţi tergiversat premeditat procedurile pentru modificarea Legii lustraţiei pentru a depăşi termenul prevăzut pentru revotarea legii, şi că votarea Legii lustraţiei în 19 iunie a.c. cu o majoritate zdrobitoare ar fi fost de fapt o sinistră farsă făcută poporului român ştiind dinainte că legea va fi declarată neconstituţională şi că termenul pentru modificarea legii şi revotarea ei va fi depăşit intenţionat de către domnia voastră.
Consilierul dvs ne-a comunicat că aceste speculaţii sunt lipsite de orice temei legal.
Pentru ca lucrurile să fie extrem de clare, vă cerem ca în cursul zilei de astăzi 7 august a.c. să comunicaţi poporului român dacă până în prezent aţi modificat Legea lustraţiei astfel încât să fie constituţională şi data exactă la care aceasta va fi revotată.
Având în vedere că Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor a decis recent convocarea plenului în sesiune extraordinară în data de 16 august pentru revotarea Legii A.N.I., vă solicităm imperativ să puneţi pe ordinea de zi şi revotarea Legii lustraţiei, astfel încât aceasta să poată fi declarată constituţională.
Dacă nu veţi da curs acestui apel, vă vom cere demisia de onoare atât din fruntea Camerei Deputaţilor cât şi din fruntea PD-L.

Doamnă Preşedintă a Camerei Deputaţilor, ne exprimăm speranţa că sunteţi de bună credinţă şi că speculaţiile mai sus menţionate sunt realmente lipsite de orice temei legal.
Anexăm în completare câteva idei importante din expunerea de motive a deciziei din 18 iunie a.c. a Curţii Constituţionale de aşa-zisă neconstituţionalitate a Legii lustraţiei:
‘Lustraţia se poate constitui ca reper moral, de rememorare a ororilor comunismului, dar şi ca măsură temporară de excludere de la funcţiile de conducere a unor autorităţi şi instituţii publice a persoanelor care au lucrat sau colaborat cu regimul comunist.’
‘Dincolo de numeroasele probleme morale, sociale, politice, economice, legale etc. care se pot ridica după adoptarea unei legi a lustraţiei, aceasta are, per ansamblu, un efect pozitiv în perioada de tranziţie a fostelor ţări comuniste în vederea trecerii la un stat democratic, de drept, bineînţeles, dacă este adoptată în conformitate cu prevederile constituţionale ale statului respectiv, mai notează CC.’
‘În ţările foste comuniste, o condiţie specială pentru accederea într-o funcţie publică o reprezintă neapartenenţa la nomenclatură şi, ca o consecinţă, a apărut conceptul de ‘lustraţie’, termen ce semnifică procedura existentă în aceste ţări de a-i arăta pe cei care au colaborat cu fostul regim şi de a le interzice ocuparea unor funcţii publice. Această practică a apărut ca o garanţie a respectării statului democratic, de drept, în vederea bunei funcţionări a administraţiei publice bazate pe credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor publici’.
‘Toate ţările fost comuniste din Europa Centrală şi de Est care au aderat la Uniunea Europeană s-au confruntat cu problema lustraţiei, adică a interzicerii accesului sau îndepărtării din instituţiile publice a acelor persoane cu privire la care există certitudinea că au făcut parte din regimul comunist’.
‘Fiecare ţară confruntată cu problema lustraţiei, în funcţie de scopul urmărit şi de specificul naţional, a adoptat un anumit tip de realizare a lustraţiei, considerându-se, în doctrină, că Cehia a reglementat un model radical, că Lituania şi ţările baltice au adoptat un model intermediar şi că Ungaria, Polonia şi Bulgaria s-au raliat unui model moderat’.
‘La ora actuală, în România, în ceea ce priveşte funcţiile de demnitate publică, nu există o condiţionare a ocupării acestora de neapartenenţa la vechile structuri comuniste, ci există doar obligaţia de a declara apartenenţa sau neapartenenţa la poliţia politică’.

7 august 2010
Sorin Ilieşiu – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html, vicepreşedinte – Alianţa Civică.
Teodor Mărieş – Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989
Octav Bjoza – Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România

ID: 1728661; Data: 2010-08-07 12:45:31; Slug: Organizaţii-legea lustraţiei

Un comentariu

03 aug 2010

Agerpres Alerte – 3 august 2010

REVENIRE la apelul din 14 iulie 2010
Apel către Primul-Ministru Emil Boc pentru adoptarea de către Guvern
a ordonanţei de urgenţă nr. __ din __ august 2010
privind  interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter comunist sau criptocomunist şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea crimelor comuniste şi neocomuniste, inclusiv crime contra păcii şi omenirii.
Apel semnat de peste 30 de organizaţii civice şi sindicale

Domnului Emil Boc – Prim-Ministru
Spre informare: Domnului Traian Băsescu – Preşedintele României

Domnule Prim-Ministru,
Vă cerem să vă exprimaţi astăzi 3 august 2010, într-un comunicat de presă, opinia dvs faţă de apelul pentru adoptarea în cursul acestei luni a Ordonanţei de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter comunist sau criptocomunist, în condiţiile în care acum peste opt ani, Guvernul Adrian Năstase a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist.
Revenim cu apelul nostru din 14 iulie 2010:
Solicităm imperativ adoptarea de către Guvern, cât mai curând posibil, a unei ordonanţe de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter comunist sau criptocomunist şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea crimelor comuniste şi neocomuniste, inclusiv crime contra păcii şi omenirii.
Subliniem faptul că poporul român a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa postbelică, comparabil doar cu cel stalinist din anii 1930, şi că România este singura ţară europeană în care s-au înregistrat victime la căderea regimului comunist. În decembrie 1989 nu au fost câteva victime, ci – în mod incredibil, revoltător şi condamnabil – peste 8.000 de victime ucise, rănite sau reţinute ilegal.
Datorită criminalităţii partidului comunist din România, ţara noastră deţine recordul criminalităţii comuniste în Europa postbelică.
Spre ruşinea României, chiar şi acum, după 20 de ani de la genocidul din decembrie 1989,  comunismul persistă în societatea românească, inclusiv în partide parlamentare şi neparlamentare. Unele îşi asumă deschis caracterul comunist, altele cultivă criptocomunismul.
Facem prezenta solicitare şi în contextul în care la data de 18 Decembrie 2006, Preşedintele României Traian Băsescu a condamnat regimul comunist ca ilegitim şi criminal, în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, în baza unui Raport Final edificator şi consistent, elaborat de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, condusă de prof. Vladimir Tismăneanu, comisie formată din 50 de membri şi experţi.
Actul politic din 18 Decembrie 2006 a reprezentat cel mai important moment din istoria noastră postcomunistă, comparabil cu aderarea României la NATO şi integrarea în Uniunea Europeană.
Cităm din capitolul III, Legislaţie şi justiţie, al Concluziilor Raportului Final, paragraful care se referă la ‘propunerea de a se interzice drept forme de negaţionism, pedepsibile prin lege, tentativele de apologie a regimului comunist ori a liderilor comunişti. Extremismul de stânga trebuie respins cu aceeaşi hotărâre precum cel de dreapta. A nega crimele comunismului este la fel de inacceptabil cu a le nega pe cele ale fascismului. La fel cum este intolerabilă evocarea apologetică a crimelor contra umanităţii comise de regimul Antonescu, considerăm că este de neacceptat proliferarea de busturi şi alte forme comemorative în raport cu activiştii comunişti. Interzicerea afişării în public a simbolurilor şi însemnelor comuniste (steaua roşie, drapelul roşu cu secera si ciocanul, stema RPR, repectiv RSR) cu excepţia contextului educativ antitotalitar. Interzicerea difuzării materialelor de propagandă comunistă (afişe, pliante, cărţi, filme, cântece) cu excepţia contextului ed
ucativ antitotalitar. Eliminarea tuturor numelor de foşti comunişti (în măsura în care mai există) pentru nume publice (străzi, localitaţi, instituţii etc.)’.

Domnule Prim-Ministru,
În numele comunismului au fost ucişi peste 100 de milioane de oameni la nivel mondial. Conform raportului final, în România au fost ucişi între 500.000 şi 2 milioane de oameni, la care se adaugă sute de mii de oameni ucişi pe teritoriul românesc anexat de Uniunea Sovietică în urma Pactului Stalin-Hitler semnat la Mascova în 1939.
Pe bună dreptate, Guvernul Adrian Năstase a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr.31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
După patru ani, în 27 aprilie 2006, Senatul României condus de Nicolae Văcăroiu şi Camera Deputaţilor condusă de Bogdan Olteanu au adoptat Legea nr.107 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă mentionate mai sus.

Domnule Prim-Ministru Emil Boc,
Vă revine obligaţia şi datoria morală de a face ceea ce trebuia să facă imediat după 22 decembrie 1989, guvernul României, respectiv de a adopta ordonanţa de urgenţă privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter comunist sau criptocomunist şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea crimelor comuniste şi neocomuniste, inclusiv a crimelor contra păcii şi omenirii.
Propunem ca textul acestei ordonanţe să fie redactat ‘în oglindă’ cu ordonanţa de urgenţă nr. 31 din 13 martie 2002 (inclusă spre informare în acest apel) privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Vă propunem aşadar următorul text pentru ordonanţa de urgenţă pe care guvernul condus de dvs are obligaţia şi datoria morală să o adopte cât mai curând posibil:
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. __ din __ iulie 2010 privind  interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter comunist sau criptocomunist şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea crimelor comuniste şi neocomuniste, inclusiv crime contra păcii şi omenirii.
În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
Pentru prevenirea şi combaterea comunismului şi săvârşirii de infracţiuni comuniste şi neocomuniste contra păcii şi omenirii, prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter comunist sau criptocomunist şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea crimelor comuniste şi neocomuniste, inclusiv  crime contra păcii şi omenirii.
Art. 2
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă:
a) prin organizaţie cu caracter comunist sau criptocomunist se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor comuniste sau criptocomuniste.
În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile comerciale, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă;
b) prin simboluri comuniste sau criptocomuniste, se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele comuniste şi criptocomuniste;
c) prin persoană vinovată de săvârşirea unor crime comuniste sau neocomuniste contra păcii şi omenirii se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română sau străină, printr-o hotărâre recunoscută potrivit legii, pentru una sau mai multe crime comuniste şi neocomuniste contra păcii şi omenirii, precum şi orice persoană condamnată de către o instanţă penală internaţională pentru crime comuniste de război sau crime comuniste şi neocomuniste contra umanităţii;

CAPITOLUL II: Infracţiuni şi contravenţii
Art. 3
(1) Constituirea unei organizaţii cu caracter comunist sau criptocomunist se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi aderarea la o organizaţie cu caracter comunist sau criptocomunist, precum şi sprijinirea sub orice formă a unei organizaţii având acest caracter.
(3) Tentativa se pedepseşte.
Art. 4
(1) Răspândirea sau vânzarea, prin orice mijloace, ori confecţionarea de simboluri comuniste sau criptocomuniste, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii sau vânzării, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor comuniste sau criptocomuniste.
(3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) sau (2), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei.
Art. 5
(1) Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea crimelor comuniste şi neocomuniste, sau promovarea ideologiei comuniste şi criptocomuniste, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Propaganda constă în răspândirea în mod sistematic sau în apologia unor idei, concepţii ori doctrine, cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi adepţi.
Art. 6
Negarea, contestarea, aprobarea sau justificarea, prin orice mijloace, în public, a crimelor comuniste şi neocomuniste, a genocidului comunist şi neocomunist sau a crimelor comuniste şi neocomuniste contra umanităţii ori a efectelor acestora se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă.
Art. 7
În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 3-6 urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror.
CAPITOLUL IV: Obligaţiile autorităţilor administraţiei publice
Art. 12
Se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea unor crime comuniste şi neocomuniste, a genocidului comunist şi neocomunist sau a crimelor comuniste şi neocomuniste contra umanităţii.
Art. 13
(1) Se interzice acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor crime comuniste şi neocomuniste, a genocidului comunist şi neocomunist sau a crimelor comuniste şi neocomuniste contra umanităţii, unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice.
(2) Se interzice, de asemenea, acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor crime comuniste şi neocomuniste, a genocidului comunist şi neocomunist sau a crimelor comuniste şi neocomuniste contra umanităţii, unor organizaţii, cu sau fără personalitate juridică.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,
Cătălin Predoiu
Ministrul culturii şi patrimoniului naţional,
Kelemen Hunor
Ministru de interne,
Gabriel Oprea
Publicată în Monitorul Oficial cu numărul ___ din data de __ august 2010

ANEXA
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 31 din 13 martie 2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii

Forma sintetică
În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţia României, Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale
Art. 1
Pentru prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii, prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Art. 2
În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă:
a) prin organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob se înţelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor fasciste, rasiste sau xenofobe, precum ura şi violenţa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase şi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice, naţionalismul extremist.
În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile comerciale, precum şi orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerinţele prevăzute la prezenta literă;
b) prin simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe se înţelege: drapelele, emblemele, insignele, uniformele, sloganurile, formulele de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care promovează ideile, concepţiile sau doctrinele prevăzute la lit. a);
c) prin persoană vinovată de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii se înţelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română sau străină, printr-o hotărâre recunoscută potrivit legii, pentru una sau mai multe infracţiuni contra păcii şi omenirii, precum şi orice persoană condamnată de către o instanţă penală internaţională pentru crime de război sau crime contra umanităţii;
d) prin holocaust se înţelege persecuţia sistematică sprijinită de stat şi anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum şi de aliaţii şi colaboratorii săi din perioada 1933-1945. De asemenea, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, o parte din populaţia romă a fost supusă deportării şi anihilării.

CAPITOLUL II: Infracţiuni şi contravenţii
Art. 3
(1) Constituirea unei organizaţii cu caracter fascist, rasist sau xenofob se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi aderarea la o organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum şi sprijinirea sub orice formă a unei organizaţii având acest caracter.
(3) Tentativa se pedepseşte.
Art. 4
(1) Răspândirea sau vânzarea, prin orice mijloace, ori confecţionarea de simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe, precum şi deţinerea, în vederea răspândirii sau vânzării, a unor astfel de simboluri se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi utilizarea în public a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe.
(3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) sau (2), dacă este săvârşită în interesul artei sau ştiinţei, cercetării ori educaţiei.
Art. 5
(1) Promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Propaganda constă în răspândirea în mod sistematic sau în apologia unor idei, concepţii ori doctrine, cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi adepţi.
Art. 6
Negarea, contestarea, aprobarea sau justificarea, prin orice mijloace, în public, a Holocaustului, genocidului sau a crimelor contra umanităţii ori a efectelor acestora se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amendă.
Art. 7
În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 3-6 urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror.

CAPITOLUL IV: Obligaţiile autorităţilor administraţiei publice
Art. 12
Se interzice ridicarea sau menţinerea în locuri publice, cu excepţia muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative referitoare la persoanele vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Art. 13
(1) Se interzice acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice.
(2) Se interzice, de asemenea, acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii unor organizaţii, cu sau fără personalitate juridică.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul justiţiei, Rodica Mihaela Stănoiu
Ministrul culturii şi cultelor, Răzvan Theodorescu
Ministru de interne, Ioan Rus
Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 214 din data de 28 martie 2002
- – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – - – -
Apel lansat la data de 3 august 2010
Semnează:
Sorin Ilieşiu – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html , vicepreşedintele Alianţei Civice

ALIANŢA NAŢIONALĂ PENTRU JUSTIŢIE ŞI DREPTATE 21
Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte
Blocul Naţional al Revoluţionarilor – România 1989, George Costin – Preşedinte executiv
Societatea Timişoara, Florian Mihalcea – Preşedinte, Daniel Vighi – Vicepreşedinte
Seniorii Ligii Studenţilor din Centrele Universitare : Bucuresti – profesor Romeo Moşoiu, artist plastic Constantin Zgambau, avocat Antonie Popescu; Cluj – arhitect inginer Marius P. Clonda; Constanta – of. inginer Dan Pavel; Galati – inginer Dinu Gându; Timisoara – matematician Ovidiu Ciocan.
Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban – Preşedinte
Fundaţia Culturală Memoria – filiala Argeş, prof.univ.Ilie Popa – Preşedinte
Fundaţia Icar, Dr. Camelia Doru – Preşedinte
Romanian-American Network Inc. NGO – Chicago, SUA – Steven V. Bonica – Preşedinte
Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte
Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros – Vicepreşedinte
Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte
Organizaţia luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, I.Leşu – Preşedinte
Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte
Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte
Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte
L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte
Consiliul Român American, Neculai Popa – Preşedinte
Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte
Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte
Asociaţia Apolitică ‘Societatea Târgovişte’, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte
Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte
Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte
Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte
Grupul văduvelor de eroi martiri
Federaţia sindicală ‘Solidaritatea – Virgil Săhleanu’ a siderurgiştilor din România
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara
Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte
Fundaţia ‘Timişoara ‘89′, preşedinte – Petru Ilieşu
Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte
Asociatia Fostilor Detinuti Politici- Octavian Bjoza

ID: 1722092; Data: 2010-08-03 09:35:05; Slug: Social-Asociaţia 21 Dece

Un comentariu

29 iul 2010

Agerpres Alerte – 29 iulie 2010

Angela Furtună a ieşit temporar din greva foamei
Miercuri 28 Iulie 2010, la orele 13, scriitoarea Angela Furtună, membră de onoare a Asociaţiei 21 Decembrie 1989, a ieşit temporar din greva foamei, având în vedere că preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, dl. Gheorghe Flutur, a recunoscut că a avut loc o eroare de evaluare care a condus la regretabila desfiinţare a Compartimentului de Marketing Cultural din cadrul Bibliotecii Bucovinei şi implicit a postului d-nei Furtună, că doreşte să soluţioneze cazul şi că stă în puterea Consiliului Judeţean (C.J.) şi a Bibliotecii Bucovinei ca, la următoarea şedinţă a C.J. ce va avea loc la începutul lunii august, şi în conformitate cu legea 330/2009, să-i fie refăcute d-nei Furtună toate drepturile.
De asemenea, prin intermediul consilierului său dl. Neculai Barbă, preşedintele Flutur a transmis către presă, astăzi 28 iulie în jurul orei 12.30, că C.J. îşi asumă respectarea înţelegerilor, a termenului stabilit (prima şedinţă a C.J. din luna august) şi asigurarea legalităţii refacerii drepturilor d-nei Furtună.
Miercuri 28 Iulie, în jurul orei 12.30, la sediul C.J. Suceava, a avut loc întâlnirea presei cu scriitoarea Angela Furtună, cu directorul Bibliotecii Bucovinei Gabriel Cărăbuş, şi cu reprezentantul la cel mai înalt nivel al C.J., dl Neculai Barbă, consilierul domnului Gh.Flutur. Dl Barbă a declarat că procedurile de refacere a drepturilor ale d-nei Furtună au demarat şi vor fi aprobate la viitoarea şedinţă a C.J., dar şi că preşedintele Gh.Flutur a transmis personal asigurarea că va urmări respectarea tuturor angajamentelor. La rândul său, dl Cărăbuş şi-a asumat public respectarea angajamentului de refacere a situaţiei la termenul promis, prin reînfiinţarea, la următoarea şedinţă a C.J., a Compartimentului de Marketing Cultural şi informare comunitară şi a postului d-nei Furtună.
Totodată, d-na Furtună a declarat presei că dacă cererile dânsei şi declaraţiile d-lui Flutur nu vor fi îndeplinite la prima şedinţă C.J. din august a.c., va relua imediat greva foamei până la refacerea drepturilor sale suspendate abuziv şi ilegal.
Revoluţionarii anticomunişti au considerat că scriitoarea Angela Furtună a fost disponibilizată ca pedeapsă pentru scrierile ei anticomuniste şi antifasciste, precum şi ca pedeapsă pentru dezavuarea – prin aceste scrieri – a crimelor morale comise de oligarhia securisto-comunistă transpartinică.
Prezentăm textul integral al Comunicatului publicat acum o oră de d-na Angela Furtună.
COMUNICAT ANGELA FURTUNĂ – SUSPENDAREA PROTESTULUI PRIN GREVA FOAMEI – 28 iulie 2010, orele 13,00
http://angela2008furtuna.wordpress.com/2010/07/28/comunicat-angela-furtuna-suspendarea-protestului-prin-greva-foamei/
COMUNICAT
Subsemnata ANGELA FURTUNĂ, scriitoare, publicistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Master în PR şi Comunicare şi Master în Semiotica Limbajului în Mass-media şi Publicitate, Master în Geofizică, Doctorand în Literatura Exilului Românesc, cu o teză din opera Monicăi Lovinescu, specialist în biblioteconomie şi bibliografie, prin prezenta aduc la cunoştinţă faptul că ASTĂZI, 28 IULIE ORA 13,00, AM DECIS ÎNTRERUPEREA TEMPORARĂ A PROTESTULUI PRIN GREVA FOAMEI iniţiat de mine începând cu data de 26 iulie 2010, ora 10,00, pe durată nelimitată, la sediul Bibliotecii Bucovinei (Suceava, Str. Mitropoliei nr. 4).
Motivul întreruperii temporare a Protestului: am constatat faptul că negocierile mele cu preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, dl. Gheorghe Flutur, au condus la un stadiu maxim de satisfacere a revendicărilor mele pentru această etapă a dialogului.
Domnia sa a recunoscut cu diplomaţie că anterior datei de 20 iulie a avut loc o eroare de evaluare a necesităţilor Bibliotecii Bucovinei de care nu avusese ştiinţă, şi care a condus la regretabila desfiinţare a Compartimentului de Marketing Cultural şi implicit a postului meu, dar că doreşte să soluţioneze acest caz şi că stă în puterea Consiliului Judeţean şi a Bibliotecii Bucovinei ca, la următoarea şedinţă Publică a C.J. ce va avea loc la începutul lunii august, şi în conformitate cu Legea 330 din 2009, să-mi fie refăcute toate drepturile suspendate.
De asemenea, prin intermediul consilierului său dl. Neculai Barbă, preşedintele Flutur a transmis astăzi, 28 iulie în jurul orei 12.30 către presă declaraţia că prin domnia sa instituţia Consiliului Judeţean îşi asumă respectarea înţelegerilor scrise dintre noi, a termenelor stabilite de noi prin negocieri (viitoarea şedinţă a C.J. din luna august) şi asigurarea legalităţii refacerii dreptului meu pe durata nedeterminată avută anterior datei de 20 iulie.
Paşii realizaţi ai negocierii cu dl. preşedinte Gheorghe Flutur: urmare a începerii, în data de 27 iulie ora 11,00, a negocierilor mele cu conducerea Consiliului Judeţean Suceava reprezentată personal prin domnul Gheorghe Flutur, care a răspuns astfel cu bunăvoinţă solicitărilor mele legitime de anulare a efectelor Hotărârii Consiliului Judeţean Suceava din 20 iulie a.c. (adică 1. desfiinţarea nejustificată a compartimentului Marketing Cultural şi 2. desfiinţarea postului deţinut de mine ca titular în acel compartiment), a fost demarată din dispoziţia dlui Flutur, de către directorul Gabriel Cărăbuş, procedura legală de refacere a compartimentului şi de reînfiinţare a postului meu. În acest sens, au fost formulate deja de către Biblioteca Bucovinei, după reunirea Consiliului de Administraţie din 27 iulie, cererile legale către Consiliul Judeţean Suceava, Serviciul evidenţa funcţiei publice, salarizare şi resurse uman(***** Astfel: în după amiaza zilei de 27 iulie 2010, dl. C
ărăbuş a emis, după analiza respectivă, o Cerere oficială către Consiliul Judeţean Suceava, către Serviciul evidenţa funcţiei publice, salarizare şi resurse umane, cerere dotată cu Nr. 593 din 27.07.2010, prin care propune ‘următoarele modificări faţă de numărul de personal, organigrama şi statul de funcţii anterioare: creşterea numărului de personal al instituţiei cu un număr de 1 post (de la 53 la 54 de posturi), respectiv reînfiinţarea Compartimentului Marketing cultural şi informare comunitară, având componenţă de 1 post de Bibliotecar S gr. 1A’. Cererea este semnată de directorul Bibliotecii dl. Gabriel Cărăbuş şi Director. Adj. Economic, Ec. Aura Ionescu.
Cererea conţine şi o Anexă la adresa nr. 593 din 27.07.2010, înaintată tot către Consiliul Judeţean Suceava, Serviciul evidenţa funcţiei publice, salarizare şi resurse umane, prin care directorul Cărăbuş specifică faptul: ‘în urma solicitării doamnei Angela Furtună de a se reanaliza situaţia activităţilor specifice curente din cadrul Bibliotecii Bucovinei, respectiv a structurii organizatorice a instituţiei, vă rugăm să aprobaţi reînfiinţarea Compartimentului Marketing cultural şi informare comunitară, având în componenţă un post de Bibliotecar S gr. IA (titular: Angela Furtună)’.
Cum situaţia abuziv creată relevă faptul că în prezent activitatea mea legală la Biblioteca Bucovinei ar urma să expire la 1 august, Directorul Gabriel Cărăbuş mi-a oferit, pentru menţinerea continuităţii şi pe durata începând cu 1 august şi până la intrarea în vigoare a efectelor legale ale Hotărârii, de refacere a postului şi compartimentului meu, (ce va fi adoptată în şedinţa Consiliului Judeţean Suceava din luna august 2010, conform promisiunii domnului Gheorghe Flutur), un post temporar vacant de Bibliograf S gr. IA în cadrul Bibliotecii Bucovinei.
Astăzi, 28 iulie, în jurul orei 12.30, la sediul Consiliului Judeţean, a avut loc întâlnirea presei cu mine, cu directorul Gabriel Cărăbuş şi cu reprezentantul la cel mai înalt nivel al C.J., domnul Neculai Barbă, consilierul domnului Gheorghe Flutur. Domnul Neculai Barbă a făcut cunoscut presei că procedurile de refacere a drepturilor mele legale au demarat şi vor fi aprobate la viitoarea şedinţă publică a C.J., dar şi că domnul preşedinte Gheorghe Flutur a transmis personal asigurarea că va urmări respectarea tuturor angajamentelor. La rândul său, şi domnul Cărăbuş şi-a asumat public respectarea angajamentului de refacere a situaţiei la termenul promis şi de reintrare în normalitate, prin reînfiinţarea la următoarea şedinţă a C.J. a Compartimentului de Marketing Cultural şi informare comunitară şi a postului meu.
Având în vedere atingerea acestui stadiu bun al negocierilor cu domnul Gheorghe Flutur, am decis suspendarea temporară a Protestului meu prin Greva Foamei, aşteptând şedinţa din august a Consiliului Judeţean şi promisa reînfiinţare a compartimentului şi a postului meu, desfiinţate pe 20 iulie în mod abuziv. Dacă, însă, cererile mele şi negocierile cu domnul Flutur nu îşi vor găsi realizarea la şedinţa CJ din august, declar că voi relua Greva Foamei pe termen nelimitat, până la refacerea drepturilor mele suspendate pe 20 iulie în mod pe care îl consider imoral, nelegitim, abuziv şi ilegal.
ANGELA FURTUNA

ID: 1716522; Data: 2010-07-29 08:34:20; Slug: Organizaţii

Niciun comentariu

28 iul 2010

Agerpres Alerte – 28 iulie 2010

Scriitoarea Angela Furtună, membră de onoare a Asociaţiei 21 Decembrie 1989, aflată de alaltăieri în greva foamei, a fost disponibilizată ilegal şi abuziv de către Consiliul Judeţean Suceava la data de 20 iulie a.c., ca pedeapsă pentru scrierile ei anticomuniste şi antifasciste, precum şi ca pedeapsă pentru dezavuarea – prin aceste scrieri – a crimelor morale comise astăzi de oligarhia securisto-comunistă transpartinică.
Prezentăm articolul extrem de dur publicat de scriitoarea Angela Furtună exact cu o zi înainte de a fi ‘dată afară’, respectiv ‘picătura care a umplut paharul’, astfel încât oligarhia locală transpartinică a decis pedepsirea radicală şi exemplară a autoarei, ignorând faptul că autoarea este una dintre cele mai distinse intelectuale ale României şi ale Europei, sau poate tocmai de aceea.
Acest articol reprezintă de fapt radiografia perfectă a oligarhiei securisto-comuniste transpartinice.
Maestrul Devis Grebu este doar pretextul acestei analize neiertătoare şi deosebit de curajoase.
‘DEVIS GREBU – UN DEMERS DE PARTEA VALORII’ de ANGELA FURTUNĂ
http://angela2008furtuna.wordpress.com/2010/07/19/devis-grebu-un-demers-de-partea-valorii/
Frenezia cu care România (spre deosebire, bunăoară, de Franţa, de Germania, Olanda, Israel sau de Statele Unite, dar exemplele pot continua) îşi marginalizează, îşi neglijează şi îşi distruge intelighentzia este inegalabilă. Iar politicile româneşti orientate împotriva valorilor sale autentice (aparţinând modernităţii, deci critice, şi aparţinând eternităţii, deci universale) cunosc o recrudescenţă mai ales în perioadele de criză.
În acest sens, perioada crizei actuale îmi aminteşte, prin toate componentele sale definitorii (0. falimentul statal, politic şi economic, 1. radicalism , 2. extremism socio-politic, 3. atacul împotriva intelectualilor, artiştilor şi oamenilor de cultură liberi, 4. exhibarea comenzii de înregimentare xenofobă şi fascistă la dreapta şi la stânga, în devălmăşie), de crizele majore ale civilizaţiei româneşti (însoţite mereu de mari derapaje) din anii 30-40 şi respectiv anii 50-60. În consecinţă, astăzi, atacul dat împotriva elitelor intelighentziei, artei şi culturii majore este din nou foarte puternic.
Cine dirijează din umbră acest atac? Răspunsul e foarte clar: acest atac e dirijat de întreaga clasă politică şi de clientela sa oligarhică şi administrativă.
De ce au loc atacurile clasei politice la adresa intelectualilor şi artiştilor, a oamenilor liberi, în vremuri de criză?
Motivul este limpede: în vremuri de criză, diriguitorii politici ai dezastrelor naţionale (solidari transpartinici în demersurile de conservare a unor privilegii nemeritate) NU SUPORTĂ NICI VALOAREA ŞI NICI SPIRITUL CRITIC cu care veritabilii oameni de cultură şi veritabilii creatori intervin în viaţa Cetăţii, de partea Adevărului şi a valorilor democratice, şi împotriva regimurilor antidemocratice şi incompetente, situându-se de partea meritocraţiei, a libertăţilor şi drepturilor omului şi a ideilor de salvare prin meritocraţie şi muncă.
Oamenii de cultură şi de ştiinţă români, artiştii, scriitorii şi creatorii români trăiesc astăzi una din cele mai teribile tragedii (deşi nu e prima şi nici singura, pentru că şi crizele anterioare din istoria naţională recentă, enumerate mai sus, au generat, în epocă, prigoniri, suprimări şi exiluri masive). În timp ce în ultimii douăzeci de ani o clasă politică rapace şi cinică, mai coruptă decât toate celelalte de dinainte la un loc, a transformat România într-o colonie, şi-a impus în administraţie numai aghiotanţii distructivi şi a susţinut în mod activ şi direct jaful naţional şi asasinarea valorilor, … statul de drept a fost subminat, în timp ce elitele democratice au fost distruse de această caracatiţă mafiotă şi au fost îndepărtate de la vizibilitatea meritată precum şi de la exercitarea în viaţa publică a rolului, notorietăţii şi competenţei pe care le merită.
Proştii şi agramaţii, veleitarii şi cei mai imorali politruci au pus mâna ÎN ULTIMELE DECENII pe destinele României, cu mari ‘performanţe’ în distrugerea ei şi deja semnând astăzi decesul iluziilor populaţiei şi falimentele economic, moral şi civic.
Eşecul major stă, însă, în sacrificarea celor buni şi merituoşi, a celor valoroşi, a geniilor şi a excelenţei româneşti profesionale, civice şi etice.
EXCELENŢA ROMÂNEASCĂ ESTE CONDAMNATĂ LA MOARTE. REPREZENTANŢII EI SUNT DECREDIBILIZAŢI CU BUNĂ ŞTIINŢĂ.
În loc să fie promovaţi, sunt vânaţi şi excluşi. În loc să fie aşezaţi la locul cuvenit, sunt îndepărtaţi. În loc să fie lăsaţi să gireze, prin competenţă, ei (IARĂ NU NON-VALORILE NUMITE POLITIC ŞI INCOMPETENTE), circulaţia valorilor şi să salveze România de la dezastru, tocmai ei sunt cei primii eliminaţi de către pătura politrucă, anomică şi lipsită de scrupule.
Din cauza acestui climat, România a decăzut enorm în ultimii douăzeci de ani, când, la ravagiile lăsate în urmă de comunism şi de post-comunism, s-au adăugat lipsa de educaţie şi de deontologie, distrugerea respectului pentru muncă, geniu şi valoare, pe fondul proliferării exclusiviste a lumii clientelare şi a oligarhiilor transpartinice.
…DEVIS GREBU este un autentic geniu românesc, recunoscut şi onorat în toată lumea internaţională bună, dar destinul său îl condamnă să aparţină acestui spaţiu românesc ce nu cultivă nici respectul pentru eroi, nici cultul valorilor. Printr-o operă personală unică şi complexă a adus lauri şi numelui său (lăudat fie el) şi ţării sale, fiindu-i un înalt ambasador şi un prestigios reprezentant provenit din elita românească majoră. Atitudinea autorităţilor faţă de domnia sa rămâne, însă, tăcerea ingrată, o tipică omerta prin care mafiile puterilor româneşti, întotdeauna politizate şi deprofesionalizate, au ucis de-a lungul timpului minţile strălucite şi continuă să o mai facă, în dauna idealurilor de progres.
Omul de cultură şi cineastul Sorin Ilieşiu îşi lansează în aceste zile proiectul construirii unui lung-metraj despre DEVIS GREBU. Remarc faptul că prin astfel de proiecte ţintite şi duse la capăt cu tenacitate, societatea românească îi poate salva măcar pe unii dintre cei ce sunt predestinaţi, prin opera şi valoarea ieşită din comun, să vorbească şi generaţiilor următoare. Îl susţinem din toată inima pe Sorin Ilieşiu cu proiectul său şi lansăm la rândul nostru acest Apel la luciditate, omagiu şi atenţie faţă de încă un geniu românesc condamnat la ignorare: DEVIS GREBU.
Angela Furtună – 19 iulie 2010

ID: 1714718; Data: 2010-07-28 08:06:23; Slug: Organizaţii

2 comentarii

27 iul 2010

Agerpres Alerte – 27 iulie 2010

Către
Preşedintele României
Primul Ministru
Preşedintele Senatului
Preşedintele Camerei Deputaţilor
Preşedinţii partidelor parlamentare

Domnule Preşedinte al României,
Domnule Primul Ministru,
Domnule Preşedintele Senatului,
Doamnă Preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Domnilor preşedinţii ai partidelor parlamentare,

Semnalăm faptul deosebit de grav că Raportul Comisiei Europene privind ‘justiţia’ în România nu a abordat nici de această dată dosarele de interes naţional privind Revoluţia Română din 1989 şi Mineriadele din 1990, dosare nefinalizate, ce însumează peste 10.000 de victime.
În Raportul Comisiei Europene nu este prezentată nici implicarea guvernului şi a altor autorităţi în tergiversarea acestor dosare timp de peste 20 de ani, prin diverşi funcţionari, inclusiv în plan extern prin agentul guvernamental Răzvan Horaţiu Radu, precum şi prin intermediul unor funcţionari ai secţiei române la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Situaţia gravă prezentată de Raportul Comisiei Europene privind justiţia în România se datorează atât responabililor Justiţiei cât şi actualei componenţe a Consiliului Superior al Magistraturii. Sperăm că alegerile care vor avea loc în CSM vor promova această instituţie de la actualul stadiu de sindicat la rangul de garant al independenţei justiţiei fără de care statul de drept este de neconceput.
Guvernul trebuie să înţeleagă că mangementul defectuos şi subfinanţarea sistemului judiciar sunt în detrimentul Justiţiei.
Eşecurile Justiţiei după integrarea României în Uniunea Europeană sunt resimţite zilnic de întreaga societate românească.
Să nu uităm însă că atât societatea civilă cât şi Comisia Europeană au constatat o evoluţie a sistemului judiciar românesc începând din 2005 şi până la integrarea României în Uniunea Europeană, în ianuarie 2007, evoluţie datorată ministrului Justiţiei în acea perioadă, doamna Monica Macovei.
Domnule Preşedinte al României,
Domnule Primul Ministru,
Domnule Preşedintele Senatului,
Doamnă Preşedinte al Camerei Deputaţilor,
Domnilor preşedinţii ai partidelor parlamentare,

Vă solicităm, în calitate de membri activi ai societăţii civile, să faceţi publice rezultatele obţinute de sistemul judiciar românesc după demiterea doamnei Monica Macovei din funcţia de ministru al Justiţiei?

26 Iulie 2010

ALIANŢA NAŢIONALĂ PENTRU JUSTIŢIE ŞI DREPTATE 21
Seniorii Ligii Studenţilor din 1990, avocat Antonie Popescu
Sorin Ilieşiu – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html , vicepreşedintele Alianţei Civice
Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte
Blocul Naţional al Revoluţionarilor – România 1989, George Costin – Preşedinte executiv
Societatea Timişoara, Florian Mihalcea – Preşedinte, Daniel Vighi – Vicepreşedinte
Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban – Preşedinte
Fundaţia Culturală Memoria – filiala Argeş, prof.univ.Ilie Popa – Preşedinte
Fundaţia Icar, Dr. Camelia Doru – Preşedinte
Romanian-American Network Inc. NGO – Chicago, SUA – Steven V. Bonica – Preşedinte
Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte
Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros – Vicepreşedinte
Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte
Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte
Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte
Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte
L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte
Consiliul Român American, Neculai Popa – Preşedinte
Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte
Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte
Asociaţia Apolitică ‘Societatea Târgovişte’, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte
Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte
Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte
Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri),     dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte
Grupul văduvelor de eroi martiri
Federaţia sindicală ‘Solidaritatea – Virgil Săhleanu’ a siderurgiştilor din România
Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte
Sindicatul Solidaritatea Hunedoara
Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte
Fundaţia ‘Timişoara ‘89′, preşedinte – Petru Ilieşu
Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

ID: 1713085; Data: 2010-07-27 08:07:58; Slug: Organizaţii-scrisoare

Un comentariu

26 iul 2010

Secretele Mineriadei / Mărieş: „Iliescu merita un glonţ în frunte“

Preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989“ crede că fostul şef de stat ar trebui judecat după principiul „dinte pentru dinte“ pentru implicarea sa în evenimentele din decembrie 1989 şi iunie 1990. „Marea mea dramă este că nu există loc în care să nu fi fost. Am fost la Revoluţie, la Mineriadă…“, spune Doru Mărieş (47 de ani), preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989“.

A fost pe străzi la Revoluţie, apoi iniţiator al mitingurilor din prima parte a anului 1990, a stat 52 de zile în faţa Teatrului Naţional, parte a „Zonei libere de neocomunism”. A lovit un miner la Mineriada din 13-15 iunie 1990 şi a fost arestat imediat după evenimente.

Doru Mărieş ne-a acordat un interviu la sediul Asociaţiei „21 Decembrie 1989″, de pe strada Batiştei. Asociaţia se află în proximitatea fostei „Zone libere de neocomunism”, nu apuci să fumezi nicio jumătate de ţigară pe drum. Şi cu toate astea, pentru Doru Mărieş, Piaţa Universităţii nu este acolo, la câteva sute de metri distanţă, Piaţa Universităţii e atunci.

Mărieş a fost unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei „Alianţa Poporului”, la 8 februarie 1990. „Când am înfiinţat «Alianţa Poporului» m-am trezit că printre membrii fondatori erau trei care purtau numele Ceauşescu, Dincă şi Postelnicu. N-aveau nicio legătură, săracii, cu comuniştii, dar aşa a fost. M-am întâlnit cu ei şi i-am rugat să nu se înscrie între membrii fondatori, că ne facem de râs. Zicea lumea că s-a adunat Comitetul Central în «Alianţa Poporului».

Pe Ceauşescu şi Postelnicu am reuşit să-i conving” , ţine să remarce Doru. Membrii „Alianţei Poporului” au fost în Piaţa Universităţii înainte de alegerile de la 20 mai 1990, dar şi după. „Alianţa Poporului” s-a desfiinţat după arestarea liderilor, în iunie ‘90, iar Mărieş este acum preşedinte la „21 Decembrie”.

„Trădarea lui Câmpeanu”

La 28 ianuarie, cele două partide de opoziţie, PNL şi PNŢCD, au organizat un miting în Piaţa Victoriei. „Acea manifestaţie anti-Iliescu a fost înăbuşită şi din pricina liderului PNL, Radu Câmpeanu. Un trădător cap-coadă! Un tip care a avut legături cu Securitatea încă din anii ‘50. El n-a făcut altceva decât să fie un aliat al lui Ion Iliescu. PNL a avut de suferit în timp.

De ce nu a avut niciodată majoritate? Pentru că oamenii nu au uitat cum a trădat Câmpeanu în momentul în care clica lui Iliescu putea fi spulberată din Palatul Victoria. Câmpeanu a cerut ca membrii PNL să se retragă din Piaţă. Or, criminalii meritau să fie aruncaţi afară din Palatul Victoria. Iliescu merita orice. Inclusiv glonţul, cartuşul. Ne-a dat cartuşe, merita cartuşul drept în frunte. El şi ai lui”, începe Doru Mărieş.

Degetele mijlocii ale milioanelor de comunişti

A urmat mitingul din 18 februarie. „Era din ce în ce mai puţină lume la mitinguri. La Revoluţie am avut un milion de oameni în stradă, la mitingul din ianuarie au fost, poate, 150.000. La mitingul din 18 februarie au fost câteva mii de oameni. La 19 februarie am mers la Guvern să cer eliberarea a doi studenţi. F

useseră reţinuţi în seara zilei precedente, la Guvern. Am avut o discuţie cu procurorul Mugurel Florescu. Discuţia a fost violentă. Eu îi ceream studenţii şi el mă întreba ce vreau. El: «Ce vreţi? Vreţi securiştii, să-i beliţi?». Eu: «Nu, vreau studenţii, să-i eliberaţi». El: «Bă, voi nu vreţi securiştii, voi vreţi comuniştii. Ete p… ,că suntem patru milioane!»”.

„Liderii din Piaţa Universităţii coabitau cu Puterea”

„Adevărul”: Cum era în Piaţa Universităţii în primăvara anului 1990?

Doru Mărieş: Te plimbai prin Piaţa Universităţii ca în Cişmigiu. Era senzaţia că eşti liber. Senzaţie pe care mulţi dintre cei care au participat la acest fenomen n-o mai trăiseră. Pentru că nu fuseseră la Revoluţie. În aprilie ‘90 am baricadat din nou Piaţa Universităţii, de data asta cu sfori, cu beţe. Două pietre puse lângă un băţ, ca să stea băţul.

Balconul după câte zile s-a deschis?

În după-amiaza de 24 aprilie, deci la două zile după ocuparea Pieţei. În după-masa aceea mi-am permis un moment de relaxare şi am ridicat privirea înspre cer şi am văzut balconul Universităţii. Şi am spus: „Bă, ce fain ar fi să vorbim din balcon”. Şi instantaneu am zis: „Să mergem, să vedem cum se ajunge în balcon”. Şi în aproximativ două ore a fost deschis balconul. Atunci l-am cunoscut şi pe Marian Munteanu.

Cum aţi colaborat cu el?

În primele două săptămâni, foarte bine. Însă, încet-încet, au apărut neînţelegeri pentru că mi s-a părut că demonstraţia aceea nu prea are legătură cu Iliescu şi comuniştii, ci e doar un generic „Jos comunismul!”. Păi, bine, „ Jos comunismul!”, dar eu aveam treabă să-l dau jos pe Iliescu şi pe comuniştii care se instalaseră la putere prin diversiune şi crimă. Încercau să mă convingă să nu mai fac atac la persoană. Ei strigau „Jos comunismul!”, iar eu spunem „da, dar cu toată şleahta de criminali: Iliescu, Roman, Brucan, Chiţac…”. De ce să nu faci referire directă la Ion Iliescu?

Şi cum v-au taxat?

Au început să îmi taie accesul la microfon.

Credeţi că liderii balconului urmăreau ceva când vă sugerau să încetaţi cu atacurile la persoană?

Cu certitudine, o parte dintre liderii balconului şi ai fenomenului Piaţa Universităţii coabitau cu Puterea. Cheia evenimentelor este implicarea FSN (Iliescu, Roman, foştii securişti), prin liderii balconului, în fenomenul „Piaţa Universităţii”.

Cum s-a oprit „trezirea ţării”

Cum se poate dovedi asta?

Prin martori. Unul este Dorel Şandor, pe vremea aia – consilier şi el pe la FSN. El a lansat ideea asta: „Ar fi bine să nu lăsăm aceşti oameni să plece în campanie prin ţară, susţinuţi de PNL şi PNŢcd. Mai bine să-i ţinem în Bucureşti. Să se oprească trezirea ţării!”. Orice om trezit era un vot în minus pentru FSN. Membrilor PNL şi PNŢcd le-a fost captată atenţia aici.Apoi, a avut priză la participanţii Pieţei lozinca „Nu suntem partide!”. Se tot spunea de la balcon că nu ne amestecăm cu partidele, nu facem politică. Cea mai mare prostie! Trebuiau promovate la maximum cele două partide PNL şi PNŢcd. Nu mă aşteptam să câştige Raţiu sau Câmpeanu, dar nu mă aşteptam nici să ia Iliescu 85 la sută. Eram prea captaţi cu Piaţa şi nu ştiam ce e în ţară. Noi credeam că şi ţara e trează. Deci ideea asta a lui Şandor a funcţionat perfect. Idee îmbrăţişată de FSN şi apoi pusă în aplicare la cererea lui Silviu Brucan…

A fost o „greşeală” intenţionată interzicerea politicii în Piaţă?

Da. A fost o chestie voită.

Când l-aţi văzut pe Marian Munteanu alături de Virgil Măgureanu ce reacţie aţi avut?

N-a fost nicio surpriză pentru mine din moment ce el declara, şi mi-a spus-o personal: „Sunt pregătit de zece ani pentru treaba asta”, referindu-se la „Piaţa Universităţii”.

După alegeri s-a închis şi balconul Universităţii şi ce a rămas?

De a doua zi după alegeri s-a vehiculat ideea retragerii din Piaţă. De ce retragere? Se terminase lupta? Aflasem adevărul despre Revoluţie? Impusesem Punctul 8 de la Timişoara? Războiul era pierdut doar pentru laşi. Au trecut 20 de ani şi nu am considerat niciodată că am pierdut războiul.

Şi Iliescu ce era să facă? Doar l-au votat oamenii.

Bine, l-au votat, dar alegerile puteau fi considerate democratice dacă s-ar fi desfăşurat cu oameni conştienţi de ceea ce votau. Primii care nu voiau să cedeze erau greviştii foamei. După o lună de foame, oamenii s-au fanatizat, se credeau îngeri. Cum puteai să-i laşi pe acei oameni? Nu erau ai mei. N-am lăsat pe niciunul din „Alianţa Poporului” să intre în greva foamei. Dar încercam să-i ajut, cu apă, cu lămâi. Aceşti oameni nu puteau fi lăsaţi singuri.

Deci, credeţi că, după alegeri, fenomenul Pieţei trebuia să meargă mai departe…

Cu atât mai mult. Să se ceară anularea alegerilor. Ce, nu era un act democratic să cer anularea alegerilor? Iar Piaţa a rămas la fel şi după 20 mai. Era întreţinută. Făceam măturoaie din crengi de copaci şi ne măturam acolo. Ca să fie curat, să fie frumos. Se uda prin faţa corturilor cu apă. Se mai scanda, se ţineau discursuri după-masa, ne improvizasem o tribună dintr-o schelă de metal. Nu exista seară să nu fie câteva sute de persoane. După alegeri s-a spus că Piaţa Universităţii nu mai e legitimă. Dar care era legitimitatea Pieţei până la 20 mai? Legitimitatea ne-am câştigat-o la 21 decembrie 1989.

“După o lună de foame, greviştii s-au fanatizat, se credeau îngeri. Cum puteai să-i laşi pe acei oameni?”
Doru Mărieş
preşedintele Asociaţiei
„21 Decembrie 1989

„Dacă minerii se solidarizau cu noi…”

Miron Cozma (cu portavoce) şi minerii au luptat pentru FSN

Cum a fost ziua de 12 iunie?

În ziua de 12 au venit mai mulţi oameni decât de obicei în Piaţa Universităţii. Lumea era derutată, ar fi vrut să participe, dar se întreba de ce s-a închis balconul, de ce au plecat intelectualii. S-a tot vorbit de interesul scăzut pentru Piaţă după 20 mai. Păi dacă era interesul scăzut, de ce au ieşit zeci de mii de oameni pe stradă în 13 iunie ca să ne sprijine? E adevărat, s-a vorbit despre o degradare a fenomenului după alegerile de la 20 mai. S-au vehiculat multe neadevăruri, că se dădeau bani în Piaţă şi alte lucruri. Nu nouă ni se dădeau bani. Ba din contră, eu am cheltuit în jur de 80.000 de lei în perioada Pieţei, bani pe care îi aveam pe un carnet de CEC. Am dat bani de cafea, de ţigări, taxiuri, mâncare prietenilor, colegilor cu care stăteam zi de zi în Piaţă. Au făcut-o şi alţii. Erau cheltuieli… În 52 de zile se adună.

Am întâlnit în Valea Jiului mineri care mai susţin şi acum că au găsit în Piaţă seringi şi că „golanii” se drogau.

Ei au fost manipulaţi, e greu să-i acuzi. Dacă minerii lui Cozma veneau şi se solidarizau cu noi în iunie 90, nu mai rămânea picior de Iliescu şi de fesenist în România. Asta s-a întâmplat în ‘91, când, după ce a căzut Roman, minerii au zis: „Să-l dăm jos şi pe Iliescu”. Şi s-au dus la Cotroceni. În incinta Palatului Cotroceni ar fi existat, din informaţiile vehiculate atunci, 47.000 de militari. Şi în momentul în care Miron Cozma a intrat să discute cu Iliescu probabil că s-a speriat de ce a văzut. Pentru că, după ce a ieşit, s-a urcat pe gard şi a strigat disperat: „Acasă, acasă!”. Şi s-au dispersat toţi minerii înspre Militari. S-a tras după ei cu alice. Eu am fost acolo.

Să revenim la ziua de 13 iunie. Eraţi prezent în acea dimineaţă, când s-a descins în Piaţă?

Nu, eu plecasem acasă pe la 1.00 noaptea. Şi m-a sunat un băiat de acolo de pe un telefon public: „Dorule, vino aici că au intrat ăştia peste noi”. Am plecat imediat, dar, în timp ce mergeam pe Batiştei, au coborât doi gealaţi dintr-o maşină de Poliţie şi au început să fugă după mine. M-au prins şi m-au dus întâi în Piaţa Universităţii, apoi la Poliţia Capitalei şi, la urmă, la Circa 4 de Poliţie, prin zona Banu Manta. Acolo m-a anchetat un procuror care în jurul orei 18.00 mi-a zis că pot să plec.

Unde v-aţi dus când aţi plecat de la secţie?

M-am dus direct în Piaţa Universităţii, unde m-au întâmpinat băieţii cu care stătusem în Piaţă tot timpul. Era un grup destul de mare şi ei au zis să mergem la Televiziune. Am ajuns pe la 7.00 seara şi acolo era un cordon de militari, care, la un moment dat s-a dat, la o parte şi i-a lăsat pe demonstranţi să intre în Televiziune. A fost o capcană. Au folosit totul împotriva noastră. Răzvan Theodorescu a declarat pe post în acea seară că un oarecare Mărieş l-a ameninţat că-l aruncă de la etajul 11 al Televiziunii. Discuţia am avut-o, a fost reală, numai că s-a petrecut cu o lună înainte.

Din moment ce aţi intrat după ora 19.00, presupusele acte de vandalism au fost înainte să intraţi, la fel şi întreruperea emisiei, apelul lui Iliescu…

N-a fost niciun vandalism, totul a fost un scenariu. Înainte de noi nu mai intrase nimeni.

“Poliţiştii m-au dus întâi în Piaţa Universităţii, unde erau Chiţac, Diamandescu. Le-am strigat: «Bă, de ce aţi intrat, bă, curveşte peste noi?»”
Doru Mărieş
preşedintele Asociaţiei
„21 Decembrie 1989″

„Prioritară este oprirea prescrierii”

Avocatul Ionuţ Matei (stânga), Doru Mărieş şi procurorul Dan Voinea se luptă pentru aducerea lui Ion Iliescu în faţa Justiţiei

Pe 14, când au venit minerii, ce aţi făcut?

N-aveam stare. Umblam prin oraş, dar nu puteam face nimic. Bătaie n-am luat, ba chiar i-am dat un pumn unui miner care îl alerga cu bâta pe un puşti.

După „13-15 iunie” aţi fost arestat. Cum a fost mai exact?

S-a întâmplat în noaptea de 18 spre 19 iunie. M-au oprit doi civili pe stradă, la Universitate, m-au băgat în maşină şi m-au dus la Poliţia Capitalei. Dimineaţa m-au luat şi m-au dus la Rahova. Din momentul în care m-au băgat în celulă am refuzat hrana şi apa. După un timp, m-au mutat la Jilava. Am stat 46 de zile în greva foamei. În 24 septembrie a început procesul „lotului 13-15 iunie”, eram 29 de oameni. Totul era pus în cârca noastră, distrugerile din 13 iunie, tot. Unii nici nu fuseseră pe acolo, fuseseră luaţi de pe stradă pentru că treceau prin zona Televiziunii. În 30 octombrie ‘90 s-a hotărât să fim judecaţi în libertate. Procesul s-a terminat în 24 februarie 1992, când ne-au achitat.

În anii care au urmat aţi avut diverse iniţiative prin care aţi pus presiune pe autorităţi pentru aflarea adevărului despre Revoluţie şi Mineriadă, culminând cu cele 78 de zile de greva foamei de la începutul acestui an.

Mineriada şi Revoluţia sunt strâns legate. Le leagă perioada infracţională decembrie 1989 – iunie 1990. În cele două dosare s-au dat NUP-uri pe bandă rulantă cât Iliescu a fost la Putere, aşa cum s-au dat şi sub mandatul de procuror general al distinsei doamne Laura Codruţa Kovesi şi al echipei ei de trăgători de la Revoluţie care instrumentează dosarele Revoluţiei şi Mineriadei. După punerea lui Iliescu sub urmărire, chiar am crezut că lucrurile se pot finaliza. În iarna lui 2007 am realizat că ne-am împotmolit şi atunci am ieşit cu dosarul la CEDO şi am depus plângere acolo.

Aţi făcut plângere comună?

Da, am făcut o singură plângere la CEDO pentru perioada infracţională decembrie 1989 – iunie 1990. În primăvara lui 2007 am aflat că am două plângeri la CEDO, una pentru Revoluţie, una pentru Mineriadă. Cine le-a disjuns nu ştiu. În momentul ăsta se află în fază de judecată.

Ce aveţi de gând?

În acest moment, cel mai important lucru este o lege care să întrerupă prescrierea crimelor, lucru care urmează să se producă în iunie 2012. În doi ani nu se pot finaliza aceste dosare prin pronunţarea de hotărâri definitive, de aceea este prioritară această lege. Important este ca ea să ajungă în Parlament şi să vedem care dintre parlamentari îşi permite să voteze împotrivă. Numai cu voinţă politică se pot finaliza aceste dosare. Dacă preşedintele înţelege să-şi pună în acord vorbele cu faptele şi se reiau cercetările în dosar, atunci, ele se pot finaliza iar criminalii pot fi pedepsiţi.

“Bătaie n-am luat, ba chiar i-am dat un pumn unui miner care îl alerga cu bâta pe un puşti.”

Doru Mărieş
preşedintele Asociaţiei
„21 Decembrie 1989″

SURSA: ADEVARUL

Un comentariu

22 iul 2010

Agerpres Alerte – 21 iulie 2010- Televiziune online cu format liber – lansată în Parcul Colţea

Bucureşti, 21 iul /Agerpres/ – O echipă de tineri a lansat, miercuri, în Parcul Colţea, o televiziune online cu format liber.
‘Nu ne interesează audienţa, ne interesează spiritul. Promovăm culori, nu violenţă şi practic încercăm să punem şi noi umărul la schimbarea în bine a lumii acesteia, care mi se pare destul de tristă momentan, dar o colorăm noi. Curcubeul care iese acum e numai bun ca să le deschidă oamenilor ochii şi să vadă că, de fapt, trebuie să treacă peste problemele acestea care par să-i sufoce şi să fie liberi efectiv’, a declarat Ionuţ Ciolescu, director de programe al televiziunii online curcubeu.tv.
El a precizat că postul va avea un format liber, propunându-şi să vorbească despre istorie, literatură, tatuaje, cultură, turism etc. Ciolescu a menţionat că televiziunea va emite între orele 11 şi 23, fiecare oră din program fiind a altui realizator.
Directorul de programe a spus că, în prezent, un număr de 35 de voluntari sunt implicaţi în proiect, susţinătorii fiind mai mulţi şi că s-au investit deja câteva mii de euro în acest post.
Echipa implicată în proiect a declarat ziua de 21 iulie Ziua Curcubeului, ‘o zi a veseliei, a optimismului’ şi totodată a avut loc şi un concert.
‘Mulţi dintre ei (cei implicaţi în proiect – n.r.) lucrând în mass media până acum, neavând libertatea totală a ceea ce ar dori ei să trasmită ca mesaj generaţiei lor în primul rând şi nu numai, au considerat că sunt capabili să facă acest post de televiziune şi acolo să se manifeste aşa cum doresc ei. Din punctul nostru de vedere, au toată libertatea şi sunt convins că la Asociaţia 21 se vor simţi ca acasă’, a declarat Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, unde îşi are sediul televiziunea. AGERPRES/(A-Iulia Petre)

ID: 1706898; Data: 2010-07-21 20:56:49; Slug: Media-lansare-televiziune

Un comentariu

19 iul 2010

Agerpres Alerte – 19 iulie 2010

Comunicat

Sorin Iliesiu, membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989, a realizat un scenariu pentru un film documentar de lung-metraj despre maestrul Devis Grebu, membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989, care a împlinit recent 77 de ani.
Maestrul Grebu s-a repatriat în România în 2001, dupa o cariera stralucita la Paris si la New York.
Spre dezonoarea lor, autoritatile române – cu exceptia ICR – îi ignora geniul, competenta, generozitatea si patriotismul. La fel s-a întâmplat si în cazul lui Constantin Brâncusi.
Acum, în 2010, aflat la apogeul creatiei sale si în plina forta creatoare, maestrul Grebu se gândeste sa-si paraseasca pentru a doua oara tara, nelinistit fiind pentru prezentul si viitorul societatii noastre.
Asociatia 21 Decembrie 1989 prezinta scenariul viitorului film:
DEVIS GREBU
Scenariu de Sorin Iliesiu pentru un film documentar de lung-metraj
Web-site-ul www.devisgrebu.com este o anexa decisiva a acestui scenariu
Devis Grebu este un om-orchestra: pictor, grafician, ilustrator de presa si carte, designer, scenograf, director artistic, profesor.
O convorbire filmata cu maestrul Grebu este un ‘regal’ spiritual si intelectual. Rezultatul este absolut fascinant. În ultimele luni am stat mult de vorba cu Devis Grebu care s-a restabilit în România în 2001. Acum are 77 de ani. Sufletul, verbul si expresia sunt însa ale unui om prin excelenta tânar.
În opinia mea, maestrul Grebu este ultimul geniu al avangardei plastice europene. Geniul lui e comparabil cu al lui Brancusi, evident, pe alte coordonate.
Nici un artist plastic avangardist român nu se compara cu el, poate cu exceptia a lui Victor Brauner care mi se pare departe de creativitatea si spiritualitatea lui Devis Grebu.
E o sansa extraordinara pentru România faptul ca maestrul Grebu s-a repatriat. România trebuie sa profite din plin si din toate punctele de vedere de aceasta sansa : artistic, cultural si moral.
Maestrul Grebu este un tezaur de superinteligenta, altruism, generozitate, creativitate la superlativ absolut, umor surprinzator, covârsitor, rafinat si pe întelesul tuturor, un umor cald si caustic precum cel al lui Charlot.
Este nelinistit pentru prezentul si pentru viitorul civilizatiei. A trait si a creat pe trei continente. Analizeaza perfect lucrurile, din perspectiva româneasca, europeana si americana. Vede lucruri esentiale pe lânga care cei mai multi dintre noi trecem fara sa le observam. Creatiile lui reprezinta solutii surprinzator de simple, genial de simple – dar nu simpliste – pentru probleme aparent insolubile.
Are o energie incredibila, o creativitate dumnezeiasca, o infinitate de idei de ansamblu si de detaliu, una mai geniala ca alta. Stie sa priveasca în simultan atât din avion cât si de la microscop.
Din unele puncte de vedere e demonic si totodata agelic, iar în creatia lui simti ceva dumnezeiesc. Uneori are în ochi o licarire ce aminteste de Salman Rushdie.
Filmul documentar despre Devis Grebu se va baza pe prezentarea alternativa a unor fragmente din cele expuse mai jos cu secvente din convorbirea filmata cu maestrul Grebu, care va fi filmat în special în gros-plan, pentru a-i suprinde extraordinara expresivitate fizionomica.
Photo by Alisa Tarciniu, 2009
Temele convorbirilor filmate cu maestrul Grebu vor relua teme din confesiunile domniei sale prezentate mai jos, dar vor fi abordate si alte teme.
De asemenea, maestrul Grebu îsi va comenta propriile lucrari, ceea ce va fi un privilegiu unic având în vedere ca este un fermecator povestitor despre sine si despre arta sa, fapt confirmat de filmarile realizate pâna în prezent.
Vor fi abordate teme general umane, raportul artistului cu lumea, criza secolului 21, apocalipsa civilizatiei moderne, etc..
O alta tema va fi revenirea în România si povestea extraordinara a celei de-a treia casatorii, în 2001 (prima si a treia sotie fiind românce).
Vom ’sta de vorba’ cu cea de-a treia sotie despre ’sotul Devis’, precum si despre ‘tatal Devis’, cu unii dintre cei patru copii ai domniei sale, stabiliti în Elvetia, Franta, Israel si România.
Vom mai sta de vorba despre ‘colegul si fratele Devis’ cu pictorul Gyorgy Mihaly, fost coleg la facultatea de pictura din Bucuresti în anii ‘50, acum aproape 60 de ani.
Vor exista si secvente cu maestrul Grebu în atelier, pictând si desenând. Planurile-detalii asupra mânii care picteaza sau deseneaza vor fi edificatoare, având în vedere spontaneitatea cu care creaza.
Vom apela la personalitati precum Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismaneanu sau Teodor Baconschi pentru a-l prezenta pe maestrul Grebu, pornind de la textele acestora, prezentate mai jos.
Naratorul filmului va citi texte ale unor personalitati care au scris despre maestrul Grebu, dar care, din diverse ratiuni, nu vor putea fi filmate. Pe lânga textele de mai jos, mai exista multe texte despre Devis Grebu demne de a fi incluse într-un film documentar reprezentativ, texte care urmeaza sa fie traduse ulterior în limba româna.
Nota: majoritatea textelor care urmeaza au fost preluate din albumul monografic ‘DEVIS GREBU’ editat în 2009 de Institutul Cultural Român.
ROBERT SCUDELLARI, vicepresedintele RANDOM HOUSE, cea mai mare editura din SUA (1990):
‘Talentul domnului Devis Grebu este unic, iar arta sa este pretuita în întreaga lume. Dl Grebu este unul dintre cei mai mari artisti în lumea artei comunicationale contemporane.’
VLADIMIR TISMANEANU DESPRE DEVIS GREBU
‘Devis Grebu este unul dintre marii artisti ai României si ai lumii. Un grafician, pictor, ilustrator, editorialist din familia unor Tim (cel de la L’Express-ul lui Revel) si Levine de la New York Review of Books. Cand am aflat ca Devis, tot mai dezgustat de noua orientare a ziarului unde scrisesem si eu in 2005-2006, a decis sa demisioneze de la Cotidianul, am ramas inmarmurit. Nu puteam crede ca mai-marii trustului nu vor pricepe in ce abis se scufunda ‘nava amiral’. (…) Recentul volum Baconsky-Grebu de la Curtea Veche (am avut bucuria sa vorbesc la lansarea de la Bookfest in iunie 2009) ca si superbul album Grebu publicat de Editura ICR cu o prefata de H.-R. Patapievici sunt cele mai recente dovezi ale unui unui extraordinar, clocotitor talent artistic si analitic. Am fost onorat ca articolele mele din Cotidianul sa fie ilustrate de Devis Grebu. (…) Ilustratiile lui Devis sunt deopotriva ironice si triste. Vor ramane in istoria exasperantei, mereu-prelungitei tranziti
i romanesti’.
Mesajul lui Vladimir Tismaneanu catre Devis Grebu cu ocazia aniversarii a 77 de ani (12 iulie 20109:
‘La Multi Ani, iubite Devis, alaturi de minunata ta familie! In acesti ani de visuri, iluzii si disperari, desenele si picturile tale au dat o sansa Romaniei. Mai exact spus acelei Romanii care nu accepta mocirla amoralitatii triviale, a obscenitatii cu chip de mogul, de oligarh, de tortionar securist ranjind satisfacut de pensia opulenta pe care o primeste in continuare.
Ai pariat pe idei, draga Devis, ai fost adeseori dezamagit de purtatorii lor umani, prea umani. Ai captat cu apocaliptica ironie mascaradele, serpentinele, travestiurile si saradele care dau masura unei tranzitii ce prelungeste, din pacate, o era a nemerniciei. Un nesfarsit bal mascat. O tranzitie care a inclus, totusi, momentul acela sublim si grotesc din 18 decembrie 2006, ziua cand a inceput o lupta ce continua si astazi. Nimeni nu a surprins mai exact decat tine ce s-a intamplat in acesti ani, cum s-au coalizat canaliile, lichelele, snapanii, les crapules, les salauds, the jerks.
Istoria Romaniei post-comuniste povestita de Devis Grebu: iata titlul unei carti care ar merita vazuta si citita de cat mai multa lume. Pe peretii biroului meu din Washington se afla multe din desenele pe care mi le-ai daruit. Scriu aceste randuri privind cel care a acompaniat primul meu editorial din ‘Cotidianul’ (era in toamna anului 2005). Raymond Aron cu foarfecele se ocupa de barba si frizura autorului lui Das Kapital. Ce timpuri, draga Devis. Azi, in ruina online care abuzeaza purtand numele acelui ziar se scuipa si se maculeaza orice tine de valoare. Esti omul care simte la timp cum se prabuseste un edificiu. Ai avertizat, dar prea putini te-au ascultat. Intr-un univers in care nesimtirea isi face de cap, tu, draga Devis, esti intruchiparea spiritului care nu vrea sa se lase terfelit. Nu sunt pesimist. Stiu ca vom colabora in continuare, ca avem proiecte care n-au murit, ca fortele Raului nu pot, nu au cum sa invinga. Din tot sufletul, al tau, Volo’
HORIA ROMAN PATAPIEVICI:
Devis Grebu, un rescriitor al lumii.
Înainte de toate, Devis Grebu este un artist al sensului. Oricare ar fi materia plastica pe care o întrebuinteaza, oricare ar fi prilejul formal, oricare ar fi mijloacele ori destinatia artei sale, Devis Grebu deseneaza si redeseneaza lumea nu pentru a-i scoate la iveala frumusetea, ci pentru a o putea gândi mai bine. Sa o gândeasca mai bine atât în ceea ce ea spune, cât si în ceea ce ea ascunde; atât în ceea ce ea ar putea sa spuna, cât si în ceea ce ea ar vrea sa spuna. În cele din urma, sa o gândeasca mai bine în ceea ce el, artistul, simte ca ea trebuie sa spuna. Privirea sa, când contempla lumea, de fapt o citeste. În tot ce face, Devis Grebu este un pasionat cautator al întelesului. Linia sa este febrila, pentru ca inteligenta sa este ardenta. Si este minutioasa, pentru ca toate desenele sale sunt o descompunere a lumii dupa semnele ei cele mai marunte si însemnele ei cele mai nebagate în seama. Linie si lume se amesteca în desenele lui Grebu, precum abstractul si figu
ralul în scrierile pictografice. Astfel încât, dupa ce sensul e descifrat în semnele lumii de ochiul sau mobil si avid, e înscris înapoi pe lume de mâna sa nervoasa, cu o grafie frematând de o enorma si uneori homerica verva plastica. Arta sa nu e o replica plastica la lume: este o rescriere a lumii, un soi de continuu manifest palimpsest, în care scrisul cel mai puternic, prin frumusete si inteligenta, se dovedeste a fi mereu al sau. Desenele sale, prin minutie si prin ceva care se afla dincolo de forma (dar dincoace de logica liniilor), seamana cu o scriere. Este o formidabila, irezistibila rescriere a scrierii lumii. Devis Grebu asediaza grafic evenimentele asupra carora se apleaca. Este un genial strateg al cuceririi sensului sau, prin punerea victorioasa la pamânt a tuturor sensurilor pe care realitatea parea a le avea, înainte ca Devis Grebu sa o ia în catare, iar apoi, dupa cucerire, în primire. El se aseaza în fata realitatii asa cum probabil se aseza Demetrios Polio
rcetul, genialul strateg, în fata cetatii pe care o avea de cucerit. Poliorcetul, cuceritorul de cetati, le facea una cu pamântul. Devis Grebu, cuceritorul de sens, o face una cu sensul sau. Devis Grebu este un artist care reinventeaza complet evenimentul, care asediaza fara putinta de scapare prilejul oferit de spectacolul lumii, un artist care rescrie orice formulare grafica a lumii într-o minutioasa si hieroglifica scriere proprie. Privindu-i arta, ai impresia ca citesti lumea. Revazând-o, ai sentimentul jubilatoriu ca o rescrii ť.
MESAJUL LUI VIOREL PADINA CATRE DEVIS GREBU cu ocazia aniversarii a 77 de ani :
La Aniversara (12 iulie 2010  AVP)
‘Azi, 12 iulie, e ziua de nastere a maestrului nostrum, DG ! Am mai spus-o: Devis Grebu e primul nostru artist plastic veritabil postmodern, asadar un ingenium creator din categoria legendarilor heroi civilizatori, a deschizatorilor de drum, o pietrelor din unghi, impostatoare de sisteme de referinta in istoria unei natiuni. Reamintim semidoctilor care il considera pe Devis Grebu un simplu cartoonist, n-asa?, ca vigurosul artist abordeaza in opera sa, cu aceeasi atentie si vocatie, belle artele cele mai diverse, de la pictura, gravura, desen, pastel, aquarela, ilustratii de presa si de carte, desemne editoriale si pana la decoruri pentru piese de teatru or film, primblandu-se prin multitudinea de theme precum Amfion constructorul: de la teme universale, la teme pur roamanesti ori pur iudaice, Devis Grebu este unic, oriunde. Mai nou – si chiar pe acest blog – maestrul a abordat si pamfletul scris, ca un scriitor de real talent, cu deosebirea ca si-n acest caz Devis Grebu pare
ca picteaza ori desemneaza, stergand si adaugand, recatificand iarasi si iarasi, innebunindu-l pe sarmanu editor al textelor sale cu ultraperfectionismu-i specific doar creatorilor autentici. Azi, la zi aniversara, ii uram marelui artist multa sanatate si aceeasi enorma putere de munca, spre a ne incanta si pe mai departe cu arta sa si cu fiinta sa de o mie de carate ! La multi ani, dragul nostru confrate !’
Eseistul TEODOR BACONSCHI despre DEVIS GREBU
La o cupa de sampanie
Amintiti-va ca primele ziare apar în Occidentul european abia la mijlociul veacului XVII, prag care închide ciclul conflictelor religioase specifice Reformei si inaugureaza lenta gestatie a Revolutiei. Vreme a burgheziei tot mai pretentioase, vârsta a polemicilor aparent teologice, dar mai ales dubios paradis al satirei politice. stim astazi ca Ludovic al XVl-lea (si ‘odioasa’ Marie-Antoinette) ’si-au pierdut capul’ si din cauza unei lungi campanii de presa menite sa înlocuiasca persoana suveranilor printr-o nemiloasa caricatura, în acesst context otravit, grafica de moravuri e stapâna incontestabila a spatiului public. Putem trage o linie între Meianchlon, care le explica adeptilor sai de ce Papa de la Roma seamana cu un magar satanic, si conspirativa frenezie a Renasterii, unde retorica umanismului se împlineste prin exercitiul tot mai rafinat al unui soi de hedonism critic. De la Montaigne si Rabelais, trecind prin Hogarth si Goya – catre afisul propagandistic al anilor 3
0 – presa a ramas mereu obsedata de mai marii zilei, dedicîndu-se nu atât (in)formatiei, cât alegoriei sociale si libertatii de a demoniza ‘consensul’.
Din acest filon goliardic si protestant se hraneste viziunea maestrului Devis Grebu, unicul nostru contemporan care, dupa ce a sedus majoritatea redactiilor mitice de la Paris sau New York, s-a întors acasa, pentru a organiza – cu fiecare nou desen publicat -propria sa revolutie.
Cum îl vad pe Devis Grebu? Ca pe un Rastignac atemporal. Ca pe un nepot de-al lui Gogol, în vizita la Kafka. Ca pe un ‘rrromân’ în fine multicolor !
Inteligent si vital, anxios si harnic, sardonic si cultivat, artistul e un solitar solidar, un ‘caz’ efervescent de inventivitate deopotriva livresca si spontana.
Nu-l pot asocia decât cu sampania: clocoteste subtil si îti da frisoane de entuziasm vinovat. Dotat cu al saselea simt – gândirea în imagini – Devis Grebu te ajuta sa te simti destept: si atunci când îi descifrezi poanta si atunci când semeni cu personajele pe care talentul sau le sarjeaza. Lucrarile se nasc dintr-o antropologie pesimista si totusi indulgenta: omul e o bestie marunta, incapabila de grandoarea raului în care se complace, în ele, grotescul salveaza, tot asa cum ridicolul absolva. Devis Grebu a impus un stil pe data recognoscibil – linii alerte, coabitare text-desen, culoare vie, decor simbolic – dar a generat si un standard etnofilozofic absent din practica (deformata de comunism) a graficii autohtone. Sa-i fim recunoscatori, e prea banal. Acest spirit acid si cuceritor merita laolalta simpatia celor multi si prietenia celor putini.
MESAJUL ANGELEI FURTUNA CATRE DEVIS GREBU cu ocazia aniversarii a 77 de ani :
‘Starea de geniu este principiul care organizeaza o lume nerevelata, deci locuita numai de prezenta divina; cei alesi, care o cunosc, stiu ca starea de geniu este definita de accelerarea si de expansiunea unei constiinte a perfectiunii obsedate nu sa consolideze cât mai ales sa inoveze si sa inaugureze. Este pur si simplu o stare de puritate si de simplitate din care irumpe, la vremea rostului ei, o cosmogonie. (…) Nu am vorbit niciodata cu Devis Grebu despre geniul lui Devis Grebu. Desi am dorit. Din timiditate nu am vorbit. Pentru ca stiu ca prezenta geniului e sigur acolo, în el, delicata si în acelasi timp puternica, serena dar si nelinistita, zguduita de o constiinta estetica si deopotriva etica din a caror cataliza se întemeiaza agregarea catenelor lumii sale de artist, precum caligrafia invizibila a cernelurilor ascunse în filactere. Mi-a fost teama sa tulbur aceasta faptura, eu, cu întrebari. (…) Geniul nu este un concept vag sau un cuvânt mare; mari si grave sun
t doar consecintele irosirii sale, atunci când i se jertfesc valoarea si creativitatea. Însa descoperirea si întelegerea geniului nu e accesibila decât celor putini, treji, veghetori la adevaruri esentiale, subtile. Geniul trebuie aparat de frica proasta pe care o resimt oamenii obsnuiti în fata revelatiilor care îi sectioneaza. Despre înnoire si despre arcanele dezvaluite doar celui predestinat, îi voi cere Maestrului permisiunea sa-l întreb, cândva. (…) Agentia Nationala de Presa Agerpres a publicat la adresa
http://www.agerpres.ro/media/index.php/comunicate/item/20030.html un comunicat remis de Asociatia 21 Decembrie 1989 care atrage atentia opiniei publice, înca o data, asupra risipei de valori cu care statul român pagubeste tezaurul creativitatii românesti, gonindu-si intelighentia si savantii, creatorii si artistii, bunaoara astazi ignorându-l pe Devis Grebu, la fel cum, nu demult, pe Brâncusi…si din pacate pe atâtia altii… La multi ani, draga Devis Grebu! Va marturisesc din nou bucuria de a va sti indestructibil. Angela Furtuna’.
Devis Grebu, nascut la Constanta în 1933, a studiat la sectia de Pictura a Institutului de Arte Plastice ‘N. Grigorescu’ din Bucuresti. La vârsta de 23 de ani a devenit membru al Uniunii Artistilor Plastici din care a fost exclus pe motive ideologice un an mai târziu, nepermitându-i-se ulterior sa expuna în nici o galerie de arta. A parasit tara in 1964 din motive lesne de înteles. In anii ‘70 a capatat cetatenia/nationalitatea franceza pe care o pastreaza si acum, alaturi de cea româna. A avut onoarea de a reprezenta Franta prin diverse expozitii personale, realizari editoriale, de presa, conferinte si participari la diferite colocvii internationale, in multe tari ale Europei, Asiei, precum si in Statele Unite. Are onoarea de a reprezenta Franta în cartea de referinta ‘WHO’S WHO’ a celor mai buni desenatori ilustratori din lume.
Ca PICTOR – Devis Grebu a expus atât individual cât si colectiv în : Franta, Germania, SUA, Elvetia, China, Japonia, Italia, Israel, Belgia, Iran si, dupa 1995, in România.
In 1995, a fost invitat la Bucuresti (de la New York , unde era stabilit în acel moment) de Fundatia Culturala Româna (fostul Institut Cultural Român), pentru o expozitie personala de grafica, cu ocazia aniversarii a 5 ani de la înfiintare.
In 2004 a avut o expozitie personala la Muzeul National al Chinei (Beijing) care s-a bucurat de un mare succes (a doua expozitie personala a unui artist român, dupa cea a lui Corneliu Baba). Artistul a fost invitat sa participe personal la vernisaj (in prezenta multor personalitati, in frunte cu Ministrul Culturii al Chinei).
Ca ILUSTRATOR DE PRESA, a colaborat de-a lungul a peste 30 de ani în mod consecvent si substantial, cu numeroase publicatii printre care unele de renume international, ca : The New York Times,Washington Post, International Herlald Tribune, Le Monde, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Ha’aretz, Wall Street Journal, Time Magazine, Life, Newsweek ,US. News & World Report, Boston Globe, L’Express, Le Point, V.S.D., La Tribune, Le Figaro,Forbes, Business Week, Playboy, Harper’s, Atlantic Monthly, Think-I.B.M., Sports Illustrated, P.C. Magazine, GEO, Psyhology Today, New York Magazine, Seventeen, Telerama, Jardin des Modes, L’Expansion, Liberation, Le Monde Diplomatique, etc..
Ca ILUSTRATOR DE CARTI: peste 40 de carti ilustrate , pentru copii sau adulti, publicate de edituri reputate ca: Gallimard, Hachette, Flammarion (Franta), Simon & Schuster , Penguin-Viking Books, Doubleday- Dial Press, Random House, Harper & Row (SUA), Schroedel, Neugebauer (Germania-Austria), Edito (Elvetia), etc..
Ca SCENOGRAF, a creat decoruri si costume de teatru — dintre care se evidentiaza exceptionalul spectacol realizat la Bucuresti in anul 1963, avand ca regizor pe unul dintre cei mai buni ai Romaniei si anume Valeriu Moisescu, si ca actor principal pe celebrul Toma Caragiu, spectacol ramas in antologia teatrului romanesc ca una dintre cele mai reusite trei productii teatrale — , scurte filme de animatie (inclusiv pentru TF1, Televiziunea Nationala a Frantei). Dupa repatriere, a realizat decorurile pentru spectacolul teatral ‘Lolita’ în regia Catalinei Buzoianu, la Teatrul Mic (avandu-l in rolul principal pe celebrul actor Stefan Iordache), spectacol care s-a bucurat de un mare succes de critica si public.
Ca PROFESOR, a avut de-a lungul anilor o activitate prolifica si importanta , predand arta plastica sub diferite forme, la câteva dintre cele mai renumite universitati: Columbia University – (la Facultatea de Arhitectura New York ), Parson’s School of Design (New York ), SUNY (State University of New York ), Institutul National de Design si Tehnologie al Israelului, renumita Scoala Superioara de Arte Grafice VITAL (Israel) si altele. Din 2002 si pana in 2005, a predat ca profesor un curs vizual la reputata Universitate de Arhitectura ‘I. Mincu’ din Bucuresti. De asemeni a tinut o serie de conferinte (work-shop) la Institutul de Arte Plastice ‘N. Grigorescu’ (sectia de Grafica) din Bucuresti.
Prestigioasa editura de carti de arta Rizzoli (SUA si Italia) a publicat la New York, o superba Monografie dedicata creatiei sale grafice. Aceasta carte a fost a doua prezentare a operei unui artist de origine româna de catre aceasta editura dupa cea consacrata operei marelui Brâncusi. Reputatul critic de arta Ionel Jianu l-a inclus in cartea pe care a publicat-o în Europa si Statele Unite despre cei mai valorosi artisti de origine româna care s-au realizat in Occident.
Despre Devis Grebu s-au scris nenumarate articole si/sau critici, în publicatii nationale si internationale, de interes general sau de specialitate; a dat în repetate rânduri interviuri la posturi de televiziune si radio, atât în lumea occidentala, cât si în tara.
A primit numeroase premii nationale si internationale pentru creatiile sale. In 1990 a fost premiat cu prestigiosul premiu al Academiei Romano-Americane, pentru activitatea sa artistica (printre premiantii acestei academii s-au numarat Eugčne Ionesco, Mircea Eliade, George Emil Palade – laureat al premiului Nobel si alti oameni de seama).
A fost, de asemenea, invitat deseori sa conferentieze despre conceptia si evolutia sa artistica.
LISTA CELOR MAI IMPORTANTE EXPOZITII PERSONALE:
New Gallery – Tel Aviv (expozitie prezentata de Marcel Iancu, cofondator al dadaismului, alaturi de Tristan Tzara) -1972 – ISRAEL
Lammel Gallery – Bad Muensterreifel -1979 ; Koeln -1981- GERMANIA
Sara Kishon Gallery- Tel Aviv- 1979 and 1995 – ISRAEL
Rivolta Gallery -Lausanne – 1980 – ELVETIA
Mecanorma Gallery- Paris ( expozitie patronata de prestigiosul ziar International Herald Tribune) – 1983 – FRANTA
Alliance Francaise Gallery – New York ( expozitie patronata de cea mai reputata editura de carte de arta, RIZZOLI International) 1988 – SUA
Maison Francaise Gallery -New York- (at the N.Y. University-1987- and at Columbia University- 1993 ) – SUA
Museum Gallery of White Plains – Westchester/New York- 1991- SUA
Michael Ende Gallery – New York – 1992- SUA
Sheila Nussbaum Gallery – New Jersey – 1993 – SUA
Cultural Center Gallery of Romanian Embassy – New York – 1992- SUA
State University of New York Gallery – Westchester- 1994- SUA
Institutul Cultural Român, Bucuresti, 1995 – ROMANIA
Bodenschatz Gallery- Basel- (a retrospective ) -1995- SWITZERLAND
Jewish National Museum – Washington D.C. – (retrospectiva) -1996- SUA
National Library Gallery of Tel Aviv -1996- ISRAEL
Galeria Centrului Cultural, Ambasada României – Paris-1999 and 2001- FRANTA
Breuil Gallery- Dijon- 2002 -FRANCE
National Museum – Beijing – 2004 -CHINA
Institutul Cultural Român – Tel Aviv -2005- ISRAEL
Bellinzona Gallery, Ambasada României – 2005- ELVETIA
Institutul Cultural Român – Bucuresti -2005- ROMANIA
Institut Francez din Bucuresti -2006- ROMANIA
Muzeul Umorului – Gabrovo – 2006 – BULGARIA
Institutul Cultural Român – Bucuresti -2006 -ROMANIA
Ministerul Culturii, Bucuresti – 2007- ROMANIA
Institutul Cultural Român – Paris – 2007- FRANTA
Institutul Cultural Român – Madrid -2007- SPANIA
Sediul ONU în Romania – (despre drepturile omului) – Bucuresti – 2007 – ROMANIA
DEVIS GREBU DESPRE PROPRIA VIATA:
O scurta istorie a parcursului meu în aceasta lume
M-am nascut în România cu câtiva ani înainte de al doilea razboi mondial; mama mea nu era sigura ca era momentul potrivit pentru a aduce pe lume un copil. Dar dupa cum se poate vedea acum, era prea târziu pentru îndoieli si oricum, când este vreodata momentul potrivit de a veni pe aceasta lume (sau de a o parasi…)? Locuiam în Bucuresti, care era supranumit pe atunci ‘Micul Paris’ pentru ca era un oras frumos si cald, cu o viata literara si artistica la un nivel foarte înalt.
Dar era si sfârsitul unei epoci; a venit razboiul si anii de dupa razboi… Am fost martor la multa suferinta si uneori si victima a acesteia (în mod direct si/sau colateral).
A fost teribil si a devenit parte din memoria noastra colectiva de persecutii si suferinta, caci toata lumea poarta în sine o rana de nevindecat.
În ceea ce priveste educatia mea, parintii m-au trimis la cel mai bun liceu din oras, iar pe când aveam vreo treisprezece ani am început sa studiez desenul si pictura, caci nu mai exista deja nicio îndoiala ca aveam sa-mi dedic viata acestora. Mai târziu am studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. La Academie am primit o educatie completa si intensa dobândind puternice cunostinte si abilitati tehnice care m-au ajutat în cariera sa abordez orice tip de disciplina si subiect cu încredere si curaj.
În 1964 am parasit tara natala; eram foarte tânar, dar ma casatorisem deja si eram tatal a doi copii.
Ne-am hotarât mai întâi sa ne stabilim în Israel. A fost o experienta extraordinara!… Cei noua ani petrecuti acolo au fost caracterizati de importante provocari artistice. Printre acestea s-au numarat importante expozitii personale (cea mai remarcabila – la The New Gallery în Tel Aviv în 1972 – a fost prezentata în cuvinte magulitoare de Marcel Iancu, unul dintre fondatorii Dadaismului), prestigioase premii nationale si internationale pentru picturile si lucrarile mele de grafica si enorm de multa munca, cea mai mare parte în calitate de ilustrator, designer si director artistic.
Aici trebuie sa deschid repede doua paranteze: culorile peisajului israelian (si atmosfera încarcata psihologic din tara) m-au influentat probabil în alegerea tonurilor discrete si a culorilor mute si în folosirea unor metafore violente. Dupa acesti ani extrem de interesanti, unii dintre prietenii si colegii mei m-au sfatuit sa ma întorc în Europa occidentala pentru a-mi largi orizontul carierei. În Franta, prima mea alegere – bineînteles – dezvoltarea mea profesionala a cunoscut un impuls real în toate directiile.
Pe de o parte am început sa lucrez cu mai toate editurile, revistele si agentiile de publicitate mari din Europa. Asta pentru a-mi câstiga existenta.
Am aparut chiar si în prestigioasa publicatie Who’s Who a celor mai buni ilustratori din lume (1983) – înca mai figurez acolo! – ca reprezentant al tarii mele (de adoptie), Franta.
Pe de alta parte, în acea perioada am realizat si câteva importante expozitii individuale în diferite tari si – evident – în Franta.
Apoi din nou, unii dintre noii mei colegi si prieteni mi-au spus ca singuru loc în care pot ajunge sa lucrez la nivelul cel mai înalt si unde pot avea sansa de a deveni – cu adevarat si fara tergiversari – cunoscut si admirat pe plan international este… America. Asa ca am început sa calatoresc în Statele Unite înca din 1976. Mai întâi pentru vizite scurte, apoi pentru perioade din ce în ce mai lungi. În anii 80 îmi petreceam jumatate din timp la Paris si jumatate la New York. În cele din urma, în1986 am hotarât sa ma stabilesc în SUA deoarece ce mai mare parte a activitatii mele se petrecea acolo.
Ar trebui sa spun ‘ne-am hotarât’ pentru ca ma casatorisem deja pentru a doua oara si aveam un an treilea copil, o a doua fiica. Cred cu adevarat ca New York m-a stimulat extraordinar ca artist; este un loc absolut intoxicant – un cazan al secolului 20 plin de energii în fierbere, un amestec, ca într-un creuzet, de oameni veniti din toate partile lumii.
Printre multele expozitii individuale la unele dintre cele mai mari muzee si galerii, locul de onoare este ocupat de o superba Monografie – despre mine si arta mea – publicata de cea mai prestigioasa editura de arta, RIZOLLI International (1989). Cum se spune … totul e posibil în America!
Apoi (si deja stiti ce urmeaza) câtiva prieteni si colegi …, etc., etc., sa ma întorc în Europa – leaganul meu natural. La aceasta s-a adaugat faptul ca anumite probleme personale m-au condus mai întâi înapoi în Franta si în final (daca pot spune asta) parca pentru a închide un cerc (nu vicios, sper) am revenit în tara în care m-am nascut, România, în vechiul meu Bucuresti.
Între timp trebuie sa spun ca am divortat (pentru a doua oara) si m-am recasatorit din nou în Bucuresti, în 2002.
În România, care m-a primit ca pe un fiu risipitor, am o activitate bogata si diversa din august 2001: realizez expozitii individuale si colective de pictura si grafica, predau la Universitatea de Arhitectura, lucrez ca director artistic, fac scenografie si timbre, design, multe reviste si ilustratii de carti, interviuri la televizor, etc., etc.
Scriitorul CORNEL IVANCIUC despre DEVIS GREBU:
Starea de român este una de un cinism antologic. Românii îsi refuza constant valorile. Ca sa fii recunoscut în România, trebuie ori sa fii mort, ori sa emigrezi naibii in alta parte, ca sa te descopere si impuna ceilalti. Asa cum în arta s-a întâmplat cu Brauner, Brâncusi, Damian sau Grebu.
JOAN BABBAGE despre DEVIS GREBU, la vernisajul expozitiei personale de la American Gallery :
Nascut în România, Grebu este cunoscut international ca un artist a carui opera înfatiseaza aspectele comice si tragice ale vietii. Picturile si desenele sale sunt inspirate de emotii si evenimente autobiografice si investigheaza dezamagirea sa fata de civilizatia moderna. Subiectele abordate de artist variaza de la analiza acida a societatii contemporane la metafore pline de umor ale miracolelor vietii creatoare. Grebu analizeaza teme eterne ca batalia dintre sexe, inumanitatea omului fata de om, procesul de îmbatrânire, automatizarea, materialismul si totalitarismul.
Desenul sau este puternic si expresiv, folosit în combinatie cu pasteluri viguroase, gouache, acuarele si medii mixte. Uleiurile sale contin elemente suprarealiste puternice. Fie ca este vorba de desene sau picturi, lucrarile satirice ale artistului oglindesc slabiciunile si absurditatile conditiei umane, atât pesronale cât si cosmice. Evadat din comunism el se considera un artist interntional. Lucrarile sale neobisnuite si complexe au fost expuse în întreaga lume. Rezumându-si filozofia, Grebu subliniaza ca ’simtul umorului este o alianta ciudata între tragedie si comedie…. amaraciunea mea nu se aproprie nici pe departe de profunda mea joie de vivre’.
DEVIS GREBU despre VIATA LUI :
Cel sau cea care se afla pentru prima oara în fata unei lucrari semnate de mine, ar trebui sa stie ca, începând cu ziua plecarii mele din România, am schimbat, cam o data la zece ani, tara de resedinta, acumulând pe parcurs diverse cetatenii sau resedinte permanente. Consider ca înainte de toate m-am format ca om si ca artist plastic în cultura din care am plecat. Perioada extrem de dura de atunci mi-a întarit instinctul de supravietuire.
Influenta educatiei primite de la parintii mei m-a format însa ca om pasionat si deschis mesajelor exterioare, de orice natura ar fi ele. Studiile la scoli si universitati excelente (printre care Liceul Sf. Sava si Institutul de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu’ din Bucuresti) m-au consolidat si m-au ajutat în elanurile imaginatiei mele, stimulându-mi dorinta de a activa în domenii necunoscute mie. Umorul nativ, cultivat de tatal meu si dezvoltat ulterior cu ajutorul situatiilor ridicole, amenintatoare, create si întretinute de dictatura comunista, m-a transformat într-un critic satiric în imagini. În plus, extraordinarul folclor românesc cel mai bogat, mai profund si mai imaginativ, cred eu, dintre toate, si-a pus si el, fara îndoiala, pecetea pe foamea mea de autenticitate si prospetime, într-un cuvânt, pe ,,stilul’ meu.
Perioadele traite ulterior pe celelalte meleaguri, atât de diferite unele de celelalte (Orientul Mijlociu, Europa Occidentala si Statele Unite), au reusit probabil sa-i adauge o textura mai rafinata de întelegere. Cred ca acestea sunt lucrurile pe care ar trebui sa le stie cei care se vor afla pentru prima oara în fata unei lucrari semnate de mine.
Tot bagajul spiritual l-am capatat din copilarie pâna la adolescenta, de la parinti. Cu iubire, cu respect si cu umor.
Tatal a fost cel care mi-a dezvoltat umorul. Îl aveam eu însamântat din gene, dar alaturi de el l-am exersat si dezvoltat. În timp ce mama era o zglobie, o ‘nebuna’, o maica Tereza, o originala, o maratonista, el era foarte echilibrat, aproape pedant, autodidact, pedagog, politicos, precis, poliglot.
Cred ca tolerant ar fi calificativul care ma defineste cel mai bine.
Am fost educat în spiritul tolerantei spirituale si al generozitatii de catre dragii mei parinti. Când privesc acum, cu înfrigurare, în jurul meu, observ ca toleranta este calitatea esentiala ce lipseste, aproape cu desavârsire, celor ce, grabiti peste masura, se strivesc reciproc (fizic si moral) pentru obtinerea mijloacelor performante si exorbitant de scumpe, care le vor asigura aparenta unui statut privilegiat. Ma sufoc în civilizatia poluata, a vitezei, a puterii muschilor si a motoarelor, a rentabilitatii fara valoare reala, a titlurilor obtinute fara efort, a superficialitatii ridicole, a nesimtirii.
DEVIS GREBU despre PROPRIUL EXIL :
Mesajul estetic sublim colorat, pe care nemuritorul Gauguin ni I-a transmis prin pictura sa codata m-a scufundat – fara îndoiala alaturi de multi alti ‘framântati’ – în strafundurile orbecaielilor misunate de scrupule. Pentru a pescui în aceste pestilentiale tulburari un motiv valabil pentru revenirea mea intr-o Românie subiectiva, un motiv care sa-i deruteze pe toti cei care sunt gata sa jure ca întorcându-ma sunt nebun, trebuie sa ma întorc, inevitabil, în timp. Trebuie sa arunc momeala departe, în estompa trecutului, sperând ca în clipoceala-i se va reflecta, în cercuri concentrice, motivul parasirii României (în 1964, la 31 de ani, un produs finit al scolii românesti de arte plastice).
Nu lipsa celor mai elementare servicii publice si produse alimentaro-industriale. Nicidecum veniturile minime. Nici macar mizeria umilitoare în care fusesem aruncat împreuna cu familia.
Ci ideologia aberanta, nedreapta si dictatoriala a regimului; cruzimea, ipocrizia si tâmpenia celor ce o puneau în aplicare (la toate nivelurile). Si mai ales mentalitatea de sclavi, resemnati, chiar docili, ce salasluia printre cei care trebuiau, pentru a supravietui fizic si intelectual, sa se supuna. O mentalitate care, pentru un artist, era ceva mai greu de îndurat, daca nu de-a dreptul imposibil, echivalenta cu o moarte profesionala, înceata si implacabila. Era, pur si simplu, irespirabil. Si totusi… Dupa atâtia ani traiti în centrele cele mai evoluate, atât economic cât si cultural, ale lumii occidentale (Paris, New York), unde numai cei plecati stiu cât de greu este sa-ti construie sti o cariera si sa ajungi printre cei mai buni, în ultima vreme am fost nevoit sa constat cu mare tristete si deziluzie o dezumanizare îngrijoratoare a celor ce ma înconjurau.
Superficialitatea, ignoranta dublata de aroganta, materialismul desantat, de parada, dictatura ‘modelor’ lansate de asa-zisi experti, prevalenta puterii brute fata de talent si valoare intelectuala, lipsa de toleranta, de sensibilitate, de profunzime. Experienta, reflectia, sofisticarea au devenit defecte.
Pe scurt, am ajuns la concluzia ca România, în ciuda sau, mai bine zis, datorita evolutiei sale întârziate cât si situatiei economice proaste, mai permite supravietuirea unor ‘cuiburi’ de omenie, pentru desfatarea egoului meu macinat de îndoieli (electronice).
Sper ca li se va permite acestor oaze pline de farmec (poate ignorate) sa salasluiasca înca un numar de ani, macar pâna la aderarea la Europa Comuna, poate câtiva ani suplimentari acordati drept bonus de vreo divinitate locala, cine stie?.. Sper, sper…
Pentru toate acestea am decis, la un moment dat, sa ma întorc si, într-un fel, sa o iau de la început. Într-o Românie subiectiva, asa cum spuneam, al carei folclor si ale carei bucate savuroase nu mai sunt parca apreciate decât de cei aflati pe alte meleaguri, tânjind.
Si pentru adorabila mea sotie, cum numai o românca poate fi…
DEVIS GREBU – înca ceva despre PROPRIUL EXIL:
Fragment din reuniunea de la GDS în jurul lui Norman Manea, pe tema ‘exilului’, relatata în Revista ‘22′ aprilie 2008:
Devis Grebu: ‘S-ar putea sa fiu cel mai experimentat în ale exilului de aici. Am parasit tara la începutul anilor 60. Nu mai puteam sa respir, ma sufocam. M-am repatriat în 2001 si nu regret. Sunt un multiexilat. Am parasit România în unicul mod în care se putea parasi.
Pe vremea aceea nici nu existau pasapoarte, erau niste certificate de calatorie, ca pentru animale. Eram deja un artist cunoscut, am fost cel mai tânar membru al UAP, dat afara din motive ‘îndeobste cunoscute’. Am parasit tara cu familia, pretextând ca plecam în Israel, unde nu aveam pe nimeni. Aveam legaturi în Italia, Franta, intentionam sa ramânem acolo. Am plecat cu o sotie, doi parinti si doi copii.
Ajungând în Italia, am fost emotionat, fericit, am sarutat solul aeroportului din Napoli. Intentionam sa ne stabilim ori în Italia, ori la Paris.
Am hotarât totusi sa mergem în Israel. Am fost primit foarte rau. Evreii din România nu se bucurau de o prea buna reputatie, nu stiu daca acum lucrurile s-au schimbat. Am realizat totusi o cariera rapida acolo. Din Israel, la începutul anilor 70, am plecat în Franta. Nu era prea bine sa vii din Israel, era epoca embargoului. Din israelian foarte rau primit în Franta, am devenit cetatean francez repede. Am plecat dupa aceea în SUA, ca francez. În SUA ‘French’ nu era prea bine. În 98 m-am reintors în Franta. Multiplu exilat, de fiecare data primit rau.
Am fost primit în Israel ca român rau, în Franta ca israelian rau, în Statele Unite ca francez rau, dupa aceea, iarasi în Franta, ca american rau.
Din 2001 m-am întors în România. Nu pot sa spun ca întâlnesc numai oameni simpatici dupa întoarcerea mea, dar ma descurc.
N. Manea: Daca ar fi sa inchei intr-un fel, va fac cadou un citat, fireste, pesimist si descurajant, dar pe care unii s-ar putea sa-l interpreteze ca pe o stenica stimulare. Este un citat care-mi place mult, dintr-un calugar saxon, Hugo of St. Victor, din sec. al XH-lea: ‘Cine-si considera patria dulce este doar un tandru începator. Cel pentru care orice sol este ca si cel natal este deja puternic. Perfect este însa doar cel pentru care întreaga lume este un loc strain’.
DEVIS GREBU despre PROPRIA REPATRIERE:
M-am întors în tara din motive filozofice. Pur si simplu, în Apus am constatat cu groaza ca dispare umanitatea, umanismul, omenia, sa zicem asa, mai popular. Aici mai sunt câteva ‘insulioare’. Din pacate, si România tinde, cu înfrigurare, sa ajunga tot pe aceleasi meleaguri.
Deci, or sa dispara si ‘urmele’ astea, care mai sunt acum, din fericire, datorita tocmai înapoierii asteia cumplite economicotehnologice. Încerc si eu sa profit, poate mai întârzii si eu cu desenele mele avansarea asta precipitata a României, s-o mai tin în frâu.
DEVIS GREBU despre PROPRIA EDUCATIE ÎN ROMÂNIA:
Am studiat muzica si am ramas cu pasiunea aceasta. Am primit o educatie foarte buna de la parinti. Deci am studiat pianul în mod foarte serios timp de peste noua ani de zile cu gândul sa devin pianist concertist. La un moment dat, putin mai târziu, când am început sa fac si arta plastica, mi-am dat seama ca nu pot sa le fac la cel mai înalt nivel si pe una, si pe cealalta. Atunci, am abandonat studiul pianului pentru pictura, dar am continuat educatia muzicala. Mergeam tot timpul la concerte, opera, ramânând cu dragostea pentru muzica, lucru care se rasfrânge mai ales asupra culorilor. Am avut un profesor exceptional, la Institutul de Arte Plastice; se numea Catul Bogdan. El m-a învatat griurile colorate. S-a spus mereu ca transmit un mesaj extrem de violent, dar cu mijloace sofisticate si estetice.
Pictorul GYORGY MIHALY despre DEVIS GREBU (cei doi au fost colegi la facultatea de pictura de la Bucuresti) :
Însemnari empatice
Inspiritualizanta fiinta Devis Grebu nu are legitimitate prin nici un act dat de catre vamesii existentei. El nu este o imagine, el creeaza imaginarul încifrat în anecdoticul mitic al zeitatilor de orice nivel, ilustrând antitezic fixatiile intesate cu frivolitati moral-imorale. Ne lipsim de orice comparatie si ‘îi vedem’ în pestera civilizatiei, facând zgârieturi figurative cu vânatori si vânati.
Avem, istoriceste determinat câmpul de vânatoare parcelat, cu vânatul portionat pentru consum.
Artistul si-a înteles conditia, devenind un zgârietor al peretilor civilizatiei, un desenator pe coli transparente suprapuse, transparenta asigurând vizionarea, din ambele parti ale opiniei. Interpretarea se cufunda în stari de fapte contrarii, creând o imagine dilematica a polurilor de judecati diluate de asa-zise moralitati existentialiste.Desigur, ca orice traitor purtat pe ‘meandrele’ existentei, între malurile mai mult sau mai putin abrupte, cu debarcadere construite ici si colo, validând sau invalidând îmbarcari stabilite de puteri temporare si valori materiale sau spirituale, Devis a fost ‘nevoit’ sa strabata vamile geografic-existentiale. Când si cum a trecut prin aceste ‘vami’, tine de datele biografice descrise – fara îndoiala – în alt capitol al acestui album monografic.
Mie mi s-a oferit un prilej de meditatie asupra spatiului spiritual, intercontinental ilustrabil prin ‘ilustre’ personalitati printre care, Devis Grebu îsi asigura o prezenta incontestabila, militând în afara sensului întrebarii de ‘a fi’. El – de fapt – afirma dreptul de ‘a fi’, atacând compromisurile inadecvate adevarului în ascensiune, precum si ale devenirii spiritului, demascând balasturile compromitatoare ale neadaptabilitatii în fata societatii umane. Grebu demonstreaza prin imaginile sale satirice, cunoasterea tesaturilor – adesea contradictorii – care hranesc efortul de limpezire militant împotriva starilor conjuncturale dominante, din toate sferele societatii umane.
Destinul asumat de acest creator se afla în adevarul imaginarului propriu creatorului. Îmi exprim aici prin aceste rânduri, deplina solidaritate cu opera înfatisata, care dovedeste o prezenta de exceptie în sfera spiritualitatii.
TRAIAN UNGUREANU despre DEVIS GREBU:
Adolescentul Grebu D.
Când am vazut prima oara desenele lui Devis Grebu m-am simtit depasit si exprimat, dincolo de puterile mele verbale.
Am notat lectia si mi-am propus sa o transmit altcuiva: o fac acum. Devis Grebu e un adolescent miop, clarvazator si, deci, periculos. Miop, pentru ca nu vede conturul care fixeaza majoritatea concluziilor noastre cinice despre viata. Devis Grebu e polemic. Nu accepta, ci dezbate. Nu renunta, ci dezminte. Toata grafica lui de presa e un poem generos si ironic.
Lumea politica sustine ca e grava si stabila, Devis Grebu o trateaza cu revolta unui adolescent care a trait 80 de ani, fara sa oboseasca. Asta îl face periculos pentru orice forma de impostura si indolenta. Stim foarte bine ca viata noastra politica e o farsa dar nu putem explica si rezuma aceasta jignire, pentru ca suntem prea umiliti si, în fond, resemnati. Devis Grebu e, însa, o replica perpetua care gaseste viata, dupa toate catastrofele caracterului politic.
Lectia adolescentului Grebu D. e vitalitatea morala, refuzul dramei grabite si al gravitatii întunecoase cu care obisnuim sa ne scuzam neîncrederea si repaosul moral. Devis Grebu crede si e vital. Daca ar sari din pagina de ziar direct în pasaport, pe locul pozei, desenele l-ar legitima si i-ar marturisi vîrsta mult mai exact.
Gravurile si pictura lui Devis Grebu au aparut în clipele de repaos de care a profitat lumea politica. Armistitiul a permis multe netrebnicii parlamentare dar a deschis o ecluza spre senzual si fantastic. Acolo e sufletul secret si deschis al lui Devis Grebu. Între amintirile unei naturi animaliere si în pragul unor descoperiri pe care le permite doar gramatica fluida a visului.
IOAN T. MORAR despre DEVIS GREBU
Devis, Extraterestrul
Eu cred ca Devis Grebu vine de altundeva. Cred ca e extraterestru. Asta e solutia care ar explica totul, în primul rînd, nu seamana cu nimeni. E prea manierat pentru lumea prin care se misca, acum. Poate ca asta e fisa postului de extraterestru, E politicos, manierat, întrebator, misterios, amabil (am mai spus-o asta la capitolul politete dar nu conteaza!) si suprinzator.
Cred ca asta e cea mai tare trasatura a sa. Desenele sale surprind si asta nu se învata la scolile pamântesti de arta. Ca sa poti surprinde cum o face el, trebuie sa privesti altfel, cu un ochi rece si inteligent. Un ochi rece, asadar, apoi o minte sclipitoare si, mai la urma, o mâna nervoasa, dublata de întelegere. O mâna care traduce în desen întelepciunea aia sclipitoare si observatia rece.
Latura de grafician militant a lui Devis Grebu, manifestata alert, racordat la realitatea zilei, pune pe nedrept în umbra activitatea sa de pictor. Pentru ca si aici, în pictura, el ramâne acelasi spirit nelinistit si cautator servit de o ‘masinarie plastica’ perfecta. O masinarie care merge pe baza de culoare si nuanta, producând proportii si semne, linii misterioase care se topesc în contururi nelinistite.
Pictorul pune laolalta conflictul între ratiunea legilor plastice si pasiunea de a le contraria, între nevoia de a spune o poveste si dorinta de a spulbera povestea în favoarea unui sentiment venit de departe, din orizonturi greu de atins de orice muritor. Zbuciumul interior, surprins si decupat în secvente plastice, pare a fi cuvântul de ordine al întregii crearii semnate de Devis Grebu.
Zbuciumul nu este dat oricui, iar dintre cei care sunt claditi pe zbucium, putini reusesc sa-l îmblânzeasca, sa-l surprinda, sa-l învinga imortalizându-l. ‘Amintiri din zbuciumul launtric’ ar putea fi un titlu generic pentru aceste imagini stranii si provocatoare. Putini pot sa-si faca un loc al lor în miezul zbuciumului, putini pot sa dezvolte ca pe o stânca nemiscata, în tremurul neîncetat al vietii, casa lor artistica. Devis Grebu este unul dintre cei putini.
DEVIS GREBU despre el însusi ca PEDAGOG:
Desi n-am urmat niciodata cursuri pedagogice, mi-a placut nespus atunci când mi s-a propus sa predau. La nebunie. E un schimb fantastic, energizant, din care si eu am iesit mereu câstigator, nu numai studentii. Din pacate, în ultimul timp, situatia s-a deteriorat. Mentalitatea tinerilor care se decid pentru a urma studii superioare (în toate domeniile – cred eu – cu exceptiile de rigoare pozitive, evident) a devenit pragmatica, dezinteresata, superficiala. Nu ma mai atrage nimic spre catedra. Cu regret profund.
DEVIS GREBU despre propriile STUDII ÎN ROMÂNIA:
Cred ca studiile pe care le-am facut la ‘Institutul Nicolae Grigorescu’ din Bucuresti, ca de altfel si cele anterioare -de la ‘Scoala Medie Tehnica de Arte Plastice’ – care mi-au pregatit trecerea la studii superioare, m-au dotat – în buna masura – cu cunostinte tehnice si profesionale exceptionale, atât în profunzime cât si în intindere.
Ma refer însa, numai la orele de practica si la studiile legate direct de arta picturii sau a plasticii – în general – si în nici un caz la studiile ‘teoretice’ ca: marxism-leninismul, istoria artelor (total fabricata de comunisti), materialismul dialectic, economia politica, estetica – si altele de care nici nu îmi mai reamintesc – toate derivând din politica de îndoctrinare fortata pentru a deveni docili cetateni ’sovietici’ (de clasa a doua).
ORI. Z. SOLTES, director, National Jewish Museum, Washington DC, despre DEVIS GREBU:
Notiunea de ‘evreu international’ este rezultatul unor conditii istorice si o expresie menita sa demonizeze evreii într-o maniera mai degraba seculara decât teologica. Expresia se refera în acceptiunea ei negativa la prezenta în întreaga lume a evreilor care, indiferent de tara în care locuiesc, o parte din sufletul lor pare sa fie întotdeauna îndreptata departe de locul de rezidenta, spre centrul spiritual al realitatii evreiesti – Eret Israel. Dispretul continut în aceasta expresie reflecta îndoiala fata de loialitatea evreilor pentru locul în care traiesc si le neaga acestora dreptul de a se simti solidari cu locul lor de rezidenta. În acceptiunea ei pozitiva însa, notiunea reflecta contributiile multiple ale evreilor la civilizatie, la nenumaratele culturi si comunitati care i-au gazduit de-a lungul timpului de bunavoie sau nu. Sunt putine locurile în care au trait evrei care sa nu revedince realizari în domeniul literar sau artistic, muzical sau teatral, stiintific sau
medical – chiar si sportiv – asociate macar în parte cu acei evrei.
Devis Grebu este un veritabil Evreu International. Nascut (în1933) si crescut în România, a fost obligat de împrejurari politice si ideologice sa-si caute domiciliu si refugiu în alta parte.
Personalitatea sa, limbile pe care le vorbeste, mijlocul de exprimare ales, dar si formarea si experienta sa, toate sunt complexe si variate.
Arta lui unifica însa diferitele identitati care reflecta varietatea experientelor sale în diferitele locuri care i-au format si transformat fiinta dintr-un unghi permanent tragi-comic, fie ca este vorba de pânza, timbru postal sau ilustratie.
Lucrarile lui Devis Grebu analizeaza si reanalizeaza variata experienta a artistului si contin un vocabular bogat în simboluri si imagini atent realizate.
Mijloacele sale, ca si viata sa, sunt splendid de diverse – de la carti de joc la ilustratie de carte, de la caricaturi la acuarele si picturi în ulei.
DEVIS GREBU despre PROPRIUL UMOR:
Aspectul ’satiric’ al umorului meu, este o reflectare a dezgustului pe care-l resimt pentru ’stilul’ de viata actual, care a devenit automatizat. Arta, adevarata arta – reactioneaza în fata acestei realitati înconjuratoare. Cred ca – în consecinta – anumite ‘realitati’, ca de exemplu idealizarea fortei, fie ea fizica, militara sau financiara, trebuie combatute, mai ales prin ironie si satira.
ROSLYN SIEGEL, critic de arta ‘The New York Times’, despre DEVIS GREBU:
Arta dlui Grebu ascunde în spatele ilustratiei comentariul social. Imaginile sale sunt epigrame vizuale, dense, cu înteles comic, crud, provocator, surprinzator.
Dezaprobarea sa fata de automatismul vietii moderne se manifesta printr-o bizara si adesea plina de umor juxtapunere a imaginilor. Imaginile sparte sugereaza fragilitatea vietii; numarul mare de ceasuri, scurtimea ei. Apelând deopotriva la ochi si la minte, lumea cu susul în jos a lui Devis Grebu ofera, dupa propria descriere, ‘un nou raspuns la anumite întrebari sau o întrebare asteptând noi raspunsuri’.
Scriitorul IOAN T. MORAR despre DEVIS GREBU:
Întoarcerea artistului ratacitor
Exclus din breasla plasticienilor, persecutat, împiedicat sa se afirme, Devis Grebu pleaca, în 1964, din România si se lanseaza in strainatate ca pictor, ilustrator, designer si profesor.
O cariera uimitoare despre care putin a razbatut dincoace de ‘Cortina de Fier’ Editura Rizzoli de pilda, a publicat in 1989, la New York, o cuprinzatoare monografie dedicata creatiei artistice a lui Devis Grebu a doua monografie dedicata unui român, primul fiind Brâncusi! Desenele lui Devis Grebu nu sunt caricaturi. Sunt, mai degraba, meditatii grafice cu cheie ironica, aluziva, cu talmaciri ascunse.Umorul degajat de ele nu este unul care sa provoace hohote de râs, e un umor de tip cumulativ, cu explozie întârziata, un umor întelept, elaborat, de filon. Si totul servit de un rafinament grafic de exceptie, de o linie foarte personala, inventiva în contorsionarile sale.
O ciudata si contrarianta luxurianta sobra se degaja din toate desenele si asta contribuie decisiv la alcatuirea ‘amprentei’ Devis Grebu.
Desenele lui Devis Grebu contin în ele pasaportul unor mesaje universale, promovând râsul cu masura. Cu masura culturala.
Scriitorul CRISTIAN TEODORESCU despre DEVIS GREBU:
Capatânosul si genialul Grebu
Daca nu-l cunosti pe Devis Grebu, ajunge sa-i vezi desenele ca sa-si dai seama ce fel de om e. E unul dintre cei mai mari capatânosi pe care îi cunosc. O tine pe a lui cu atâta îndârjire, încât pâna la urma accepti ca s-ar putea sa aiba principii. Desenele lui au o existenta autonoma fata de textul pe care il ilustreaza. Are si el simpatii si antipatii ca tot omul dar când începe sa deseneze le baga pe toate în debara. Se transforma într-un chirurg al penitentei care descopera Ia pacientii sai tot soiul de afectiuni împotriva naturii sociale sau politice. Dar mai ales morale. Când ajunge aici, Devis devine mai pedant decât maestrii chirurgiei plastice, doar ca pe invers. Daca îsi prinde personajele, pe care le pescuieste din lumea VIP-urilor, cu vreo înclinatie contrara vreuneia dintre cele zece porunci le aplica operatii estetice cu o inventivitate de-a dreptul dumnezeiasca. Si se bucura de inventiile lui, în acelasi stil comunicativ al nu foarte bunului Dumnezeu din Vechiu
l Testament. Sa nu uit, chiar daca imi place sa-l zgândaresc, îmi place sa ma laud cu prietenia mea cu Devis, care din când în când e genial.
Scriitorul CORNEL IVANCIUC despre DEVIS GREBU:
Apostaziile unui îmblânzitor de lighioane publice
Ilustratiile de presa ale lui Devis Grebu vitupereaza mai rau ca pamfletul; sunt alcatuite ca un pandant perfect la satira si pot substitui orice editorial. Indiferent de avatarurile la care sunt supuse, personajele care au avut privilegiul sa fie surprinse în anamnezele artistului sunt mântuite de o droaie de pacate. Asa se face ca sunt mai multe sanse ca o lighioana publica sa ramâna în istorie nu prin faptele sau spusele sale, ci în istorisirile ilustratorului.
DION (Daniel lonescu), artist plastic, jurnalist, despre DEVIS GREBU:
Desenele Iui Devis Grebu au impact de dinamita. Ma simt în largul meu sa scriu despre lucrarile si faptele artistilor pe care nu-i cunosc personal. Am însa norocul sa am numai prieteni talentati. Devis Grebu este unul dintre ei. DEVIS este un artist exceptional, asa ca nu am de ce sa-mi fac procese de constiinta, pot însa face acest articol de cunostinta. L-am cunoscut pe Devis Grebu, în urma cu aproape douazeci de ani la New York, mai exact la ‘The New York Times’. Ilustratiile lui Devis Grebu nu sunt simple asertii la text, ele sunt parabole, si adesea exagerat de frumoase, pentru a-si trai propria existenta. Desenele lui sunt si frumoase, si destepte. De un lirism sagace, interpretarile vizuale sunt poetice si, adesea, patetice.
Desenul de presa pe care îl practica Devis are un iz de efemerida, dar cu un impact de dinamita.
Jurnalistul CRISTIAN TEODORESCU despre DEVIS GREBU:
Înainte de a-l cunoaste, auzisem prin 1993, lucruri fabuloase despre Devis Grebu cel din perioada americana ziaristul din mine a ciulit urechile auzind ca Devis Grebu era colaborator la New York Times. Ca desenator la New York Times n-ajunge sa fii genial, trebuie sa fii punctual si sa poti lucra în regim de viteza. Noi asociem geniul cu inspiratia capricioasa si cu anxietati devastatoare ca harul ar putea întârzia la întâlnirea cu artistul.
Harul lui Devis Grebu nu întârzie niciodata. Aveam sa aflu ceva mai târziu ca a colaborat cu unele dintre cele mai prestigioase edituri din lume. În perioada sa franceza Devis Grebu, un metec, s-a impus convingator, patrunzând in elita artistica pariziana, încât azi Franta îl poarta la butoniera si pe Devis Grebu. Devis Grebu are un umor de om liber, mai liber decit ne simtim multi dintre noi chiar si la 15 ani dupa caderea lui Ceausescu. Umorul o sa-mi spuneti, e oricum un simptom de libertate. Da, dar poate fi si un simptom al libertatii simulate, cum e faimosul nostru haz de necaz.
Devis Grebu a plecat din România împins, cred, de umorul sau. Lucrurile care pe el ii faceau sa rida in anii 60 nu erau deciî cel mult subiect de bancuri anonime care nu se spuneau deciî cu fereala. Ori cind rizi pe ascuns sau numai de fata cu persoane de încredere, risul devine un scincet suportabil Devis n-a vrut sa rida pe ascuns, simulând o libertate pe care n-o avea.
Daca ar fi vrut sa faca o cariera artistica in România, ca pictor si ca grafician sint convins ea ar fi reusit Si poate ca ar fi fosl mult mai bine cotat decât colegii sai de generatie despre care se vorbeste la noi la superlativ Devis Grebu a facut ‘greseala’, daca vrei i, de a-si incerca puterile in strainatate. Si-a permis sa si reuseasca, ceea ce e enervant printre artistii suficientei noastre nationale.
Daca Devis Grebu ar fi fost si el acolo un artist plastic care împusca in exil francul succesului, cu siguranta ca s-ar fi stiut mai multe despre el in România si înainte de Revolutie Grebu n-a fost pus la index in România numai de autoritati, ci si de colegii de breasla excedati de succesul sau. Asa se face ca numele lui spune mai multe in lumea larga decât la el acasa. Exista artisti plastici romani, glorii nationale, care si-au fabricat pentru uz intern si o cariera internationala, chipurile impunatoare, cu expozitii in strainatate si cu premii internationale mai mult sau mai putin obscure f iecare dintre noi isi are portia sa de recunoastere universala, asta inceptnd de la zero. adica de la existi, dar nu esti recunoscut, acest era care a produs tot felul de legende compensatorii ele tip conspirationist.
Grebu e inca insuficient cunoscut in România si pentru ca el contrazice teoria ca daca n-ai pile sau bafta chioara nu devii un nume in Occident. Din succesele in strainatate ale lui Devis Grebu, daca nu ma credeti va invit sa-i consultati CV-ul, se pot alcatui cel putin patru glorii perfect plauzibile in artele plastice românesti.
DEVIS GREBU despre COMPUTERE:
Apreciez cum se cuvine aceasta extraordinara inventie electronica si încerc – fara prea
mare succes – sa-mi conving semenii înconjuratori de avantajele acestei luari de pozitie circumspecte.
Caci sînt un mare admirator al inteligentei umane. Cred ca este un factor decisiv în pastrarea demnitatii, bunul cel mai de pret al omului – dupa parerea mea. Daca inteligenta nativa este însamântata si cultivata intelectual prin experiente de viata proprii – si ale celor ce ne îndruma primii pasi, prin lecturi de calitate si cizelarea gusturilor vizuale si auditive, prin acumularea echilibrata si evolutiva a cunostiintelor de cultura generala si – mai ales – daca suntem educati într-un spirit de toleranta si generozitate, avem o perfecta carapace, prin ale carei fisuri naturale poate tîsni talentul în toate directiile, evident, daca îl posedam.
Concluzia este stilul, personalitatea. Daca ÎN PLUS, ne permitem posesia unui aparat – sofisticat precum calculatorul – si daca stim cum sa-l exploatam la sânge, tranformându-l în sclavul nostru – nu viceversa, cum se întâmpla din pacate în epoca noastra cu predilectie tineretului -atunci, putem considera ca suntem cu adevarat privilegiati. Caci – desi pastrez o reticenta alergica în patrunderea secretelor de manipulare ale acestui superb monstru – eu ma folosesc în permanenta de beneficiile si atuurile sale de timp, documentare, metamorfozari estetice si servicii postale rapide, de calitate si gratuite.
Folosesc intermediari, benevoli sau remunerati. Deci, în concluzie, nu nutresc nici cea mai mica urma de aversiune fata de calculator – si cu atât mai putin fata de internet ci sunt vehement si – pe cât pot – de persuasiv contra folosirii lor ca înlocuitor ai creierului, care – din pacate, mai ales la generatia tânara – constat cu groaza, tristete si demoralizare, ca se atrofiaza pe zi ce trece. În plus, eu pretind ca, atât calculatorul (cît si telefonul mobil) – doua gadgeturi devenite mijloc de afirmare pe scara societatii de consum – nu trebuie folosite pentru frivolitati de amuzament, ci pentru scopul adevarat si initial datorita caruia au fost concepute. Cu atât mai mult, Internetul – pe care nu-l pot lua în consideratie separat, ci ca un component important al serviciilor ce le poate aduce o judicioasa si bine controlata utilizare a acestui robot – (care poate fi si docil – simpatic ca un animal domestic).
Cât priveste o eventuala schimbare de atitudine fata de acest ‘fenomen’ – numai conditia de moarte clinica a propriei mele inteligente, ar putea-o provoca.
Daca as sti sa mânuiesc ‘mai bine’ (fata de ‘deloc’ care-i – în fond – situatia actuala) aceasta uzina de fabricat imagini, probabil ca as desena destul de multumitor pentru altii, nicidecum pentru mine însumi. Caci, calitatea ‘mea’ de desenator (cu o anumita faima internationala) provine din resursele mele native, cizelate de ani multi de studiu si exercitii istovitoare, nu din manipularea – cu oricâta maiestrie-a acestor electroni copulatori.
Nu apreciez deloc grafica facuta pe computer, caci, o gasesc vulgara, stridenta, fabricata si mai ales lipsita de emotia atât de necesara unei opere de arta. In schimb, tema ‘computerului’, este -pe de o parte- o tema care ma obsedeaza cu adevarat, datorita domintaiei covârsitoare si strivitoare pe care o exercita acest aparat asupra umanitatii contemporane si – pe de alta parte – o tema/oferta (de nerefuzat) care mi-a fost propusa de diversi clienti din presa internationala si de edituri, pentru a o ilustra, tocmai pentru ca – cred eu – nu ma pricep deloc la acest mecanism ce poate deveni malefic sau anost, fapt care m-a determinat sa gasesc solutii imaginare cât mai nastrusnice sau/si umoristice. Realizând de-a lungul carierei mele (mai ales în cei 15 ani la New York), mai multe sute (si nu zeci) de ilustratii pe aceasta ‘tema’, pot considera ca ea a fost (si este în continuare), atît o obsesie, cât si o fatalitate, ca sa nu mai vorbesc de o placere, tinând cont de benefici
ile materiale ce au decurs din aceasta activitate.

ID: 1701993; Data: 2010-07-19 09:21:18; Slug: Social-comunicat

2 comentarii

Pagina următoare »