Asociaţia 21 DECEMBRIE 1989

11 mar 2010

Comunicat: 20 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara

Comunicat al Asociaţiei 21 Decembrie 1989

Astăzi, 11 Martie 2010, la 20 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara, relansăm Proclamaţia pentru decomunizarea României care a fost iniţiată, acum doi ani, de trei membri de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989 – Sorin Ilieşiu, Vladimir Tismăneanu şi Mihai Şora – şi care a fost semnată de 33 de organizaţii civice şi sindicale în frunte cu Asociaţia 21 Decembrie 1989 condusă de Teodor Mărieş.Printre dezideratele Proclamaţiei pentru decomunizarea României este PUNCTUL 8 al Proclamaţiei de la Timişoara: Legea lustraţiei anticomuniste.

Cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la Proclamaţia de la Timişoara, Marele premiu Speranţa al Societăţii Timişoara va fi decernat lui Teodor Mărieş, pentru cea mai însemnată contribuţie la instaurarea democraţiei, destrămarea structurilor comuniste şi menţinerea speranţei în România. Primul laureat al premiului „Speranţa”, a fost, în anul 1992, Seniorul Corneliu Coposu, urmat de M.S. Regele Mihai, Ticu Dumitrescu sau Monica Lovinescu.

Menţionăm că activistul comunist Ion Iliescu, cercetat penal pentru genocidul din decembrie 1989, a afirmat ieri despre Teodor Mărieş că este “un infractor şi un impostor.”
Teodor Mărieş se află azi în a 59-a zi de grevă a foamei pentru Adevărul despre genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990.

Proclamaţia pentru decomunizarea României subliniază că reformarea României postcomuniste şi reconcilierea naţională sunt posibile numai prin decomunizare.

Prima măsură cerută de Proclamaţia pentru decomunizarea României este “Cercetarea prin Justiţie a crimelor istoriei recente a României. Finalizarea urgentă a cercetărilor justiţiei referitoare la genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 comis împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cercetarea prin justiţie a următoarelor evenimente: reprimarea revoltei muncitoreşti din Valea Jiului, 1977, reprimarea revoltei anticomuniste din Braşov, 1987; diversiunea etnică din Târgu-Mureş, 1990; mineradele din 1990, 1991, 1999. Desecretizarea imediată a arhivelor lămuritoare faţă de aceste evenimente“.

Prezentăm în continuare textul integral al Proclamaţiei pentru decomunizarea României:

PROCLAMAŢIA

PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI^¹

Bucureşti, 23 August 2008 – la 69 de ani de la semnarea Pactului Stalin-Hitler de la Moscova

Reformarea României postcomuniste şi reconcilierea naţională

sunt posibile numai prin decomunizare.

1.0.Având în vedere că:

1.1. La 23 august 1939, la Moscova, a fost semnat Pactul dintre Hitler şi Stalin (cunoscut ca Pactul Ribentropp-Molotov) care prevedea într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa ţările baltice, estul Poloniei şi estul României (Basarabia).

1.2. În iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, ultimele două neaparţinând niciodată Rusiei.

1.3. Teritoriul românesc ocupat de Uniunea Sovietică are o suprafaţă de 44.000 km², fiind locuit în momentul cedării de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români; după cedare, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportării (inclusiv în lagăre de muncă în Siberia), asasinatelor în masă, precum şi altor forme de exterminare; teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu populaţii alogene.

1.4. Insula Şerpilor, insulă românească din Marea Neagră, a fost ocupată ilegal de Uniunea Sovietică în anul 1948.

1.6. Preşedintele şi Parlamentul României au datoria morală şi dreptul legitim să condamne Pactul Stalin-Hitler şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.

1.7. Preşedintele şi Parlamentul României vor acţiona pentru:

1.7.1. condamnarea, de către forurile competente internaţionale, a Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale.

1.7.2. reintegrarea în România, în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale, a teritoriului românesc ocupat prin forţa armată de Uniunea Sovietică (Basarabia, Nordul Bucovinei, ţinutul Herţei şi Insula Şerpilor); această reintegrare trebuie făcută în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.

1.7.3. despăgubirea morală şi materială a României faţă de crimele, fărădelegile şi abuzurile comise de Uniunea Sovietică împotriva României şi a cetăţenilor ei, nivelul şi modalităţile de despăgubire urmând a fi stabilite de o comisie recunoscută de foruri competente internaţionale.

1.8. Parlamentul, susţinut de Preşedintele României, va adopta punctul 9 al Declaraţiei de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul, prin care se cere „stabilirea datei de 23 August, data semnării pactului dintre Hitler si Stalin – cunoscut ca Pactul Ribbentrop-Molotov, ca zi comemorativă a victimelor regimurilor nazist şi comunist”.

2.0.Parlamentul României, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, va adopta o declaraţie explicită de asumare a următoarelor documente:

2.1. Discursul din 18 Decembrie 2006 al Preşedintelui României în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, discurs devenit act oficial al statului român pentru condamnarea regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal în baza Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR).

2.2. Declaraţia de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul.

3.0. Parlamentul şi Guvernul, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, au datoria să adopte cât mai curând posibil legile şi măsurile pentru decomunizare, din următoarele considerente:

3.1. Poporul român a respins totalmente comunismul înainte ca acesta să-i fie impus prin forţa armată de către Uniunea Sovietică. Dintre toate ţările europene, România interbelică a fost ţara cu cei mai puţini comunişti raportat la numărul populaţiei. La 23 august 1944, PCR avea numai 80 de membri în Bucureşti şi mai puţin de 1000 în întreaga ţară. Menţionăm că în 1938 România avea 316 710 km² şi 19.933.802 locuitori. Înainte de sovietizare, comuniştii reprezentau sub 0,005% din populaţia României.

3.2. Comunismul a fost impus împotriva voinţei poporului român exprimată la alegerile din noiembrie 1946 câştigate în realitate cu o majoritate covârşitoare de opoziţia anticomunistă care a obţinut între 70% şi 90% din voturi, comuniştii inversând rezultatul oficial.

3.3. Poporul român a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, recunoscut ca atare de întreaga comunitate internaţională.

3.4. Dintre statele europene, România a avut cel mai mare număr de deţinuţi politici raportat la numărul populaţiei (între 500.000 şi 2.000.000) şi cea mai înfricoşătoare poliţie politică – Securitatea.

3.5. Dintre toate fostele ţări comuniste din Europa, doar în România s-au înregistat victime la căderea comunismului. Nu au fost doar câteva victime, ci a fost un uriaş masacru – peste 1200 de morţi şi peste 4800 de răniţi.

3.6. Conform Raportului final al CPADCR, “comunismul a căzut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode şi mentalităţi comuniste au continuat să existe sub diferite forme, unele extrem de grave (…) : a) reprimarea manifestaţiilor anticomuniste din perioada decembrie 1989 – aprilie 1990; b) diversiunea etnică de la Târgu-Mureş din martie 1990; c) reprimarea manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii din Bucureşti (…); d) „mineriadele” din 1991 şi 1999. Toate acestea au fost diversiuni şi manifestări tipic comuniste”. Majoritatea vinovaţilor nu au fost judecaţi până în prezent. Dimpotrivă, ei au devenit personalităţi publice şi politice, infestând de aproape 20 de ani societatea românească.

3.7. Reforma morală nu a fost posibilă din cauza nejudecării masacrului din timpul revoluţiei anticomuniste precum şi a fratricidului din iunie 1990 împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Marea corupţie a apărut şi s-a menţinut inclusiv datorită nejudecării acestor crime.

3.8. O parte din clasa politică s-a făcut vinovată de complicitate morală cu autorii masacrului din decembrie 1989 şi a fratricidului din iunie 1990, comise pentru a reprima şi a deturna caracterul anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989.Acum, când România este membră a NATO şi UE, această revoluţie trebuie terminată şi se cuvine să devină “de catifea”.

3.9. În 18 Decembrie 2006, regimul comunist din România a fost condamnat ca ilegitim şi criminal de către şeful statului în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, prin discursul devenit act oficial al statului român, în baza Raportului final al CPADCR, document edificator şi incontestabil, sintetic şi analitic (care însumează 660 de pagini) elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experţi în domeniile abordate. Actul condamnării comunismului este începutul renaşterii morale a României şi al reconcilierii naţionale, cel mai important act din istoria postcomunistă a ţării noastre alături de aderarea la NATO şi integrarea în UE, un exemplu pentru condamnarea internaţională a regimurilor comuniste.

4.0. Legile şi măsurile pentru decomunizarea României^²:

4.1. Cercetarea prin Justiţie a crimelor istoriei recente a României. Finalizarea urgentă a cercetărilor justiţiei referitoare la genocidul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 comis împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cercetarea prin justiţie a următoarelor evenimente: reprimarea revoltei muncitoreşti din Valea Jiului, 1977, reprimarea revoltei anticomuniste din Braşov, 1987; diversiunea etnică din Târgu-Mureş, 1990; mineradele din 1990, 1991, 1999. Desecretizarea imediată a arhivelor lămuritoare faţă de aceste evenimente.

4.2. Recunoaşterea caracterului anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989; recunoaşterea Proclamaţiei de la Timişoara (martie 1990) şi a manifestaţiei din Piaţa Universităţii din Bucureşti (aprilie-iunie 1990) ca momente reprezentative ale revoluţiei.

4.3. Legea lustraţiei anticomuniste.

4.4. Legea declarării crimelor şi abuzurilor regimului comunist ca fiind crime împotriva umanităţii şi imprescriptibile juridic.

4.5. Legea interzicerii şi pedepsirii actelor de apologie a comunismului, precum şi a actelor de negare a crimelor şi fărădelegilor regimului comunist (extremismul de stânga trebuie respins cu aceeaşi hotărâre precum cel de dreapta). Interzicerea comercializării, difuzării, publicării şi afişării simbolurilor grafice comuniste şi a materialelor de propagandă comuniste cu excepţia contextului cultural/educativ antitotalitar. Eliminarea numelor de foşti comunişti pentru denumiri publice: străzi, localitaţi, instituţii etc..

4.6. Legea anulării sentinţelor de condamnare politică emise de justiţia comunistă după principiile luptei de clasă între anii 1945–1989; anularea condamnărilor la moarte a celor care au au dat pe faţă criminalitatea comunismului; abrogarea prevederilor decretului lui N.Ceauşescu din 1988 referitor la crimele politice.

4.7. Reînhumarea victimelor comunismului îngropate în gropi comune.

4.8. Legea recunoştinţei faţă de luptătorii anticomunişti, faţă de foştii deţinuţi politici; majorarea semnificativă a pensiilor acestora şi acordarea de gratuităţi.

4.9. Legea reducerii la minimum a pensiilor responsabililor pentru crimele comuniste: foşti activişti comunişti din nomenclatura PCR, foşti conducători şi torţionari ai Securităţii, foşti conducători ai Miliţiei, ai Ministerului de Interne şi ai „Justiţiei” comuniste.

4.10. Legea desecretizării şi deschiderii arhivelor comuniste şi postcomuniste; garantarea accesului liber şi neîngrădit la aceste arhive; transferul urgent al acestora la CNSAS sau la Arhivele Naţionale; publicarea pe internet a arhivelor; trecerea Arhivelor Naţionale în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.

4.11. Legea împotriva distrugerii, manipulării, falsificării, ascunderii sau sustragerii de documente din arhivele comuniste şi postcomuniste; urmărirea penală a făptuitorilor.

4.12. Legea restituirii arhivelor confiscate abuziv (arhivele cultelor religioase, arhivele sioniste ş.a.).

4.13. Legea reparaţiilor faţă de foşti cetăţeni români exilaţi, autoexilaţi sau „vânduţi” în perioada comunistă.

4.14. Legea prezentării adevărului referitor la perioada precomunistă, comunistă şi neocomunistă în manualele şcolare de istorie naţională şi universală. Studierea în şcoli a istoriei comunismului şi a Holocaustului să fie obligatorie, nu opţională.

4.15. Legea pentru instituirea Zilei Memoriei Victimelor Comunismului, pentru înfiinţarea în Bucureşti a Muzeului Dictaturii Comuniste, pentru construirea în centrul capitalei a Monumentului Victimelor Comunismului.

4.16. Legea cercetării prin Justiţie a reconsolidării oligarhiei securisto-comuniste în România postcomunistă. Confiscarea de către stat a averilor dobândite prin fraudă.

4.17. Legea cercetării prin Justiţie a privatizărilor făcute de oligarhia securisto-comunistă care a acaparat puterea economică în România. Confiscarea de către stat a fostelor bunuri ale statului privatizate fraudulos şi reprivatizarea acestora în beneficiul exclusiv al poporului român.

5.0. Solicităm Preşedintelui României să ceară poporului să-şi exprime voinţa cu privire la adoptarea dezideratelor şi legilor decomunizării României, precum şi a condamnării Pactului Stalin-Hitler şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale, printr-un referendum organizat cât mai curând posibil.

5.1. Solicităm Preşedintelui României, Parlamentului, Guvernului, organizaţiilor nonguvernamentale, sindicatelor, tuturor cetăţenilor, mass-mediei, să se solidarizeze în jurul idealurilor Proclamaţiei pentru decomunizarea României.

5.2. Facem apel la Uniunea Europeană, Consiliul Europei, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Organizaţia Naţiunilor Unite, Curtea Internaţională de Justiţie a Naţiunilor Unite, să acţioneze pentru decomunizarea României.

Bucureşti, 23 August 2008 – la 69 de ani de la semnarea Pactului Hitler-Stalin de la Moscova

Sorin Ilieşiu – iniţiator, vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htmhttp://www.libertates.com/en/content/view/40/7/

Vladimir Tismăneanu – preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România

Mihai Şora – scriitor

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte

Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv

Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban – Preşedinte

Fundaţia Memoria – filiala Argeş [Experimentul Piteşti], prof.univ.dr Ilie Popa – Preşedinte

Fundaţia Corneliu Coposu, Rodica Coposu şi Flavia Bălescu

Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, avocat Antonie Popescu – Senior

Fundaţia Culturală Timpul, Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte

Asociaţia Cives, Ioan Roşca – Preşedinte

Grupul de acţiune Noii Golani

Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte

Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros – Vicepreşedinte

Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte

Organizaţia internaţională a luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, Ionel Leşu – Preşedinte

Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte

Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte

Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte

L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte

Consiliul Român American, Neculai Popa – Preşedinte

Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte

Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte

Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte

Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte

Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte

Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte

Grupul văduvelor de eroi martiri

Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din România

Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea Hunedoara

Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte

1 “Proclamaţia pentru decomunizarea României” din 23 August 2008 a fost adoptată de cei aproape 400 de delegaţi la congresul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat din 24 August 2008, partid afiliat la Internaţionala Creştin Democrată în 1987 în timpul dictaturii comuniste când se afla în clandestinitate.

2Majoritatea măsurilor şi legilor pentru decomunizare sunt propuse inclusiv de Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006). Legile decomunizării sunt, de asemenea, în spiritul următoarelor documente: Proclamaţia de la Timişoara (martie 1990), Proclamaţia pentru România (aprilie 2005), Apelul pentru România (iunie 2005), Rezoluţia nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (ianuarie 2006), Apelul pentru condamnarea comunismului (martie 2006), Discursul din 18 Decembrie 2006 al Preşedintelui României în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului pentru condamnarea regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal în baza Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006), Apelul către Parlamentul României şi Parlamentul European (martie 2007), Apelul pentru Adevăr (ianuarie 2008), Rapoartele Comisiei Europene privind România (2007, 2008), Declaraţia de la Praga privind conştiinţa morală europeană şi comunismul (iunie 2008).

Un comentariu

08 mar 2010

Comunicat de presa Asociatia 21 Decembrie 1989

Comunicat

Maine, marti, 9 martie 2010 intre orele 14.00 – 14.30, la spitalul Victor Babes, cantautorului Cristian Paturca ii va fi inmanat certificatul de revolutionar.

La ora 14.30 Cristian Paturca va face o declaratie de presa, alaturi de Secretarul General al S.S.P.R.-dl. Nicolaescu Adrian si Presedintele Asociatiei 21 Decembrie- dl. Teodor Maries.

Departamentul de Presa

Asociatia 21 Decembrie 1989

Un comentariu

07 mar 2010

Ultima ora !

CRIMINALUL

General Maior Teaca Petre viitor soldat

Criminalul ziaristului belgian Danny Huwe ucis in noaptea de 24 spre 25 decembrie 1989.

Recompensa : cetateanul civil Ion Iliescu l-a avansat dupa 3 zile la gradul de general maior.

Niciun comentariu

06 mar 2010

Comunicat – ultima ora !

Maine 7 martie 2010 va fi prezentata proba uciderii ziaristului Danny Huwe si criminalii cu nume si functii.

In 3 zile, Iliescu i-a avansat.

Speram maine si in prezenta unor reprezentanti ai Ambasadei Belgiei la Bucuresti.

Departamentul de Presă
Asociaţia 21 Decembrie 1989

Niciun comentariu

06 mar 2010

Comunicat – Conferinta extraordinara de Presa – 7 martie 2010

COMUNICAT

Duminica 7 martie 2010 – ora 12.30, Conferinţă Extraordinara de Presă la sediul Asociaţiei 21 Decembrie 1989, din strada Batistei nr. 24A.

Subiectele Conferinţei :

- Curtea Europeana a Drepturilor Omului acorda un nou termen, “asteptand” ca Guvernul Romaniei sa predea partii vatamate copii din dosarul Revolutiei.

- Doru Maries – Presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989 asteapta de 55 de zile documentele “secrete” ale dosarului Revolutiei.

- Procurorii prinsi in flagrant cu dosarele dosite. S.T.S -ul promite, dar mai asteapta. Situatia la zi.

- Va desecretiza Guvernul Romaniei in sedinta din 10 martie 2010, peste 1000 de documente ?

- 10 volume desecretizate si ridicate de la Parchet in aceasta saptamana vor fi prezentate presei.

- Ziaristul belgian Danny Huwe ucis pe data de 23 decembrie 1989, iar criminalul avansat dupa 5 zile. Cine si de ce – duminica 7 martie, in cadrul Conferintei.

Departamentul de Presă
Asociaţia 21 Decembrie 1989

3 comentarii

05 mar 2010

COMUNICAT transmis de Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice

- comunicat semnat de 37 de organizaţii civice şi sindicale -

Astăzi, 5 martie 2010, se împlinesc şapte luni şi o zi de când Teodor Mărieş a declanşat greva foamei pentru adevăr şi dreptate faţă de genocidul din 17-27 decembrie 1989 şi fratricidul din 13-15 iunie 1990.

După 74 de zile de grevă a foamei în cursul anului trecut (4 aug – 16 oct), Teodor Mărieş a întrerupt greva sperând că dreptul lui, garantat de Înalta Curte Europeană de la Strasbourg, va fi respectat şi că va primi copia integrală a dosarelor revoluţiei şi mineriadei. Dar nu a fost să fie pentru că România nu este un stat al dreptului şi al onoarei. Timp de aproape 3 luni cât nu a fost în greva foamei (16 oct. 2009 – 11 ian. 2010), Teodor Mărieş nu a obţinut nici o filă din dosarele crimelor istorice. Exasperat, în 12 ianuarie a.c. a reluat greva foamei. Acum, Teodor Mărieş declară că nu va renunţa la protest până ce nu va primi absolut toate documentele care probează genocidul din 17-27 decembrie 1989 şi fratricidul din 13-15 iunie 1990.

Fotografia alăturată care îl reprezintă pe Teodor Mărieş, pare ar fi a unui deţinut politic de la Gherla, Aiud sau Piteşti.
Asemenea compatrioţilor lui, Teodor Mărieş a fost deţinut în giganticul penitenciar politic autointitulat “Republica Socialistă România”.

În 21 Decembrie 1989, începând de la orele amiezii, Teodor Mărieş a fost în grupul primilor 25-30 de protestatari anticomunşti de lângă Piaţa Universităţii, acolo unde s-a tras în plin în demonstranţi începând de la orele 17,30.

A fost poate cel mai activ protestatar anticomunist până în 15 iunie 1990. Ca urmare, timp de patru luni, între iunie şi octombrie 1990, Teodor Mărieş a fost deţinut politic în penitenciarele de la Jilava si Rahova.

De 20 de ani încoace, cu toţii am fost şi suntem deţinuţi politici ai unor criminali nejudecaţi si nepedepsiţi, autori de genocide fratricide.

Noi, cetăţenii României – singura ţară europeană unde s-au înregistrat victime la căderea comunismului, şi nu doar câteva, ci în jur de 8.000 de victime (morţi, răniţi şi arestaţi ilegal) – nu avem voie să fim martori sau coautori ai unui dezastru moral incalificabil care s-ar putea întâmpla oricând după 127 de zile de grevă a foamei (74 de zile anul trecut şi 53 anul acesta), într-un interval de şapte luni.

Suntem solidari cu Teodor Mărieş în lupta lui pentru adevăr şi dreptate.
De peste şapte luni de zile,Teodor Mărieş nu-şi mai aparţine. El aparţine dezideratului nostru: o Românie a adevărului şi a dreptăţii. Asemenea unui sfânt, se dăruieşte împlinirii unui ideal al semenilor lui. Să nu-l lăsăm să moară!

Cu convingerea că nimic bun nu se poate clădi pe crime nejudecate şi nepedepsite,

5 martie 2010

Sorin Ilieşiu – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului http://www.gds.ong.ro/apel.htm http://www.libertates.com/en/articles/40-appeal-for-the-condemnation-of-the-criminality-and-illegittimacy-of-communism.html, vicepreşedinte – Alianţa Civică.

Societatea Timişoara, Florian Mihalcea – Preşedinte

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România – Octav Bjoza, Preşedinte

Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Carmen Alexandrescu şi Gabriel Hârtopanu – Vicepreşedinţi

Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, Antonie Popescu, Romeo Mosoiu, Marius P.Clonda

Fundaţia „Memorialul Durerii”, Lucia Hossu-Longin – Preşedinte

Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte

Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara, dr.Traian Orban – Preşedinte

Asociaţia Frontul Democratic Român – Petrişor Morar, Preşedinte
Asociaţia 22 Decembrie 1989 Baia-Mare – Adiel Florian, Preşedinte
Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei – ofiţerii C.A.D.A.-1990

Fundaţia Culturală Memoria – filiala Argeş, prof.univ.Ilie Popa – Preşedinte

Fundaţia Icar, Dr. Camelia Doru – Preşedinte

Grupul de acţiune Noii Golani

Romanian-American Network Inc. NGO – Chicago, SUA – Steven V. Bonica – Preşedinte

Asociaţia Cives, Ioan Roşca – Preşedinte

Fundatia Naţională pentru Românii de Pretutindeni, Daniela Soros – Vicepreşedinte

Asociaţia Românilor din Australia, Mihai Maghiaru – Preşedinte

Organizaţia luptătorilor pentru apărarea drepturilor omului, I.Leşu – Preşedinte

Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte

Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte

Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte

L’Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte

Consiliul Român American, Neculai Popa – Preşedinte

Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte

Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte

Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte

Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte

Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea – Preşedinte

Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte

Grupul văduvelor de eroi martiri

Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 – Timişoara, Pompiliu Alămorean – Preşedinte

Federaţia sindicală “Solidaritatea – Virgil Săhleanu” a siderurgiştilor din RomâniaSindicatul Solidaritatea al siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea Hunedoara

Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte

S c r i s o a r e d e s c h i s ă

Preşedintelui României Traian Băsescu

Primului ministru Emil Boc

Ministrului Justiţiei Cătălin Predoiu

Procurorului General Laura Codruţa Kovesi

La 20 de ani de la Revoluţie nu se cunoaşte adevărul despre evenimentele acelor zile şi despre autorii crimelor. Este o realitate dureroasă ce nu poate fi ocolită şi care trebuie confruntată neîntârizat, cu voinţă, curaj şi onestitate. Lacătul totalitar pus pe documente trebuie sfărâmat. Este o chestiune presantă pentru sănătatea democraţiei româneşti. Ne adresăm dvs în condiţiile în care, în urma alegerilor parlamentare şi prezidenţiale, întreaga putere de decizie şi acţiune se află în mâinile dvs. Deşi mai sunt doi ani şi jumătate până la prescrierea faptelor de omor din timpul Revoluţiei, anchetele din dosarele aflate la Parchetul General trenează şi documentele din aceste dosare nu sunt accesibile -contrar dispoziţiei CEDO- nefiind desecretizate în totalitate. Dincolo de procedura din faţa CEDO şi de soluţiile juridice, este nevoie ca opinia publică din România să afle adevărul despre cei care au ordonat uciderea a peste 1000 de oameni in decembrie 1989 şi despre cei care au executat acest ordin.

Domnule Preşedinte, Domnule Prim-ministru, aţi câştigat alegerile vorbind şi despre necesitatea reformării statului. Credeţi că o astfel de reformă poate avea loc în condiţiile în care istoria recentă rămâne neelucidată, vinovaţii nepedepsiţi şi adevărul neştiut? Credeţi că este posibilă vreo reformă, orice reformă, fără ca Justiţia să se pronunţe asupra crimelor şi vinovăţiilor trecutului? Dacă da, este mai bine sa spuneţi clar opiniei publice acest lucru, iar dacă nu, trebuie să vă puneţi în acord vorbele cu faptele.

Condamnarea comunismului, act pe care l-am salutat şi pe care îl susţinem în continuare, rămâne unul pur declarativ dacă nu este urmat de acţiuni concrete. Atât condamnarea comunismului, cât şi reforma statului riscă să se transforme în demagogie dacă nu veţi întreprinde acele acţiuni care să le dea consistenţă.

În plus, vă atragem atenţia domnule Preşedinte, domnule Prim–Ministru, domnule Ministru al Justiţiei şi doamnă Procuror General, că faptele din dosarele Revoluţiei se vor prescrie în timpul mandatelor dvs în situaţia în care nu veţi acţiona pentru rezolvarea lor. Cu alte cuvinte, veţi rămâne în istorie în această ipostază, iar în manuale şi cărţi va scrie că sub guvernarea şi mandatul dvs vinovaţii au scăpat judecăţii şi adevărul a rămas nedescoperit. Niciun argument, indiferent de natura lui, nu va sta în picioare în faţa acestei realităţi. Din nefericire, pata din activitatea şi viaţa dvs va fi într-o cu mult mai mare măsură o pată în istoria României. Ea vi se va datora în exclusivitate dacă nu veţi da curs următoarelor solicitări:

1. Finalizarea anchetelor şi trimiterea în judecată a celor vinovaţi, începând cu crimele din decembrie 1989 din Bucureşti unde numărul victimelor este cel mai mare, precum şi organizarea activităţii de judecată astfel încât să existe soluţii de condamnare a celor vinovaţi în cel mai scurt timp.

2. Desecretizarea completă a tuturor actelor din dosarele Revoluţiei şi transmiterea acestora

către Asociaţia 21 Decembrie 1989, precum şi desecretizarea şi publicarea oricăror alte documente referitoare la represiunea din decembrie 1989. Pe lângă adevarul judiciar (oricum incert în acest moment) românii trebuie să afle adevărul istoric. Nimic bun – şi în nici un caz un stat modern şi democratic – nu se poate construi pe lipsa adevarului. Nici o lege nu poate justifica “secretizarea” unor informaţii care vizează omorul, tortura şi alte infracţiuni. CSAT are puterea să decidă acest lucru, aşa cum a decis desecretizarea şi transmiterea a peste doua milioane de dosare la CNSAS, la iniţiativa dvs, domnule Preşedinte al României.

3. Pedepsirea – prin eliminarea din profesie – a magistraţilor care au tergiversat ancheta. Potrivit rezumatului faptelor descris de CEDO şi aflat pe website-ul acestei instituţii, în dosarele Revoluţiei procurorii au lucrat numai în 1997-2000 şi 2005-2007, rezultând că peste 11 ani nu s-a lucrat în aceste dosare. Cei vinovaţi trebuie să plece din justiţie şi din sistemul public şi să răspundă pentru complicitatea lor cu criminalii.

4. Votarea în Parlament a Legii Lustraţiei, blocată în legislatura precedentă. Aveţi majoritatea parlamentară necesară să faceţi acest lucru!

Nu în ultimul rând, Dvs aveţi şi răspunderea pentru viaţa lui Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, care după 74 de zile de grevă a foamei în toamna anului 2009, a reintrat în greva foamei pe 12 ianuarie 2010 şi o continuă şi în prezent, pentru a determina autorităţile să predea toate copiile de pe actele din dosarele Revoluţiei. Acţiunea lui Teodor Mărieş este pentru toţi cetăţenii României care vor să afle adevărul, inclusiv pentru Dvs.

15 februarie 2010

Membri de onoare ai Asociaţiei 21 Decembrie 1989: Monica Macovei, Ana Blandiana, Vladimir Tismăneanu, Sorin Ilieşiu, Valeriu Stoica, Dorin Tudoran, Radu Filipescu, Marius Oprea, Andreea Pora, Doina Jela, Rodica Culcer, Romulus Rusan, Mihai Şora, Ion Caramitru, Florian Mihalcea, Octav Bjoza, Stephane Courtois, Dennis Deletant, Stefana Bianu, Nicolae Prelipceanu, Liviu Antonesei, Ioan Stanomir, Petre Mihai Bacanu, Ştefan Niculescu Maier, Petru Clej, Steven Bonica, Cristinel Dumitrescu, Ana Ţuţuianu, Camelia Doru, Răzvan Savaliuc, Ilinca Diaconu, Ion Ioan, Gheorghe Chioaru, Nicolae Ştefănescu Drăgăneşti, Neagu Djuvara.

Alte personalităţi: Magda Cârneci, Stere Gulea, Smaranda Enache, Lucia Hossu-Longin, Dorin Dobrincu, Ion Mihai Pacepa, Constantin Răuţă, Stejărel Olaru, Anneli Ute Gabanyi, Leon Volovici, Virgil Ţârău, Antonie Popescu, George Costin, Radu Chiriţă, Adrian Cioflâncă, Daniela Soros, Romeo Moşoiu, Traian Orban, Dan Călinescu, Lidia Gheorghiu Bradley, Marius P. Clonda, Alina Grigorescu – ALIANŢA CIVICĂ, Toma Kassovitz, Cicerone Ioniţoiu, Remus Radina, Radu Negrescu Şuţu, Ilie Mihalcea, Elisabeta Georgescu, Dumitru Georgescu, Dana Coşeru, Ileana David, Puşa Bindea Becker, Emil David, Emil Coşeru.

Următoarele 42 organizaţii civice şi sindicale:

Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România – Octav Bjoza, Preşedinte
Societatea Timişoara, Florian Mihalcea – Preşedinte

Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Carmen Alexandrescu şi Gabriel Hârtopanu – Vicepreşedinţi

Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, Antonie Popescu, Romeo Mosoiu, Marius P.Clonda

Liga Pro Europa – Smaranda Enache, Preşedinte

Asociaţia Revoluţionarilor fără Privilegii – Radu Filipescu, Ion Caramitru