noi 15 2013

Să ne reamintim de 15 noiembrie 1987 – Braşov

Publicat de la 1:40 pm în categoria Actiuni de comemorare

Revolta de la Brașov din anul 1987 a fost o acțiune de protest împotriva politicilor economice și sociale impuse în RS România de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.

Semințele revoluției române din 1989 au fost plantate încă spre sfârșitul anului 1986, pe măsură ce muncitorii români au început să se mobilizeze împotriva politicilor economice ale liderului comunist Nicolae Ceaușescu. Conflicte de muncă spontane, dar limitate ca intensitate, au avut loc în centre industriale majore precum Cluj-Napoca (noiembrie 1986) și platforma Nicolina din Iași (februarie 1987), culminând printr-o grevă masivă în Brașov. Măsurile draconice luate de Ceaușescu implicau reducerea consumului energetic și alimentar, precum și scăderea veniturilor lucrătorilor, conducând spre ceea ce politologul Vladimir Tismăneanu numea „nemulțumire generalizată” și făcând ca România să devină „cea mai vulnerabilă țară din Blocul Estic la o revoluție”. Deși România va fi ultima țară din Europa de Est care se va scutura de regimul comunist, prin Revoluția din 1989, aceasta a avut drept una din cauze volatilitatea socială și economică a țării de la sfârșitul anilor ’80. Revolta de la Brașov reflectă această instabilitate; mai mult, a fost una din primele revolte pe scară largă împotriva regimului ceaușist.

Localizat în partea sud-estică a Transilvaniei, Brașovul era unul din cele mai dezvoltate centre industriale urbane, cu mai mult de 61% din forța de muncă angajată în industrie. O clasă muncitoare bine pregătită se formează în perioada anilor ’60 prin strămutarea forțată de către guvernul comunist a mii de țărani moldoveni pentru operarea fabricilor brașovene. În anii următori Brașovul devine unul din cele mai puternice centre muncitorești din țară, aici dezvoltându-se platforme industriale mamut precum Rulmentul Brașov, IAR Ghimbav,Tractorul Brașov sau Steagul Roșu. Muncitorii din aceste uzine au fost relativ privilegiați în perioada industrializării forțate începute sub Ceaușescu; ei beneficiau de servicii sigure, locuințe asigurate de întreprinderile la care lucrau, încadrarea în muncă a soțiilor și venituri ceva mai mari decât în alte părți din țară. Prin urmare, declinul industrial din România și restul Europei de Est de la mijlocul anilor ’80, marcat de scăderi de venituri și disponibilizări, a lovit Brașovul și lucrătorii acestuia în mod special.

În 1982, Nicolae Ceaușescu inițiază un plan de reducere a datoriilor externe ale României. O parte din banii care până atunci erau destinați producerii și distribuirii de produse alimentare a fost redirecționată pentru plata datoriilor pe care țara le avea către creditorii externi, în special către Occident. Acest lucru a condus în scurt timp la colapsul total al pieței produselor de larg consum din România, și implicit din Brașov. În această situație, statul a raționalizat alimentele și bunurile de consum, conducând la cozi lungi pentru produsele de bază. În acest mediu de prăbușire economică și de împuținare dramatică a alimentelor a izbucnit revolta de la Brașov, în data de 15 noiembrie 1987.

Primele proteste au început practic pe 14 noiembrie 1987, la Secția 440 „Matrițe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumătate din bani. Pe fluturașii de salariu, în dreptul rubricii „Rețineri” era scris cuvântul „social”. Fără să fie organizați dinainte, muncitorii au decis să nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au încercat să obțină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, însă șeful de secție din acea noapte i-a tratat cu dispreț și a anunțat conducerea administrativă despre întreruperea lucrului abia la ora 5 dimineața. La ora 7.00 au sosit și muncitorii din schimbul I, așa că starea de agitație și protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar în jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunați la porțile acesteia. În jurul orei 11.00 ei au luat hotărârea să meargă la sediul Comitetului Județean de Partid, ca să se facă ascultați. La ieșirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor ezită și se retrag, iar coloana care pornește spre Consiliul Județean al P.C.R. este alcătuită doar din circa 400 de oameni.

Inițial, demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”. În dreptul Spitalului Județean, ei au cântat imnul revoluției de la 1848, „Deșteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul orașului, coloanei de manifestanți i s-au alăturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Brașov, fabricaHidromecanica, elevi, studenți și alți locuitori. Din acest moment, protestul s-a transformat într-unul politic, iar oamenii au susținut ulterior că ar fi scandat sloganuri precum „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”. Deja în timpul marșului, printre manifestanți s-au infiltrat membri ai Securității deghizați în muncitori, rolul lor fiind acela de a observa și de a reține figuri. Alții au rămas pe margine în ipostază de spectatori, fotografiind sau chiar filmând. Ajunsă în centrul orașului, mulțimea a luat cu asalt clădirea Comitetului Județean de Partid și sediul primăriei, „aruncând în piață portretele lui Ceaușescu și alimente de la cantina Partidului, bine aprovizionată”. Ziua de 15 noiembrie era una electorală, populația fiind chemată să valideze autoritățile locale din Brașov, rezultatele fiind hotărâte deja de activul de partid. În acel an de drastice raționalizări, pe protestatari i-a înfuriat în special să descopere pavoazarea festivă a clădirilor oficiale și abundența de produse alimentare pregătite pentru a celebra victoria în simulacrul de alegeri locale. Cei care au pătruns în clădirea Comitetului de Partid au găsit acolo produse care în acea perioadă erau considerate delicatese: salam de Sibiu, cașcaval, banane, portocale, Pepsi. Protestatarii furioși au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatură (calculatoare, telefoane, televizoare) și au spart geamuri; pentru ei, aceste obiecte aparțineau comuniștilor și trebuiau înlăturate sau arse. Mulțimea nu s-a descărcat doar asupra mobilierului, ci a agresat și membri ai nomenclaturii brașovene, inclusiv pe primarul Calancea, acesta fiind bătut și fiindu-i spartă o arcadă. Unul din milițieni a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, iar uniforma i-a fost sfâșiată de mulțime.

Manifestanții au incendiat tot ce amintea de regimul comunist, iar un rug uriaș, alcătuit din înregistrări de propagandă și documente de partid, a ars ore bune în piața din centrul Brașovului. La sosirea serii, forțele de Securitate și armata au înconjurat zona centrală a orașului și au împrăștiat prin forță revolta. Au fost folosite inclusiv gaze lacrimogene, câini și mașini blindate. Deși nu există date că cineva ar fi fost ucis, circa 300 de protestatari au fost arestați. Totuși, deoarece regimul ceaușist a ales să trateze protestele ca pe „cazuri izolate de huliganism”, sentințele nu au depășit trei ani de închisoare fără privare de libertate, o sentință relativ moderată în codul penal comunist. Instanța a cerut însă executarea pedepselor la locul de muncă și deportarea din oraș a celor condamnați. După 1990 au putut fi documentate de către cercetători circa 100 de sentințe în Brașov, în timp ce alți manifestanți au fost condamnați în urma unor procese ținute pe tot teritoriul României.

La câteva zile după revolta muncitorilor, Cătălin Bia, student la Facultatea de Silvicultură, se așază în fața cantinei cu o pancartă pe care scria: „Muncitorii arestați nu trebuie să moară”. Lui i se alătură colegii Lucian Silaghi și Horia Șerban. Cei trei sunt arestați imediat. Ulterior, în campusul studențesc apar grafitti de solidarizare cu revolta muncitorilor, iar unii studenți distribuie manifeste. Securitatea operează în total șapte arestări, iar cei arestați vor fi anchetați, apoi exmatriculați și retrimiși în localitățile de unde proveneau, fiind puși sub supraveghere strictă, împreună cu familiile lor.

Politologul Vladimir Socor, citând surse anonime din cadrul conducerii de partid de la București, precum și rapoarte independente ale unor călători occidentali întorși de la Brașov, susține ideea că mai multe sute de studenți ai Universității Politehnice din oraș ar fi participat în campus, pe 22 noiembrie, la un miting de solidarizare cu muncitorii brașoveni. Nu există însă suficiente probe care să demonstreze afirmația lui Vladimir Socor.

Securitatea a început identificarea protestatarilor încă din 15 noiembrie, prin securiști infiltrați printre muncitori, prin „trecători” sau Dacii cu geamuri fumurii din care se care se fotografia și filma. Din aceeași seară au început și arestările. Au fost aduse echipe de anchetatori de la Inspectorate de Miliție și de Securitate din toată țara, iar acestea au selectat protestatarii considerați cei mai periculoși pentru regim. Cei anchetați au fost bătuți și torturați. Printre cei mai zeloși coordonatori ai anchetelor s-a aflat căpitanul de miliție Alexandru Ionaș, fost șef al Serviciului Cercetări Penale din Inspectoratul Județean de Miliție Brașov. Ionaș a coordonat și a asistat personal la bătaia unora dintre cei anchetați, printre care Gheorghe Zaharia și Aurică Geneti. Cu toate acestea, Alexandru Ionaș a fost numit după Revoluție comandant al I.J.P. Brașov și înaintat la gradul de colonel, iar în august 1999, la propunerea ministrului de Interne de atunci, Constantin Dudu Ionescu, și cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, i s-a permis înscrierea la examenul pentru obținerea gradului de general. În final, el a ajuns directorul Inițiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI) – centrul regional din România.

Pentru efectuarea anchetei au fost aduse echipe speciale de torționari din întreaga țară, de la Inspectorate județene de miliție și securitate. General-maiorul de securitate Emil Macri, împreună cu adjunctul ministrului de Interne și șeful Inspectoratului General al Miliției, general-locotenentul Constantin Nuță, au fost trimiși la Brașov pentru a coordona măsurile represive. Emil Macri conducea Direcția a II-a a Securității, contrainformațiile economice, și mai participase, împreună cu generalul Nicolae Pleșiță, și la reprimareagrevei din Valea Jiului, din 1-3 august 1977. O dovadă clară că toate Direcțiile Securității au fost implicate în măsuri represive de poliție politică. Macri și Nuță au fost atât de eficienți la Brașov încât Nicolae Ceaușescu i-a trimis ulterior și la Timișoara, în decembrie 1989.

Alt ofiţer identificat de cei arestaţi ca fiind implicat în represiune a fost generalul Nicolae Neagu. Conform mărturiei unuia dintre cei anchetaţi, Werner Sommeraurer, unul dintre ofiţerii de Securitate care l-a torturat a fost Ristea Priboi. Într-una din anchete, „căpitanul care mă ancheta mi-a pus pistolul la gât în faţa lui Priboi”. Sommeraurer mai spune:

„Nici Priboi nu s-a lăsat mai prejos, m-a lovit peste palme, m-a întins pe masă şi m-a lovit peste tălpi atât de tare, încât îmi crăpaseră tălpile de la pantofi.”

— Marius Oprea şi Stejărel Olaru: „Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Braşov”

Dezvăluirile lui Sommerauer au fost făcute în cartea lui Marius Oprea şi Stejărel Olaru „Ziua care nu se uită. 15 noiembrie 1987, Braşov”, apărută în 2002. Ristea Priboi, pe atunci deputat PSD de Vrancea şi membru al Comisiei parlamentare de control al Serviciului de Informaţii Externe, după ce fusese şeful acesteia, le-a intentat proces de calomnie lui Werner Sommerauer şi Marius Oprea, în solidar cu ziarele România Liberă şi Evenimentul Zilei, deşi Oprea şi cele două cotidiane nu făcuseră decât să consemneze declaraţiile fostului participant la revoltă. Procesul a fost deschis la Judecătoria Sectorului 1 al Capitalei, pe data de 12 noiembrie 2002, iar Priboi îi solicita lui Sommerauer 15 miliarde lei vechi pentru calomnie. Presa din acea vreme a consemnat că, în mod suspect, Nicolae Jidovu, preşedintele instanţei, solicitase cazierele lui Sommerauer i Oprea cu o zi înainte ca Ristea Priboi să facă plângerea penală. Potrivit legii, cazierul se cere abia la primul termen de judecată.

Fost lucrător în cadrul Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii, Ristea Priboi fusese deconspirat opiniei publice de către CNSAS. Fostul prim-ministru Adrian Năstase, protectorul lui Priboi, i-a acuzat pe membrii CNSAS, în martie 2001, că „ling dosarele până la Burebista”. Ristea Priboi promovase în perioada comunistă până în fruntea U.M. 0225, serviciul care se ocupa de „Europa Liberă” şi relaţia cu exilul românesc, serviciu aflat în subordinea generalului Pleşiţă, înlocuindu-l în funcţie pe colonelul Vasile Buha. Senatorul PNL Radu F.Alexandru l-a acuzat pe Priboi în plenul Senatului, în şedinţa din 12 februarie 2001, de participare la numeroase acte teroriste întreprinse de Securitate în afara Ţării:

„Printre „performanţele” de tristă amintire a echipei Pleşiţă – Buha – Priboi vă readuc în memorie: atentatul asupra postului de radio „Europa Liberă”, soldat cu victime omeneşti, pus la cale cu Carlos „Şacalul”, celebrul terorist; scrisoarea capcană expediată lui Şerban Orescu şi rănirea gravă a acestuia; înjunghierea lui Emil Georgescu, directorul postului „Europa Liberă”; bătăile teribile administrate în plină stradă Monicăi Lovinescu şi lui Paul Goma. Trebuie menţionat că în serviciul condus de Buha şi Priboi s-au proiectat, de altfel, toate acţiunile întreprinse, de-a lungul anilor, împotriva celor care s-au exprimat deschis, în afara ţării, împotriva regimului Ceauşescu.”

— Radu F. Alexandru – Declaraţie Politică făcută în plenul Senatului, luni 12 februarie 2001

La primele termene de judecată, la apelul lansat de Grupul pentru Dialog Social, sala a fost plină cu personalităţi venite să-l susţină pe Werner Sommerauer. Pe lângă membri ai Asociaţiei „15 Noiembrie” Braşov şi ai Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, la tribunal au fost prezenţi Ana Blandiana, Constantin Ticu Dumitrescu, Romulus Rusan, Radu F. Alexandru, Adrian Niculescu, Doina Jela, Horia-Roman Patapievici, Dan Pavel şi mulţi alţii.

În martie 2005, după doi ani de procese, magistraţii Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti i-au achitat pe Marius Oprea şi Werner Sommerauer, considerând că infracţiunii de calomnie îi lipseşte unul din elementele constitutive. Totodată, instanţa a respins şi acţiunea civilă a lui Ristea Priboi, obligându-l să plătească statului 1 milion de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Priboi a atacat decizia cu recurs şi, la solicitarea lui, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stămutat procesul la Focşani, capitala judeţului pe care îl reprezenta acesta în Parlamentul României. Pe tot parcursul procesului, Serviciul Român de Informaţii a refuzat să pună la dispoziţia apărării dosarul anchetelor Securităţii din noiembrie 1987-decembrie 1988. Istoricul Marius Oprea a declarat presei:

„Este clar un proces politic pentru că atât Jidovu, cât şi magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au acţionat la ordinul politic al PSD, favorizându-l pe Priboi. Criteriul de promovare în magistratură este vechimea, iar judecătorii de acum, de la Instanţa Supremă, în anii comunismului, au condamnat la ani grei de închisoare pentru o găleată de cartofi.”

— Ondine Gherguţ şi Gheorghe Zaharia: „Răstignit a doua oară de Securitate”

În 2004 însă, Parchetul îl arestează pe omul de afaceri craiovean Genică Boerică pentru mai multe infracţiuni economice. Pentru a obţine o sentinţă redusă, acesta colaborează cu anchetatorii şi denunţă la rândul lui mai multe persoane, printre care şi pe Adrian Năstase şi Ristea Priboi. Cazul este preluat de Direcţia Naţională Anticorupţie, care îl pune pe Priboi sub învinuire, în aprilie 2006, pentru infracţiunile de obţinere de foloase necuvenite şi trafic de influenţă. Ulterior, D.N.A. mai deschide un dosar împotriva lui Ristea Priboi şi Adrian Năstase, dosar supranumit de presă „mătuşa Tamara”. În februarie 2006, Ristea Priboi dispare din ţară, iar în lipsa sa, Werner Sommerauer şi Marius Oprea sunt achitaţi.

Pe perioada anchetei, protestatarii au fost torturaţi sălbatic, fiind bătuţi cu pumnii, cu picioarele, cu un scaun sau cu picioare de scaun, cu parul, cu bâta, cu bastonul de cauciuc la testicule, loviţi în stomac, bătuţi la palme şi la tălpi cu bastonul de cauciuc sau loviţi de calorifer. Li s-au strivit degetele în uşă, li s-a smuls părul, au fost înfăşuraţi în cearşafuri ude şi bătuţi astfel sau ţinuţi în pielea goală, în frig. Arestaţii au fost aşezaţi în poziţii incomode, obositoare şi dureroase: siliţi să stea într-un picior (uneori, supravegheaţi de un câine-lup), pe vine, să ţină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceauşescu, să facă genoflexiuni, să stea într-o mână sau să sară ca broasca. Organele lovite în mod constant de torţionari erau capul, ficatul, rinichii, testiculele şi stomacul.

Anchetatorii au folosit procedee din anii ’50, precum ancheta nocturnă şi ancheta continuă, iar unii anchetaţi au fost închişi împreună cu detinuţi de drept comun. În Bucureşti, în arestul Securităţii din Calea Rahovei, unii dintre cei cercetaţi au fost legaţi cu lanţuri şi cu bile de oţel, iar alţii ameninţaţi cu pistolul la tâmplă. Securitatea a folosit intens şi tortura psihică, anchetatorii străduindu-se să provoace gemete sau urlete de la cei anchetaţi, pentru a-i înspăimânta pe ceilalţi din acelaşi lot, care aveau posibilitatea de a le auzi. Alţi protestatari au fost închişi în celule cu pete proaspete de sânge. În timpul anchetei, aliniaţi pe hol, protestatarii arestaţi erau inspectaţi de ofiţeri de Miliţie şi Securitate, precum şi de Maria Cebuc, reprezentanta Partidului la Braşov, care le adresau injurii şi îi scuipau.

Din cauza torturilor, privării de somn şi a regimului alimentar din detenţie, cei arestaţi au pierdut în greutate multe kilograme, iar unii dintre ei au contactat boli de care suferă şi în prezent. Gheorghe Gyerko, unul din muncitorii anchetaţi, îşi aminteşte: „Am reuşit să slăbesc cel puţin 12-13 kg, în 7-8 zile. M-au bătut în fiecare zi şi nu mă lăsau să dorm”. Stan Voinea, alt muncitor arestat şi torturat, a decedat, în februarie 2008, la Brăila. Condamnat la proces, fusese deportat acolo cu întreaga familie, iar fiul său şi colegii din Asociaţia „15 Noiembrie 1987” susţin că moartea sa se datorează tratamentului la care a fost supus în beciurile Securităţii. Un alt muncitor care a murit după deportare este Vasile Vieru. Acesta a decedat la Bârlad, oraşul în care îi fusese stabilit domiciliul obligatoriu, în septembrie 1988, la mai puţin de un an după bătăile suferite în timpul anchetei. Nicuţă Paraschiv, anchetat şi condamnat şi el, îşi aminteşte: „La Bârlad am fost deportat cu Vieru. M-am întâlnit cu el cu o săptămână înainte să moară. Îi căzuseră toţi dinţii din gură şi părul din cap”.

În paralel cu ancheta, în lunile noiembrie şi decembrie, în întreprinderile la care lucrau cei arestaţi se ţin şedinţe de partid în care muncitorii participanţi la revoltă sunt înfieraţi şi catalogaţi „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certaţi cu legea”, „elemente înrăite”, o „pată pentru colectiv” şi o „ruşine”. Cei care iau cuvântul îi condamnă pentru comiterea unui „act banditesc”, pentru „huliganism barbar” şi „atitudine profund duşmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat alcool şi sunt catalogaţi inclusiv „debili mintali”. Unul dintre acuzatori îşi exprimă în luarea de cuvânt teama că protestatarii ar fi putut să arunce în aer o parte din întreprindere. Se cere pedepsirea severă a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv, inclusiv deportarea lor. Mai mulţi vorbitori, considerând protestul o „activitate criminală” şi o „acţiune duşmănoasă”, solicită pentru cei acuzaţi pedeapsa capitală.

În preambulul procesului, pe 1 decembrie 1987, la Întreprinderea de Autocamioane s-a ţinut aşa-numita adunare generală a oamenilor muncii. Participanţii au fost selectaţi cu atenţie, iar în incinta fabricii au fost aduse detaşamente ale gărzilor patriotice, pregătite să intervină în cazul în care situaţia ar fi degenerat. Luările de cuvânt au fost stabilite dinainte, iar adunarea a fost transmisă în direct pentru conducerea de partid de la Bucureşti. Pe lângă obişnuitele discursuri de înfierare cu mânie proletară a participanţilor la revoltă, la această şedinţă s-au luat decizii administrative şi politice dure. S-a hotărât demiterea întregii conduceri a Întreprinderii de Autocamioane şi alegerea uneia noi, deoarece s-a considerat că vechea conducere nu a reuşit să împiedice mişcarea de protest. În plus, au fost excluse din PCR mai multe persoane din structura de producţie a uzinei, considerate incapabile să stopeze „actul huliganic”.

Din beciurile Securităţii Bucureşti, cei anchetaţi au fost readuşi la Braşov după două săptămâni, într-o coloană de autobuze speciale; Şoseaua Bucureşti-Braşov a fost blocată, nicio maşină neavând permisiunea de a trece pe lângă coloană. Pentru pregătirea procesului a fost trimis la Braşov, pe 2 decembrie, însuşi ministrul de Interne de atunci, Tudor Postelnicu, care deţinea şi gradul de general de Securitate. Procesul propriu-zis s-a ţinut pe 3 decembrie 1988, cu uşile închise şi sub supravegherea atentă a Securităţii şi a secretarului judeţean de partid, Petre Preoteasa. Din cele 181 de persoane anchetate, au fost judecaţi 63 de participanţi la revoltă.

Procesul s-a ţinut la Întreprinderea de Autocamioane şi a fost unul înscenat, cu sentinţe stabilite dinainte, asemenea celor din anii ’50. „Publicul” a fost admis în sală abia după ce Securitatea a inspectat-o minuţios şi a montat microfoane. Spectatorii la proces au fost atent selectaţi şi verificaţi nominal la intrare, printre ei fiind infiltraţi mulţi securişti. Pe perioada procesului, intrarea în oraş a fost păzită, iar circulaţia în jurul întreprinderii întreruptă. Mai multe unităţi militare din Braşov au fost puse în stare de alarmă, iar în uzină au fost plasate unităţi speciale, pregătite să intervină în orice moment.

Pentru a ascunde ideea că revolta de la Braşov fusese una politică, protestatarii au fost judecaţi pentru tulburarea liniştii publice şi ultraj contra bunelor moravuri; 61 dintre ei au primit sentinţe cuprinse între 6 luni şi 3 ani de închisoare, fără privare de libertate, cu executare la locul de muncă în diferite întreprinderi din ţară, deşi anterior, în numeroase şedinţe de partid, se ceruse chiar pedeapsa cu moartea pentru participanţii la revoltă, pentru a constitui un exemplu. Suplimentar, la proces s-a decis deportarea lor şi fixarea domiciliului obligatoriu în alte oraşe, deşi hotărârile cu privire la astfel de măsuri administrative fuseseră abrogate încă de la sfârşitul anilor ’50. Întregul proces a durat doar o oră şi jumătate.

Deportarea muncitorilor condamnaţi s-a făcut în mare grabă. Acestora li s-a permis să-şi ia cu ei doar câteva lucruri, apoi au fost despărţiţi de familii, urcaţi în dube în care se aflau însoţitori din cadrul forţelor de represiune şi transportaţi în localităţile unde li se fixase domiciliul. Muncitorii deportaţi au fost dispersaţi la întreprinderi de pe tot cuprinsul ţării, în oraşe precum Filiaşi, Târgovişte, Brăila sau Bârlad. În aceste localităţi ei au intrat sub supravegherea continuă a organelor de Miliţie şi Securitate locale, fiind obligaţi să se prezinte periodic pentru declaraţii. Unii dintre muncitori au continuat să fie maltrataţi sau ameninţaţi şi pe perioada deportării.

Ca o primă măsură restrictivă, toţi deportaţii au fost încadraţi ca simpli muncitori la noile locuri de muncă, deşi unii din ei fuseseră maiştri la Întreprinderea de Autocamioane. Pierderea claselor de muncă respective a însemnat şi reducerea corespunzătoare a salariului, unii din ei reuşind cu greu să-şi asigure traiul de zi cu zi. Securitatea a răspândit în uzine zvonul că persoanele nou încadrate erau informatori, ceea ce a făcut să fie priviţi cu suspiciune de colegii de la locurile de muncă.

Muncitorilor le-a fost interzisă întoarcerea în Braşov, soţiile lor fiind obligate să obţină aprobarea de a-i vizita în oraşele în care li se stabilise domiciliul obligatoriu. Adela Vitos, soţia lui Ludovic Vitos, declara:

„Am fost obligată de Schuster si Cebuc să merg dupa soţul meu, în deportare. Soţul meu nu a primit aprobare să vină la Braşov. Eram obligaţi să semnăm condica la căpitanul Atanasiu din Târgovişte.”

În paralel, persoane din conducerea Organizaţiei Judeţene PCR din Braşov au executat puternice presiuni asupra soţiilor deportaţilor, pentru a le convinge să divorţeze de aceştia. Corina Iacob, soţia lui Dănuţ Iacob, îşi aminteşte:

„Când soţul meu era deportat, mă chemau cei de la Judeţeana de Partid. Cebuc, care era secretară cu propaganda, mi-a zis că-s tânără, că e păcat să plec din Braşov, că am tot viitorul înainte şi îmi cerea să divorţez.”

„Eşti braşoveancă, abia te-ai căsătorit, dar te-ai căsătorit cu un vagabond. Gandeşte-te bine, ori îl urmezi, ori divorţezi şi rămâi în Braşov». «Abia ne-am căsătorit – ziceam – ne iubim…». «Lasă iubirea, că nu asta e importantă».”

Pavel Nicuşari şi soţia sa chiar au decis să divorţeze, pentru a nu pierde apartamentul asupra căruia se pusese sechestru. Ei s-au recăsătorit după 1989.

În general, muncitorii deportaţi şi familiile lor au fost supuşi unor presiuni puternice şi unei supravegheri constante. Unii din cei deportaţi n-au mai revenit niciodată în Braşov, decedând în localităţile unde li se stabilise domiciliul forţat.

Deşi revolta de la Braşov nu a condus în mod direct la Revoluţia din 1989, ea a fost o lovitură puternică pentru regimul lui Nicolae Ceauşescu şi încrederea pe care acesta o avea în sindicatele comuniste. Revolta a reflectat ceea ce istoricul Denis Deletant numea „inabilitatea lui Ceauşescu de a detecta semnalele de alarmă date de tensiunile crescânde în sânul muncitorilor, acesta continuând orbeşte cu aceleaşi măsuri economice, aparent indiferent faţă de consecinţele lor”. Prin urmare, revolta de la Braşov a subliniat nemulțumirea tot mai mare în rândul clasei muncitoare împotriva regimului Ceauşescu; în plus, ea a prefigurat mişcarea populară care va doborî sistemul comunist din România. Braşovul a cunoscut din nou revolta în decembrie 1989, când românii au alungat definitiv regimul Ceauşescu şi l-au executat pe acesta.

După 1990, Gheorghe Robu, Procurorul General al României, s-a deplasat la Braşov şi s-a întâlnit la primăria oraşului cu foştii protestatari. Conform lui Florin Postolachi, unul din cei anchetaţi în 1987, Gheorghe Robu le-a declarat:

„Băieţi, i-am găsit pe toţi cei care v-au anchetat în noiembrie 1987. Sunt la Serviciul Român de Informaţii, la Armată şi la Ministerul de Interne. Am înaintat câte un dosar domnului Ursu, domnului Stănculescu şi domnului Măgureanu. Să-şi facă ordine în ministere şi eu îmi voi face ordine la mine în minister.”

Cu toate acestea, până în prezent nimeni nu a fost anchetat, judecat şi condamnat pentru abuzurile comise în acele zile de organele de represiune comuniste. Unii dintre torţionari au ocupat sau continuă să ocupe funcţii influente în aparatul administrativ sau legislativ al statului.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Revolta_de_la_Braşov

13 comentarii

13 comentarii la “Să ne reamintim de 15 noiembrie 1987 – Braşov”

  1. LRM 0001pe 15 Nov 2013 la 2:07 pm

    Cu scuze de rigoare poate gresesc! Revolta de la Brasov nu a fost pentru caderea lui Ceausescu Cum a fost la Timisoara si Bucuresti si mai ales Bucurestenii au avut un rol foarte mare la caderea lui Ceausescu. Nu vreau sa jignesc pe nimeni. Va doresc o zi buna.

  2. diaconupe 15 Nov 2013 la 6:40 pm

    OAMENI ADEVARATI…AU AVUT CURAJ…

  3. puiutulpe 16 Nov 2013 la 5:21 pm

    Mda,… sa vedem cum vor mai reactiona in prezent, muncitorii !…

    Fireste, si medicii, profesorii, studentii, elevii majori, politia, etc.

    In prezent, nu mai avem nici macar un singur partid comunist.

    In prezent, desi se spune ca au reprimit (…) diferenta taiata din venituri, de recesiunea economica a anului 2010, totusi … nici macar cifric, fie in valuta, fie in lei, salariile nu ating acelasi nivel, iar reducerea consumului alimentar, si energetic si-o impun fiecare in parte cf. bugetului personal.

    Asadar prin 2010 nivelul minim al salarizarii era de 240 euro, adica echivalentul a 960 lei, in timp ce in 2014 el devine 200 euro, adica 900 lei, si chiar cu o putere de cumparare mai mica… fie si datorita cresterilor impuse pe lubrefianti, carburanti rasfrante si cu tot cu rabatul la raft al produselor inclusiv alimentare, direct in nota de plata a fiecarui consumator.

    Despre despagubirile proprietatilor “nationalizate”, nici macar nu se mai pune problema, a se rezolva in mod corespunzator chestiunea… mai ales, in cazul ca nu se redau in natura, si cu desdaunare pt. perioada in care au fost instrainate abuziv de la proprietarii de drept.

    Practic nici in plan social, si nici in planul privind capitalul… nu se vede vreun fel de realizare pozitiva a democratiei, sau macar redresare economica, incat logica ne indeamna ca suntem in acelasi impas socio-economic, precum in perioada anilor ’80 a secolului trecut, diferenta constand in teoreticul pluralism politic, si personaje ce se perinda la guvernare, pe de o parte…

    Pe de alta parte, diferenta consta in faptul ca multi cetateni capabili, au emigrat… (fie dupa ce ca directori in Min. Transporturilor, au ‘reusit’ sa admin. incoerent flota, ca armatori profitabili… abia dupa ce au capatat cetatenie in vestul europei, si numai pentru noii lor patroni particulari, fie dupa ce au manageriat execrabil intreprinderi ca IMGB, CUG Galati, etc., ce a fost vandut concurentilor din exteriorul tarii, asemeni tentativelor actualului guvern, cu OLTCHIM Rm. Valcea, si nu numai.

  4. poppe 16 Nov 2013 la 10:29 pm

    sa ne reamintim,din 87,din 89,mai conteaza?

  5. LRM 0001pe 16 Nov 2013 la 10:40 pm

    La ce va referiti Dl. Diaconu?

  6. LRM 0001pe 16 Nov 2013 la 10:46 pm

    Brasoveni nu au iesit in strada pentru a cadea Ceausescu cum a iesit Timisoare si Bucurestiul cu un final pentru toata TARA: Fara comentari. {[( Daca Bucurestiul nu iesa toate orasele erau teren arabil)]} Ma refer la cele orase care au mimat a revolutie. Cum ar fii…………!

  7. LRM 0001pe 16 Nov 2013 la 11:03 pm

    Ma repet dinou lasati orgorile si ciolanele deoparet. Hai sa alegem un singur Presedinte de REVOLUTIONARII i-ar restul fit sefi de filiare. Daca nu vom fi o singura asociatie nu vom face nimica. Fiecare va trage pentru osul lui.Ne trebuie un singur conducator care sa dea cu pumnul in masa. Vedeti ce a facut anumiti sefi de asociatii au furat.Asta ne trebuie noua?Cand am plecat la revolutie am plecat pentru o cauza..caderea comunismului si a lui Ceausescu cu gasca lui. Ma voi repeta mereu o singura ASOCIATIE cu mandat de ani de conducere iar sacretarul de stat sa fie ales din randul revolutionarilor nu ales politic ca nu politicieni au facut revolutia ca uni din ei au fost comunisti inraiti azi sunt mate blande daca vreti va dau exemple. O seara buna va urez la toti revolutionarii de drept nu impostorilor.Cei care vor comenta cred ca sunt impostori si cred ca nu le comvine cele scrise.

  8. diaconupe 17 Nov 2013 la 4:07 pm

    Cei 23 de parlamentari revoluţionari
    Lista parlamentarilor revoluţionari îi cuprinde pe: Cătălin Voicu, Eugen Nicolicea, Sergiu Nicolăescu, Vasile Blaga, Radu Berceanu, Victor Socaciu, Radu Stroe, Toni Greblă, Ion Vasile, Gheorghe Marcu, Iosif Secăşean, Verestoy Attila, Nicolae Păun, Vasile Nistor, Niţu Adrian Honorel, Firczak Gheorghe, Mircovici Niculae, Movilă Petru, , Croitoru Cătălin, Iorguş Zanfir, Ştefan Viorel, Vasile Aurelia şi Vîlcu Samoil….ETC…ETC

    CONTACTATI IN SCRIS ACESTE PERSOANE PE PERIOADA DE VACANTA …TREBUIESC LAMURITI SA SUSTINA REPUNEREA IN PLATA A REVI-LOR REMORCATI…
    Mesaje primite x

  9. #EU#pe 17 Nov 2013 la 7:28 pm

    luni
    Sorin Mester
    11/11/2013 16:11
    Sorin Mester
    Buna ziua,
    Vineri, la Parlamentul Romaniei, in cadrul Consiliului National al PSD s-au derulat Atelierele Viitorului, in cadrul carora fiecare departament a dezbatut cu membri, delegati, invitati si presa, teme de actualitate si cu proiecte de viitor. Departamentul Revolutionarilor, nu s-a numarat printre cele 22 organizatoare. Dupa-amiaza a avut loc sedinta CEXN, care a votat componenta nominala a membrilor acestui for si adoptat structura departamentelor Coniliului National, 22 la numar, din randul carora lipseste Departamentul pentru Revolutionari. Singurul departament care ar putea tutela o activitate a revolutionarilor psd-isti, este cea care se numeste POLITICI SOCIALE SI RELATII CU SINDICATE. RELATII CU SOCIETATEA CIVILA SI ONG-URI, presedintele departamentului fiind Mariean Vanghelie, presedinte executiv Dumitru Chirita si secretar Violeta Tudorie. Vineri nu m-am intalnit cu Sanda, care a participat la un alt atelier legat de profesia sa, deci de comunicatii, in timp ce eu am fost la Afaceri Europene. Sambata am schimbat cateva vorbe cu Sanda legat de propunerea lui Puiu Fesan, stabilind o intalnire la un moment dat cu toti cei 10. Nu a aparut la ora si locul indicat si nici nu a raspuns la telefoanele mele. Dupa finalul Conferintei am aflat ca s-a format un grup care a mers la o cafea unde a fost si Ion Ciochina. Am in acest moment urmatoarea dilema: a stiut Sanda ca departamentul urma sa fie desfiintat sau comasat cu altul? Scrisese pe la inceputul lui octombrie un soi de indemn cam utecist in care afirma pe final urmatoarele, citez: “Există, în cadrul Consiliului Naţional al PSD, un Departament pentru Relaţia cu Asociaţiile de Revoluţionari. „Există, simultan, şi dorinţa partidului de modernizare şi sistematizare a activităţii, care include şi reducerea numărului de Departamente ale Consiliului Naţional. Dezavuez categoric zvonurile lansate cu privire la o eventuală desfiinţare a Departamentului pentru Relaţia cu Asociaţiile de Revoluţionari, la fel de energic cum aş dezavua abandonarea ideii de continuitate în cinstirea eroilor Revoluţiei Române. Nici nu cred că e posibil ca PSD să treacă vreodată în uitare activitatea, numele şi prestigiul revoluţionarilor din Decembrie 1989, dintre care nu mai puţin de 10 fac parte din Consiliul Naţional. Modernizarea vieţii de partid, schimbul de generaţii şi alinierea ţării la comandamentele noi ale gândirii şi practicii pe scena politică nu pot şi nici nu trebuie lăsate să schimbe ceva din fundamentele morale, etice, istorice, care ne leagă de Revoluţia din 1989 şi, prin extensie, de electoratul nostru statornic, pe care ne-am asumat sarcina deloc uşoară de a-l reprezenta cu cinste, onoare şi devoţiune”, conchide Sanda. Care e realitatea Sanda ? Ce s-a intamplat cu departamentul al carui presedinte coordonator esti? Care ti-e programul si echipa cu care te-ai angajat sa rupi gura targului? Este adevarat ca am ajuns sa fim sub tutela lui Vanghelie? Sau a fost doar perdeaua dupa care te-ai instalat comod intr-o functie in partid? Iti reamintesc ca pana acum legatura noastra cu conducerea partidului era una directa prin presedintele de onoare dl Ion Iliescu. Acum practic, nu mai existam dupa rezolutia de sambata, adoptata in Consiliul National. Cel mult, din cand in cand, ne vom intalni in sediul din Baneasa cu acordul lui Vanghelie caruia va trebui sa-i raporatezi activitatea desfasurata. Astept sa infirmi concluzia mea, cu documente si nu cu vorbe, de care sunt satul! Sorin Mester

  10. ionpe 17 Nov 2013 la 10:10 pm

    Tot respectul pentru 15 nov.87 brasov, pentru curajul lor de atunci, sau revoltat impotriva regimului comunist si urmarile revoltei, dar 15 nov. 1987 nu a schimbat regimul din aceasta tara, rev din dec. 89 a schimbat regimul din aceasta tara cu toate ca multi politiciani, oameni de televiziune, jurnalisti din aceasta tara au danigrat revolutia romana, datorita revolutiei sau afirmat in politica, in tv. etc

    Efectele revolutiei trebuie sa le aveti in suflet.

    Toti cei care au denigrat revolutia romana trebuie sa-si ceara scuze in fata poporului roman si ia fata celor care si-au jerfit viata, in fata urmasilor, acestora pentru ca in Romania sa instalat regimu democratic

  11. Nicolescu Sorinpe 19 Nov 2013 la 4:41 pm

    In completarea relatarii istorice despre 15 noiembrie 1987 Brasov, consider ca merita sa mai consemnez urmatoarele:

    Unul din securistii care a batut si anchetat la Brasov a fost si numitul TUDOR MIHAI – (capitan in 1987, avansat maior in 1989 – nu stiu care e numele si care prenumele – ) – si care a ajuns transferat la Ploiesti, la Intreprinderea “1 Mai” Ploiesti (intreprindere cu peste 16.800 de muncitori), in decembrie 1989, dupa cum s-a laudat: “ca urmare a experientei in inabusirea revoltelor muncitoresti de la Tractorul Brasov”
    L-a inlocuit printr-o “facatura” pe colonelul Olteanu Nicolae, devenind securist-sef pe intreprindere – cu puteri depline. Imediat s-a preocupat cu manevrarea politica pentru schimbarea secretarului de partid pe intreprindere – “tov. Bucura” – cu un oarecare alt-securist pe nume “tov. Bunghez”, adus de pe la Busteni, pe care l-a prezentat tot ca avand “experienta potolirii revoltelor”…
    Trebuie mentionat ca acest maior (in 1989) TUDOR MIHAI – si-a dovedit talentul de anchetator prin amenintari, batai si intocmiri de tot felul de dosare, cu “scenarii” privind grupul de muncitori care a scris lozinci anticomuniste si anticeausiste pe zidurile si blocurile din zona marii intreprinderi de atunci: “1 Mai” Ploiesti, in noaptea de 5 spre 6 decembrie 1989. Sunt lucruri care nu se pot uita! Inca din 19 decembrie 1989, “tov. maior Tudor Mihai” a intocmit si inaintat directorului general al Intreprinderii “1 Mai” LISTA CU INSTIGATORII (la revolta) din sectiile de care s-a preocupat, care urmau “sa fie ridicati – urgent”! S-a ascuns imediat dupa 22 decembrie 1989, transferandu-se undeva prin fundul Moldovei, dupa care s-a declarat “mort” de la revolutie, trecand direct in afaceri cu produse petroliere…!

    In concluzie: calaii revoltei anticomuniste din 1987 – Brasov, ca de altfel si cei din 1989, nu numai ca au ramas nepedepsiti, dar au ajuns in functii politice mari, in structuri cu onorabilitate restransa sau prezentati ca potenti “oameni de afaceri”, in cele mai suspecte afaceri din banul public!…

    (NOTA: Imi asum responsabilitatea fata de cele consemnate – ing. Sorin Nicolescu – Asociatia Revolutionarilor 1989 Ploiesti).

  12. Danpe 20 Nov 2013 la 3:50 pm

    E bine ca ai mai amintit de acel sinistru maior Tudor Mihai – ajuns la 1 Mai Ploiesti si dat ascuns dupa revolutie.

  13. diaconupe 22 Nov 2013 la 9:34 pm

    Vizualizare HTML simplu
    Mesajul a fost trimis.
    Inactiv Greta Letcheva
    Inactiv Sorin Voinea
    Offline Casa de Pensii Galati
    Offline Ciriplinschi Florin
    Offline diaconu solomon lucian
    Offline Emil Boghean
    Offline Florin Voicu
    Offline george george
    Offline ovidiu popa
    Offline Viorel Marza
    1 din 6
    Setări

    o.u.g. 103 – repunerea in plata
    Mesaje primite
    x
    florin ciri

    19:40 (acum 52 minute)

    către ANDREICA, BULETE, CODREANU, CONCIU, mine, GAFITUC, GRIGORESCU, HARAGA, LEFTER, MISKOVSKI, NICOARA, OCU, ROGOZ, SECASIU, SMARANDOIU, STEGARU, TITEI, VOICU
    [Word]
    Lucian diaconu solomon

    20:29 (acum 3 minute)

    către florin
    INDEMNIZATIA PRIMITA DE CEI CARE AU LUAT IN 2013…LUNA DEC….

    În data de 22 noiembrie 2013, 19:40, florin ciri a scris:

    FLORIN…

    Lucian diaconu solomon

    20:33 (acum 0 minute)

    către adrian, raresstrat, officejust, AV_BOERU_g, ileana, emma, codrisro, stegaru_l, cezar
    ———- Mesaj redirecţionat ———-
    De la: Lucian diaconu solomon
    Data: 22 noiembrie 2013, 20:29
    Subiect: Re: o.u.g. 103 – repunerea in plata
    Către: florin ciri

    Dați clic aici ca să Răspundeţi, Răspundeţi tuturor sau să Redirecţionaţi
    Se utilizează 0,08 GB (0%) din 15 GB
    Administraţi
    ©2013 Google – Termeni şi confidenţialitate
    Ultima activitate în cont: acum 2 ore
    Detalii

    Persoane (18)
    Fotografia de profil a utilizatorului Florin Ciriplinschi
    florin ciri
    Afişaţi detaliile

    ORDONANTA DE URGENTA nr. 103 din 14 noiembrie 2013 privind salarizarea

    personalului platit din fonduri publice in anul 2014, precum si alte masuri in domeniul

    cheltuielilor publice

    EMITENT: GUVERNUL

    PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 15 noiembrie 2013

    Având în vedere că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.

    84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul

    bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative,

    precum şi unele măsuri fiscal-bugetare au fost aprobate măsurile

    privind salarizarea în anul 2013 a personalului bugetar, precum şi

    alte măsuri fiscal-bugetare cu impact semnificativ de reducere a

    cheltuielilor publice, care îşi încetează aplicabilitatea la data

    de 31 decembrie 2013,

    ţinând cont că neadoptarea acestor măsuri şi pentru anul 2014

    ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului

    general consolidat de 4,6% din produsul intern brut, afectând în

    mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice,

    luarea acestor măsuri în regim de urgenţă se impune, avându-se

    în vedere necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii

    bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de

    stat, condiţie sine qua non pentru menţinerea acordurilor cu

    organismele financiare internaţionale.

    Întrucât prin semnarea acordurilor cu organismele financiare

    internaţionale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea

    economică a ţării, România s-a angajat să reducă în continuare

    arieratele din sectorul bugetar,

    ţinând seama de faptul că pe perioada sezonului rece va creşte

    consumul de energie electrică şi termică, la nivelul ordonatorilor

    principali de credite ai bugetelor locale se impune finanţarea unor

    cheltuieli urgente pentru asigurarea agentului termic pentru

    populaţie,

    dat fiind faptul că trecerea din subordinea Ministerului

    Transporturilor în subordinea Ministerului Sănătăţii a Spitalului

    General Căi Ferate Paşcani şi Spitalului General Căi Ferate Simeria

    are drept consecinţă pierderea finanţării din fonduri europene a

    proiectului “Sistem informatic privind managementul actului

    medical”, semnat de către liderul de proiect Spitalul Clinic CF2

    din Bucureşti în numele şi pentru Asociaţia spitalelor aparţinând

    Ministerului Transporturilor, formată din Spitalul Clinic CF2 din

    Bucureşti, Spitalul General CF Paşcani, Spitalul General CF

    Simeria, aflat actualmente în stadiu de implementare,

    având în vedere că, în baza angajamentelor asumate cu

    organismele financiare internaţionale, Societatea Naţională de

    Transport Feroviar de Marfă – “C.F.R. Marfă” – S.A. este angajată

    în procesul de restructurare şi privatizare, se impune adoptarea

    unor măsuri de protecţie socială.

    Întrucât prin angajamentele asumate, potrivit scrisorii de

    intenţie, România trebuie să accelereze procesul de producere şi

    distribuire a cardului naţional de asigurări sociale de sănătate,
    Pagina 1

    în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul

    general public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a

    căror reglementare nu poate fi amânată,

    în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României,

    republicată,

    Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

    CAP. I

    Salarizarea în anul 2014 a personalului plătit din fonduri

    publice

    ART. 1

    (1) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor

    funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor

    de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri

    publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru

    luna decembrie 2013 în măsura în care personalul îşi desfăşoară

    activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de

    referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de

    salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind

    salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu

    modificările ulterioare.

    (2) În anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor,

    compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de

    salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda

    lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare

    se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit

    din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care

    personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    (3) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare,

    al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte

    elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic

    şi didactic auxiliar din învăţământ, stabilit în conformitate cu

    prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea

    în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din

    învăţământ, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru

    luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară

    activitatea în aceleaşi condiţii.

    (4) În anul 2014, în ceea ce priveşte salarizarea personalului

    didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile

    Legii nr. 63/2011.

    (5) În cazul schimbării condiţiilor în care îşi desfăşoară

    activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul

    acordat funcţiilor actuale similare de la noile locuri de muncă.

    (6) Valoarea de referinţă se menţine şi în anul 2014 la 600 lei.

    ART. 2

    (1) Prin excepţie de la prevederile art. 1, începând cu luna

    ianuarie 2014, cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum au

    fost stabilite pentru luna decembrie 2013, se majorează cu până la

    10%, fără a depăşi salariul de bază stabilit potrivit prevederilor

    art. 10 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările

    ulterioare, pentru următoarele categorii de personal plătit din

    fonduri publice:

    a) personalul didactic din învăţământul preuniversitar prevăzut

    la anexa nr. II, capitolul I lit. A pct. 5, din Legea-cadru nr. 284/

    2010, cu modificările ulterioare, cu o vechime în învăţământ de până
    Pagina 2

    la 6 ani;

    b) personalul didactic din învăţământul universitar prevăzut la

    anexa nr. II, capitolul I lit. A pct. 4, din Legea-cadru nr. 284/

    2010, cu modificările ulterioare, cu o vechime în învăţământ de până

    la 6 ani.

    (2) Salariul de bază stabilit potrivit prevederilor art. 10

    alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare,

    se determină prin înmulţirea coeficientului de ierarhizare

    corespunzător clasei de salarizare aferente funcţiei deţinute cu

    valoarea de referinţă de 600 lei, prevăzută la art. 10 alin. (4) din

    Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

    (3) Salariul de bază stabilit pentru luna decembrie 2013,

    care se majorează conform alin. (1), este cel stabilit conform

    prevederilor Legii nr. 63/2011 şi cuprinde: salariul de încadrare

    al funcţiei didactice şi, după caz, indemnizaţia de conducere,

    indemnizaţia pentru învăţământ special, gradaţia de merit,

    indemnizaţia pentru personalul didactic care îndeplineşte

    activitatea de diriginte, pentru învăţători, educatoare, institutori

    şi profesor pentru învăţământul preşcolar şi primar, sporul de

    vechime, sporul de predare simultană şi compensaţiile tranzitorii.

    (4) Începând cu luna ianuarie 2014, cuantumul sporurilor,

    indemnizaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de

    salarizare care nu fac parte, potrivit legii, din salariul de bază

    prevăzut la alin. (3) de care beneficiază personalul prevăzut la

    alin. (1) se majorează cu acelaşi procent cu care a fost majorat

    salariul de bază, în măsura în care personalul îşi desfăşoară

    activitatea în aceleaşi condiţii.

    (5) În cazul schimbării condiţiilor în care îşi desfăşoară

    activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul

    acordat funcţiilor actuale similare de la noile locuri de muncă.

    (6) Personalul prevăzut la alin. (1) al cărui salariu de bază

    stabilit pentru luna decembrie 2013 este mai mare decât salariul

    de bază stabilit potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din

    Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, îşi menţine

    cuantumul brut al salariului de bază, sporurilor, indemnizaţiilor

    şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare de care

    beneficiază la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna

    decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară

    activitatea în aceleaşi condiţii.

    (7) În cazul în care personalul didactic de predare prevăzut la

    alin. (1) promovează la o tranşă de vechime în învăţământ superioară

    sau la un grad didactic superior şi salariul de bază pentru noua

    încadrare, similar în plată, este mai mic decât cel avut anterior

    promovării, se menţin în plată drepturile salariale avute, dacă îşi

    desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    ART. 3

    În anul 2014, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile,

    majorările salariilor de bază prin acordarea de clase de salarizare

    suplimentare şi alte drepturi acordate potrivit actelor normative

    în vigoare se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în

    salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/

    2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din

    fonduri publice şi ale art. 10 al art. II din Ordonanţa de urgenţă

    a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa
    Pagina 3

    de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor

    măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea

    altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări

    şi completări prin Legea nr. 283/2011.

    ART. 4

    Prin excepţie de la prevederile art. 1 şi 2, pentru personalul

    din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din

    venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în

    coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de

    specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, precum

    şi din cele aflate în coordonarea prim-ministrului şi cele aflate

    sub controlul Parlamentului, ale cărui contracte colective de muncă

    îşi încetează valabilitatea în anul 2014, salariile se stabilesc

    potrivit anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 284/2010, cu

    modificările ulterioare.

    ART. 5

    (1) În anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii,

    pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate

    publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul

    promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la

    nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din

    instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din

    instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o

    funcţie similară în plată.

    (2) Pentru funcţionarii publici care se transferă, sunt

    redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt

    reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2014,

    salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru

    funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care

    acesta este încadrat.

    (3) În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau

    promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare

    este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul

    2010.

    (4) În situaţia în care, în cadrul instituţiei/unităţii de

    învăţământ nu există funcţie similară, salariul pentru acea funcţie

    se stabileşte aplicând prevederile Legii nr. 63/2011 şi succesiv

    actele normative care au urmat după acest act normativ.

    (5) În anul 2014, ordonatorii principali de credite/ordonatorii

    de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea

    pe funcţii, grade sau trepte profesionale a personalului numai

    cu condiţia încadrării în bugetul anual aprobat la cheltuieli de

    personal.

    ART. 6

    (1) În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcţii de

    execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă

    se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare

    vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din

    Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul

    beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător

    numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat

    cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/

    2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent

    clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/

    2010, cu modificările ulterioare, după caz.

    (2) În anul 2014, prevederile alin. (1) se aplică în mod

    corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într- o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii

    din cadrul familiei ocupaţionale “Justiţie”.

    (3) Personalul care, în cursul anului 2014, desfăşoară

    activităţi noi care presupun, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010,

    cu modificările ulterioare, acordarea unor clase de salarizare

    succesive celei deţinute pentru funcţia respectivă beneficiază de

    o majorare a salariului de bază, soldei/salariului de funcţie,

    respectiv a indemnizaţiei de încadrare corespunzător numărului de

    clase de salarizare suplimentare multiplicat cu procentul stabilit

    la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată.

    ART. 7

    Prin excepţie de la prevederile art. 6, pentru personalul al

    cărui salariu de bază determinat potrivit prevederilor art. 2 este

    egal cu salariul de bază stabilit potrivit prevederilor art. 10

    alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare,

    avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia

    corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea

    în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă

    dobândite, personalul beneficiind de salariul de bază determinat

    prin înmulţirea coeficientului de ierarhizare corespunzător noii

    clase de salarizare cu valoarea de referinţă de 600 lei.

    ART. 8

    (1) Prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, cu

    modificările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie

    2015.

    (2) Sporurile pentru condiţii de muncă prevăzute de Legea-cadru

    nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se acordă şi personalului

    nou-încadrat şi personalului ale cărui raporturi de muncă sau

    serviciu au fost suspendate în condiţiile legii şi care şi-a reluat

    activitatea în anul 2014, numai în măsura în care acesta îşi

    desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de muncă cu ale

    personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituţia/

    autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel

    stabilit pentru funcţiile similare în plată.

    ART. 9

    (1) În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata

    normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul

    bugetar încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere, precum şi

    munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale

    şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în

    vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se

    vor compensa numai cu timp liber corespunzător.

    (2) În anul 2014, autorităţile şi instituţiile publice,

    indiferent de modul de finanţare, nu vor acorda premii şi prime de

    vacanţă.

    (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în anul 2014, se

    pot acorda premii pentru sportivii şi colectivele tehnice care au

    obţinut performanţe deosebite la acţiunile sportive internaţionale,

    pentru elevii care au obţinut distincţii la olimpiadele şi

    concursurile internaţionale pe obiecte de învăţământ şi pentru

    profesorii care i-au pregătit pe aceştia.

    ART. 10

    (1) În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz,

    indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea

    raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.

    (2) În anul 2014, prevederile art. 12 din anexa nr. II cap. I

    lit. B la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, nu

    se aplică.

    ART. 11

    În anul 2014, prevederile art. 20 alin. (6) şi (7) din Legea- cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, nu se aplică.

    ART. 12

    (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea

    salariilor de bază, indemnizaţiilor lunare de încadrare şi a

    soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază care se

    acordă potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă este de

    competenţa ordonatorilor de credite.

    (2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la

    data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a

    drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

    (3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen

    de 10 zile.

    (4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin.

    (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios

    administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente

    potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării

    soluţionării contestaţiei.

    Va oferim 57 de modele de cereri si actiuni in justitie, redactate impecabil, in

    conformitate cu prevederile noului Cod!

    >> DETALII CLICK AICI

    ART. 13

    (1) În anul 2014, cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv

    al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv,

    valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi

    valoarea financiară a drepturilor de echipament se menţin în plată

    la nivelul stabilit pentru anul 2013.

    (2) În anul 2014, pentru personalul militar, poliţiştii şi

    funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei

    penitenciare, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, primele,

    ajutoarele, plăţile compensatorii, despăgubirile, compensaţiile

    lunare pentru chirie şi alte drepturi acordate potrivit actelor

    normative în vigoare se stabilesc în raport cu nivelul bazei de

    calcul al acestora utilizate pentru luna decembrie 2011.

    ART. 14

    În anul 2014 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna

    decembrie 2013 următoarele drepturi:

    a) indemnizaţiile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990

    privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive

    politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945,

    precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în

    prizonieri, republicat, cu completările ulterioare;

    b) drepturile prevăzute de Legea nr. 49/1991 privind acordarea

    de indemnizaţii şi sporuri invalizilor, veteranilor şi văduvelor de

    război, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Legea nr.

    44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale

    invalizilor şi văduvelor de război, republicată, cu modificările şi

    completările ulterioare;

    c) indemnizaţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999

    privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

    regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

    până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări şi

    completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările

    ulterioare;

    d) indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002 privind

    recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au

    efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului

    Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările

    ulterioare;

    e) indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 109/2005 privind

    instituirea indemnizaţiei pentru activitatea de liber-profesionist a

    artiştilor interpreţi sau executanţi din România, republicată;

    f) cuantumul indemnizaţiei preşedintelui Consiliului Naţional

    al Persoanelor Vârstnice, prevăzută de Legea nr. 16/2000 privind

    înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al

    Persoanelor Vârstnice, republicată, cu modificările şi completările

    ulterioare;

    g) indemnizaţia lunară, prevăzută la art. 12 alin. (1) din Legea

    nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe

    Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de

    cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi

    industriei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare;

    h) cuantumul indemnizaţiilor acordate membrilor Academiei

    Române, membrilor Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România,

    membrilor Academiei de Ştiinţe Medicale din România şi membrilor

    Academiei de Ştiinţe Tehnice din România;

    i) cuantumul sprijinului material acordat urmaşilor membrilor

    Academiei Române şi urmaşilor membrilor Academiei Oamenilor de

    Ştiinţă din România;

    j) ajutorul lunar pentru soţul supravieţuitor, acordat în

    temeiul Legii nr. 578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar

    pentru soţul supravieţuitor, cu modificările ulterioare;

    k) indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 118/2002 pentru

    instituirea indemnizaţiei de merit, cu modificările şi completările

    ulterioare;

    l) indemnizaţiile prevăzute de Legea

    recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii

    care au contribuit la victoria Revoluţiei române din

    decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care

    şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma

    revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov

    din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările şi

    completările ulterioare.

    CAP. II

    Măsuri în domeniul cheltuielilor publice

    ART. 15

    (1) În anul 2013, începând cu data intrării în vigoare a

    prezentei ordonanţe de urgenţă, prin derogare de la prevederile

    art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele

    publice, cu modificările şi completările ulterioare, din Fondul

    de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prin hotărâre a

    Guvernului, pot fi alocate sume ordonatorilor principali de credite

    ai bugetelor locale, prin majorarea transferurilor de la bugetul

    de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului

    Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice la o poziţie

    distinctă.

    (2) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

    repartizează sumele aprobate potrivit alin. (1) pe ordonatorii

    principali de credite ai bugetelor locale pentru plata arieratelor,

    precum şi pentru finanţarea unor cheltuieli urgente, în vederea

    derulării în bune condiţii a activităţilor specifice sezonului rece.

    ART. 16

    În anul 2013, începând cu data intrării în vigoare a prezentei

    ordonanţe de urgenţă, prin derogare de la prevederile art. 30

    alin. (2) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările

    ulterioare, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului,

    prin hotărâre a Guvernului, pot fi alocate sume ordonatorilor

    principali de credite ai bugetului de stat şi pentru finanţarea unor

    cheltuieli aferente obligaţiilor de plată restante care nu pot fi

    asigurate din bugetul aprobat.

    ART. 17

    În anul 2013, începând cu data intrării în vigoare a prezentei

    ordonanţe de urgenţă, prin derogare de la prevederile art. 47

    alin. (3) din Legea nr. 500/2002, cu modificările şi completările

    ulterioare, ordonatorii principali de credite pot efectua virări de

    credite bugetare la titlul “Cheltuieli de personal” între capitolele

    de cheltuieli, cu încadrarea în creditele bugetare aprobate pe

    ordonator principal de credite la acest titlu.

    ART. 18

    (1) Începând cu data de 1 ianuarie 2014, medicii rezidenţi,

    medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi din unităţile

    sanitare de stat, cu un salariu lunar brut/soldă brută lunară mai

    mic/mică decât 3.000 lei, care nu include drepturile aferente

    gărzilor efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei

    medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de

    lucru de la funcţia de bază, beneficiază de o bursă de rezidenţiat

    în cuantum lunar de 670 lei.

    (2) Bursa de rezidenţiat prevăzută la alin. (1) nu face parte

    din salariul brut/solda brută, nu este supusă impozitului pe venit

    şi nu constituie bază de calcul pentru contribuţiile de asigurări

    sociale de stat, asigurări pentru şomaj, asigurări sociale de

    sănătate sau pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

    (3) Plata lunară a bursei de rezidenţiat se realizează din

    bugetul de stat, prin bugetul aprobat Ministerului Sănătăţii.

    ART. 19

    (1) În anul 2014, numărul maxim de posturi care se finanţează

    din fonduri publice, pentru instituţiile şi autorităţile publice,

    indiferent de modul de finanţare şi subordonare, se stabileşte

    astfel încât să se asigure plata integrală a drepturilor de natură

    salarială acordate în condiţiile legii cu încadrarea în cheltuielile

    cu salariile în bani aprobate prin buget.

    (2) Ordonatorii principali de credite stabilesc numărul maxim

    de posturi care se finanţează în anul 2014, în condiţiile alin.

    (1), pentru aparatul propriu şi instituţiile şi autorităţile

    publice din subordine, coordonare, sub autoritate sau finanţate

    prin bugetul acestora şi pot efectua şi redistribuiri de posturi

    între acestea, cu încadrarea în numărul total de posturi pe fiecare

    sursă de finanţare, respectiv cu finanţare integrală de la bugetul

    de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat,

    bugetele fondurilor speciale, cu finanţare din venituri proprii şi

    subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul

    asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale sau cu

    finanţare integrală din venituri proprii, după caz.

    ART. 20

    (1) Începând cu anul 2014, finanţarea sistemului de protecţie

    a copilului şi a centrelor de asistenţă socială a persoanelor cu

    handicap se asigură de la bugetul de stat, din sume defalcate

    din taxa pe valoarea adăugată, în proporţie de cel mult 75% din

    necesarul stabilit de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei

    Sociale şi Persoanelor Vârstnice în baza standardelor de cost

    calculate pentru beneficiari/tipuri de servicii sociale, aprobate

    prin Hotărârea Guvernului nr. 23/2010 privind aprobarea standardelor

    de cost pentru serviciile sociale.

    (2) Începând cu anul 2014, finanţarea drepturilor asistenţilor

    personali ai persoanelor cu handicap grav sau indemnizaţiilor lunare

    ale persoanelor cu handicap grav, acordate în baza prevederilor art.

    42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea

    drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările

    şi completările ulterioare, se asigură de la bugetul de stat, din

    sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, în proporţie de cel

    mult 75% din necesarul de fonduri stabilit în baza numărului de

    beneficiari comunicat de unităţile administrativ-teritoriale.

    (3) Pentru finanţarea integrală a cheltuielilor prevăzute la

    alin. (1) şi (2), autorităţile administraţiei publice locale au

    obligaţia să aloce sume din bugetele locale ale acestora, dar nu mai

    puţin de 25%.

    (4) La finele exerciţiului financiar, sumele defalcate din taxa

    pe valoarea adăugată utilizate pentru plata obligaţiilor prevăzute

    la alin. (1) şi (2), care depăşesc procentul de 75% din totalul

    plăţilor efectuate, se restituie la bugetul de stat.

    ART. 21

    (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având

    ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în

    favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice,

    devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2014, se va

    realiza astfel:

    a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească

    devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

    b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească

    devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

    c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească

    devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

    d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească

    devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

    e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească

    devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

    (2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură

    de executare silită se suspendă de drept.

    (3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei

    ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de

    consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

    (4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi

    stabilită procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, cu

    respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).

    ART. 22

    Prin derogare de la prevederile art. 10 din Ordonanţa Guvernului

    nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, venitul

    lunar de completare prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

    nr. 36/2013 privind aplicarea în perioada 2013-2018 a unor

    măsuri de protecţie socială acordată persoanelor disponibilizate

    prin concedieri colective efectuate în baza planurilor de

    disponibilizare, aprobată cu completări prin Legea nr. 259/2013, se

    acordă şi persoanelor disponibilizate de la Societatea Naţională de

    Transport Feroviar de Marfă “C.F.R. Marfă” – S.A.

    ART. 23

    (1) Sumele reprezentând compensaţii de la bugetul de stat

    prevăzute la art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/

    1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea

    Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată, cu

    modificările şi completările ulterioare, se solicită Ministerului

    Transporturilor de către operatorii de transport feroviar public de

    călători şi se utilizează cu prioritate pentru:

    a) achitarea obligaţiilor curente către administratorul

    infrastructurii feroviare publice, a tarifului de utilizare a

    infrastructurii feroviare, precum şi plata contravalorii energiei

    electrice aferente lunii anterioare;

    b) achitarea obligaţiilor curente către bugetul de stat, bugetul

    asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru şomaj,

    precum şi bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de

    sănătate.

    (2) Diferenţa dintre suma alocată şi sumele utilizate potrivit

    alin. (1) lit. a) şi b) se utilizează pentru asigurarea celorlalte

    cheltuieli prevăzute în bugetele de venituri şi cheltuieli ale

    operatorilor de transport feroviar public de călători.

    (3) Ministerul Transporturilor răspunde de modul de utilizare,

    în conformitate cu dispoziţiile legale, a sumelor prevăzute la alin.

    (1) şi (2).

    ART. 24

    (1) Prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 101 alin. (2)

    referitoare la finanţarea de bază pentru învăţământul preuniversitar

    particular şi confesional acreditat, precum şi prevederile art. 361

    alin. (3) lit. e) şi g) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu

    modificările şi completările ulterioare, se prorogă până la data de

    31 decembrie 2014.

    (2) Până la data de 31 decembrie 2014 nu se acordă cupoanele

    sociale prevăzute la art. 27 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, cu

    modificările şi completările ulterioare.

    ART. 25

    Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,

    publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din

    28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se

    modifică după cum urmează:

    1. La articolul 332, alineatele (2) şi (4) vor avea următorul

    cuprins:

    “(2) Cheltuielile necesare pentru producerea soluţiilor

    informatice pentru administrarea cardului naţional de asigurări

    sociale de sănătate, precum şi cheltuielile pentru distribuţia

    acestuia prin servicii poştale se suportă de CNAS din bugetul

    Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

    ……………………………………………………….

    …………………………..

    (4) Distribuţia cardurilor către asiguraţi se realizează prin

    servicii poştale, în condiţiile prevăzute în normele metodologice

    prevăzute la art. 331 alin. (6).”

    2. Articolul 338^1 va avea următorul cuprins:

    “Art. 338^1. – (1) Producerea cardului naţional de asigurări

    sociale de sănătate se realizează de către Compania

    Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A., care poate primi în acest

    scop sume în avans din bugetul Ministerului Sănătăţii de 30%, precum

    şi plăţi parţiale, cu reţinerea avansului aferent, din fondurile

    alocate anual pentru producerea cardului naţional de asigurări

    sociale de sănătate, pentru cardurile naţionale de asigurări sociale

    de sănătate produse, înainte de a fi personalizate cu datele

    asiguraţilor.

    (2) Diferenţa de plată, până la valoarea integrală a cardurilor

    naţionale de asigurări sociale de sănătate, se realizează după

    recepţia cardurilor naţionale de asigurări sociale de sănătate

    personalizate cu datele asiguraţilor.

    (3) Personalizarea cardului naţional de asigurări sociale

    de sănătate se realizează de către Centrul Naţional Unic de

    Personalizare a Paşapoartelor Electronice din cadrul Direcţiei

    Generale de Paşapoarte, structură componentă a Ministerului

    Afacerilor Interne.

    (4) Echipamentele şi aplicaţiile de personalizare necesare

    potrivit alin. (2), precum şi serviciile pentru funcţionarea

    neîntreruptă a acestora se asigură de către Compania

    Naţională «Imprimeria Naţională» – S.A. şi de către CNAS.”

    ART. 26

    (1) Spitalul General Căi Ferate Paşcani şi Spitalul General

    Căi Ferate Simeria trec din subordinea Ministerului Sănătăţii în

    subordinea Ministerului Transporturilor.

    (2) Atribuţiile şi competenţele Ministerului Sănătăţii

    rezultând din calitatea de ordonator principal de credite al

    unităţilor sanitare prevăzute la alin. (1) se transferă Ministerului

    Transporturilor.

    (3) Ministerul Transporturilor preia patrimoniul unităţilor

    sanitare prevăzute la alin. (1), stabilit pe baza situaţiilor

    financiare întocmite potrivit art. 28 alin. (1) din Legea

    contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi

    completările ulterioare, precum şi a protocolului de predare- preluare, încheiat în termen de 10 zile de la data intrării în

    vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

    (4) Cu creditele bugetare rămase neutilizate în bugetul

    Ministerului Sănătăţii aferente unităţilor sanitare prevăzute

    la alin. (1) se majorează bugetul Ministerului Transporturilor.

    Ministerul Finanţelor Publice este abilitat să introducă

    modificările corespunzătoare în volumul şi în structura

    cheltuielilor bugetului de stat, precum şi în bugetele ordonatorilor

    principali de credite, la propunerea acestora, pe baza protocoalelor

    de predare-preluare.

    (5) Personalul unităţilor sanitare cu paturi prevăzute la alin.

    (1) îşi păstrează drepturile şi obligaţiile avute la data intrării

    în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

    ART. 27

    Articolul 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 privind

    reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial

    al României, Partea I, nr. 550 din 30 august 2013, se abrogă.

    ART. 28

    Prevederile art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2013 se

    aplică în mod corespunzător şi în anul 2014.

    ART. 29

    Termenul prevăzut la art. 136 din Legea nr. 304/2004 privind

    organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările

    ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2015.

    ART. 30

    Alineatul (2) al articolului 4 din Ordonanţa de urgenţă a

    Guvernului nr. 19/2006 privind utilizarea plajei Mării Negre şi

    controlul activităţilor desfăşurate pe plajă, publicată în Monitorul

    Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 10 martie 2006, aprobată

    cu modificări şi completări prin Legea nr. 274/2006, cu modificările

    şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul

    cuprins:

    “(2) Sursele de finanţare pentru realizarea obligaţiilor

    prevăzute la alin. (1) sunt asigurate din bugetele locale şi din

    alte surse, potrivit legii.”

    ART. 31

    În anul 2014, personalul didactic auxiliar şi nedidactic

    angajat în unităţile de învăţământ preuniversitar de stat poate fi

    transferat între unităţile de învăţământ preuniversitar de stat,

    în cadrul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, într-o

    funcţie pentru care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute

    în fişa postului, cu acordul scris al angajatului transferat, la

    solicitarea conducătorului instituţiei, cu aprobarea consiliului

    de administraţie al fiecărui angajator, pe baza unei metodologii

    aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

    ART. 32

    La articolul 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice

    locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

    618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare,

    alineatul (13^9) se modifică şi va avea următorul cuprins:

    “(13^9) În cazul nerespectării prevederilor alin. (13^1)

    şi (13^8), unităţile teritoriale ale Trezoreriei Statului au

    obligaţia să nu opereze plăţi din conturile instituţiilor publice

    de subordonare locală, finanţate integral din venituri proprii,

    cu excepţia plăţilor pentru achitarea drepturilor salariale şi

    a contribuţiilor aferente acestora, respectiv pentru stingerea

    arieratelor, precum şi a plăţilor efectuate pentru implementarea

    programelor naţionale de sănătate.”

    ART. 33

    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2013 pentru aprobarea

    Programului naţional de dezvoltare locală, publicată în Monitorul

    Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 22 aprilie 2013, se

    modifică şi se completează după cum urmează:

    1. La articolul 2, literele a) şi b) se modifică şi vor avea

    următorul cuprins:

    “a) obiective de investiţii noi reprezintă obiectivele de

    investiţii pentru care nu au fost încheiate contracte/convenţii de

    finanţare;

    b) obiective de investiţii în continuare reprezintă obiectivele

    de investiţii pentru care au fost alocate fonduri de la bugetul de

    stat, bugetul local sau din alte surse legal constituite şi/sau

    au fost încheiate contracte/convenţii de finanţare, contracte de

    lucrări pentru investiţiile aflate în derulare în cadrul programelor

    de investiţii preluate în program sau în alte programe locale ori

    guvernamentale.”

    2. La articolul 7 alineatul (1), partea dispozitivă şi litera e)

    se modifică şi vor avea următorul cuprins:

    “Art. 7. – (1) Obiectivele de investiţii care pot fi finanţate

    în cadrul programului trebuie să se încadreze în cel puţin unul din

    următoarele domenii specifice:

    ………………………………………………………

    ……………………………

    e) construirea/modernizarea/reabilitarea drumurilor publice

    clasificate şi încadrate în conformitate cu prevederile legale în

    vigoare ca drumuri judeţene, drumuri de interes local, respectiv

    drumuri comunale şi/sau drumuri publice din interiorul

    localităţilor;”.

    3. Articolul 8 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    “Art. 8. – Finanţarea programului se asigură din transferuri de

    la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate anual cu această

    destinaţie în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi

    Administraţiei Publice, din fonduri aprobate anual cu această

    destinaţie în bugetele locale ale unităţilor administrativ- teritoriale beneficiare şi din alte surse legal constituite.”

    4. La articolul 9, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor

    avea următorul cuprins:

    “Art. 9. – (1) În limita fondurilor aprobate anual prin legea

    bugetului de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale şi

    Administraţiei Publice comunică consiliilor judeţene bugetul

    previzionat pentru fundamentarea propunerilor de finanţare a

    obiectivelor de investiţii, pentru anul în curs, calculat ca

    diferenţă dintre creditele bugetare aprobate şi neangajate şi

    reţinerea prevăzută la art. 21 alin. (5) din Legea nr. 500/2002

    privind finanţele publice, cu modificările şi completările

    ulterioare.

    (2) Bugetul previzionat prevăzut la alin. (1) se fundamentează

    pe baza criteriilor de alocare, aprobate prin normele metodologice

    de aplicare a programului, care vor avea în vedere cel puţin unul

    dintre următorii indicatori: ponderea obiectivelor de investiţii

    aflate în derulare pe fiecare judeţ, date demografice şi

    administrativ-teritoriale, capacitatea financiară a beneficiarilor.”

    5. La articolul 9, alineatul (3) se abrogă.

    6. La articolul 9, alineatele (4)-(7) se modifică şi vor avea

    următorul cuprins:

    “(4) În termen de 15 zile de la comunicarea bugetului

    previzionat, consiliile judeţene, după consultarea autorităţilor

    administraţiei publice locale, transmit Ministerului Dezvoltării

    Regionale şi Administraţiei Publice propunerile de finanţare,

    detaliate pe obiective de investiţii în continuare şi obiective

    de investiţii noi, pentru anul în curs, pe baza criteriilor de

    prioritizare.

    (5) Criteriile de prioritizare sunt aprobate prin normele

    metodologice de aplicare a programului pentru obiective de

    investiţii în continuare şi obiective de investiţii noi şi vor avea

    în vedere cel puţin unul dintre următorii indicatori: data semnării

    contractului, stadiul fizic, populaţia deservită, procentul de

    cofinanţare de la bugetul local, după caz.

    (6) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice

    centralizează propunerile transmise conform alin. (4), iar în

    baza datelor deţinute şi a analizelor proprii de specialitate,

    întocmeşte lista finală de obiective propuse spre finanţare, listă

    care se aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi

    administraţiei publice.

    (7) În cazul nerespectării termenului prevăzut la alin. (4)

    sau a prevederilor alin. (5), lista obiectivelor de investiţii din

    judeţul respectiv finanţate în cadrul programului, pentru anul în

    curs, se întocmeşte exclusiv de Ministerul Dezvoltării Regionale

    şi Administraţiei Publice, pe baza datelor deţinute şi analizelor

    proprii de specialitate, utilizând cel puţin unul dintre indicatorii

    prevăzuţi la alin. (5).”

    7. La articolul 9, alineatul (11) se abrogă.

    8. La articolul 11, după alineatul (1) se introduce un nou

    alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

    “(2) Beneficiarii au obligaţia să transmită consiliilor judeţene

    toate documentele necesare monitorizării şi finanţării prin program

    a obiectivelor de investiţii şi sunt responsabili pentru realitatea,

    exactitatea şi legalitatea datelor prezentate.”

    9. Articolul 12 se modifică şi va avea următorul cuprins:

    “Art. 12. – (1) În vederea decontării fondurilor alocate de

    la bugetul de stat, unităţile administrativ-teritoriale transmit

    solicitările de fonduri la consiliile judeţene, care, după

    verificarea documentaţiilor specifice, le avizează şi le transmit în

    mod centralizat Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei

    Publice.

    (2) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei

    Publice decontează beneficiarilor cheltuielile necesare pentru

    realizarea lucrărilor aferente obiectivelor de investiţii, în limita

    contractelor de finanţare prevăzute la art. 10.”

    10. La articolul 13, alineatul (3) se modifică şi va avea

    următorul cuprins:

    “(3) Reprezentanţii Ministerului Dezvoltării Regionale şi

    Administraţiei Publice, precum şi reprezentanţii consiliilor

    judeţene, după caz, pot participa în comisiile de recepţie, în

    calitate de invitaţi.”

    11. La articolul 14 alineatul (1), partea dispozitivă se

    modifică şi va avea următorul cuprins:

    “Art. 14. – (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei

    ordonanţe de urgenţă se preiau în cadrul programului toate

    obiectivele de investiţii în continuare, care au fost finanţate de

    la bugetul de stat în baza prevederilor:”.

    12. La articolul 14, alineatul (3) se modifică şi va avea

    următorul cuprins:

    “(3) În cadrul programului pot fi incluse şi obiective de

    investiţii în continuare care au fost finanţate de la bugetul de

    stat, bugetul local sau din alte surse de finanţare, prin alte

    programe derulate de instituţii ale administraţiei publice centrale/

    locale, cu condiţia încadrării în domeniile specifice prevăzute la

    art. 7.”

    ART. 34

    (1) Se autorizează Ministerul Dezvoltării Regionale şi

    Administraţiei Publice să evidenţieze distinct “Programul Naţional

    de Dezvoltare Locală” la capitolul 70.01 “Locuinţe, servicii şi

    dezvoltare publică”, titlul 51 “Transferuri între unităţi ale

    administraţiei publice”.

    (2) La programul prevăzut la alin. (1) se prevăd sumele cumulate

    aprobate şi nedeschise aferente subprogramelor prevăzute la art. 3

    din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/2013.

    (3) Se autorizează Ministerul Dezvoltării Regionale şi

    Administraţiei Publice să introducă în mod corespunzător

    modificările în anexele la bugetul aprobat şi să le comunice

    Ministerului Finanţelor Publice în termen de 5 zile.

    PRIM-MINISTRU

    VICTOR-VIOREL PONTA

    Contrasemnează:

    ————–

    Viceprim-ministru,

    ministrul finanţelor publice,

    Daniel Chiţoiu

    Viceprim-ministru,

    ministrul dezvoltării regionale şi

    administraţiei publice,

    Nicolae-Liviu Dragnea

    p. Ministrul delegat pentru buget,

    Gheorghe Gherghina,

    secretar de stat

    Ministrul muncii, familiei, protecţiei

    sociale şi persoanelor vârstnice,

    Mariana Câmpeanu

    Ministrul educaţiei naţionale,

    Remus Pricopie

    Ministrul transporturilor,

    Ramona-Nicole Mănescu

    Ministrul sănătăţii,

    Gheorghe-Eugen Nicolăescu

    Ministrul justiţiei,

    Robert Marius Cazanciuc

    Ministrul delegat pentru învăţământ superior,

    cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică,

    Mihnea Cosmin Costoiu

    Bucureşti, 14 noiembrie 2013.

    Nr. 103.

    ————
    1 din 16
    O.U.G. 103_2013 – revolutonari – salarizarea din fonduri publice.docx

    1 din 1
    Se afișează O.U.G. 103_2013 – revolutonari – salarizarea din fonduri publice.docx

Comments RSS

Scrie un comentariu