feb 19 2012

Conferinţa de presă extraordinară din 19 februarie 2012- înregistrare

Publicat de cristinalro la 11:55 pm în categoria Conferinţe de presă

14 comentarii

14 comentarii la “Conferinţa de presă extraordinară din 19 februarie 2012- înregistrare”

  1. Danubiuspe 20 Feb 2012 la 2:50 am

    Raymond Luca nu este de acord cu modificarea Legii 341/2004, are de luat paraindaratul de luat de la Legea 53/2010 !!!!!!!!!!!!!! Ne lasa sa murim de foame!

  2. Chis Alexandru LRM-C 00238pe 20 Feb 2012 la 7:01 am

    Daca ati inteles, dragi camarazi, dl Raymond Luca ne spune, voalat, ca trebuie sa trecem la… munca! Adica d-sa va avea o intitiativa parlamentara(care va necesita circa 2-3 ani de dezbatere) prin care revolutionarii sa aiba “prioritate” la… angajare! Unde, dl Raymond Luca nu ne spune. Poate la ziarul “Adevarul” al bunului sau prieten, Patriciu, sau in calitate de “colaboratori” ai renumitului nostru “prieten comun”, Cartianu Gregoar. Daca nu ati prins “spilul”, dl Raymond Luca deja si-a inaintat, verbal, demisia din functia de presedinte CPRD, dar numai dupa ce a sustint – cu subiect si predicat (dar nerostind nume!), “gruparea Maior”. Cu alte cuvinte, dragi revolutionari, nu sunt de acord cu amendarea Legii 341, dar as vrea sa se rezolve, exact ca in… Caragiale. Va multumim dle Luca, dar formulari de gen Farfuridi nu incalzesc revolutionarii care nu au ce manca. Pai bine mai dle presdinte CPRD, daca tot amititi de “efort bugetar” si de “criza” – insistand ca revolutionarilor trebuie sa li se arunce acolo, ceva, un mic oscior, ca sa nu-si toceasca prea mult gingiile, atunci de ce nu esti de acord cu amendarea acestei legi care – cel putin legal – inceraca sa gaseasca modalitati corecte si de bun simt prin care sa se elimine impostorii. Cumva, dle Raymond Luca ati devenit protectorul impostorilor? Cred ca pozitia dvs este pur partinica, dvs incitand revolutionarii pentru ca acestia sa va dea “o mana de ajutor” prin continuarie protestelor. Rusine!

  3. orestepe 20 Feb 2012 la 8:55 am

    Omeneste … ce vorbesti dle… dar cand au luat ei, aia multi si majoritari, banii , de ce nu i-a impartit cu noi? Atunci nu era omeneste? Ei au profitata de toti banii in intreg , noi nu am luat nimic, cand sa luam 34 % nu mai luam nici 10, si ii si mai impartim cu cei care au liuat grosul … fii serios… PROCESE PENTRU DISCRIMINARE!

  4. danpe 20 Feb 2012 la 9:48 am

    POZITIA DOMNULUI SENATOR ESTE PERTINENTA,PRECISA SI CLARA…PRIETENI,PRIETENI DAR NU TOVARASI! STUDIATI LEGEA 14/1972 SI” PRIVITI-VA IN OGLINDA”
    TARE SPUS,PE FATA SI IN GROAPA CU LEI…….
    LEGEA BALCAN NU TRECE ASTAZI!

  5. croitorupe 20 Feb 2012 la 9:49 am

    Raymond Luca,
    LIBERALUL DIN AMERICA ESTE NASCUT IN RUSIA(!?!)

    11 Septembrie 2006

    Raymond Luca, fost deputat de Sibiu în legislatura ‘92-’96, a emigrat în America în urmă cu zece ani. Coleg de generaţie şi prieten cu Tăriceanu şi Patriciu, Luca a fost unul dintre fondatorii PNL în 1990. Fostul deputat a dezvăluit pentru SIBIANUL momentele fierbinţi ale scurtei sale cariere politice.

    S-a născut în Rusia, a crescut în Bucureşti, este legat puternic de Mediaş şi Sibiu şi trăieşte acum în Statele Unite. Acesta este, pe scurt, traseul din viaţa lui Raymond Luca, fost deputat de Sibiu în legislatura ‘92-’96. Partener de afaceri cu Dinu Patriciu în anii ‘90 şi unul dintre fondatorii PNL după Revoluţie, Raymond Luca şi-a găsit până la urmă liniştea în orăşelul american Vienna, statul Virginia. De acolo, fostul deputat a dezvăluit pentru SIBIANUL momentele fierbinţi ale carierei sale politice, cum a ajuns să reprezinte Sibiul în Parlament, de ce a emigrat şi ce face în Statele Unite.

    Născut în oraşul lui Petru cel Mare

    Raymond Luca s-a născut pe 17 octombrie 1954 în oraşul Ekaterinburg de la poalele munţilor Ural din Rusia, fondat în 1723 de Ţarul Petru cel Mare şi botezat după numele soţiei acestuia. “Când m-am născut eu, oraşul se chema Sverdlovsk, după numele unui acolit de-al lui Lenin. Pentru mine este doar un nume în actele de identitate. N-am revenit niciodată acolo după ce părinţii mei, studenţi în acea perioadă, s-au întors în ţară”, povesteşte fostul deputat de Sibiu.

    Şi-a petrecut apoi copilăria în Bucureşti, în cartierul Floreasca. A urmat cursurile liceului “I.L. Caragiale” şi a absolvit A.S.E.-ul, facultatea Economia Industriei. Primul loc de muncă a fost la Centrala Industriei Bumbacului, între 1978 şi 1982, într-un atelier de proiectare ergonomică şi normative de muncă, ocazie cu care a ajuns deseori şi în judeţul Sibiu.

    “Eram obligat să trăiesc 3 luni pe an în Mediaş, dintre care o lună în toiul verii. Mărturisesc şi azi, după atâţia ani că, dacă mi-e dor de ceva de-atunci, ei bine, mi-e dor de cantina ţesătoriei din localitate”, povesteşte, nostalgic, Raymond Luca.

    În timp ce Luca a ieşit din viaţa politică, prietenul său liberal, Călin Popescu Tăriceanu gustă din fructele puterii
    Revoluţionar fără certificat

    În 1978, imediat după terminarea facultăţii, Raymond Luca s-a căsătorit cu prietena din anii de studenţie, Irina. În 1979 s-a născut Laurenţiu, iar în 1981, Ioana.

    “Am intrat în politică odată cu Revoluţia din ’89. Am participat la revolta din Piaţa Universităţii din data de 21, iar apoi, în 22 decembrie, mi-am condus colegii către sediul CC şi mai târziu la Televiziune. Aşa am ajuns să fiu ales preşedinte FSN pe institut. Nu am solicitat şi nici nu voi solicita vreodată certificat de revoluţionar. Îmi ajunge faptul că atunci, în seara lui 21, am devenit membru în Asociaţia “21 Decembrie”. A fost suficientă această onoare pentru mine”, explică fostul deputat.

    La începutul lui ianuarie ’90 a devenit membru fondator al PNL, un partid pe care-l admira încă din băncile şcolii.

    Liberalii de ieri, fruntaşii de azi

    Alături de alţi liberali, pe atunci tineri oameni politici, precum Călin Popescu Tăriceanu, Dinu Patriciu, Andrei Chiliman, Radu Cojocaru sau Radu Boroianu, a activat în secretariatul executiv al PNL, fiind responsabil cu materialele de propagandă.

    “Vă mărturisesc sincer că la sfatul lui Patriciu m-am angajat şef de serviciu la Ministerul Culturii, deşi aveam şi alte opţiuni mai bănoase, doar ca să sprijin campania PNL pentru alegerile din mai ’90. Aşa se face că PNL a avut în acea campanie, în care mai existau ziare de partid, mai mult spaţiu tipografic decât FSN”, declară Raymond Luca.

    După alegerile din ’90 prima ruptură în PNL a dat naştere PNL-AT (aripa tânără), o formaţiune nouă care-i cuprindea pe lângă cei de mai sus şi pe Horia Rusu, şi quasi-necunoscutul pe atunci Viorel Cataramă.

    Dacă fostul său partener de afaceri doame fără griji, nu acelaşi lucru se poate spune despre Dinu Patriciu care tocmai a fost trimis în judecată pentru şase capete de acuzare.
    Propus de sibieni

    Raymond Luca s-a numărat printre cei care s-au apucat de afaceri curând după ‘89. “În 1990, împreună cu alţi foşti colegi de la un institut de proiectări din industria alimentară la care am lucrat până atunci, am fondat “Atlantic Import-Export”. Puţin mai târziu am devenit reprezentanţa unei firme de brokeraj de la bursa londoneză de (zahăr, cafea) în România. Au fost ani fantastici când nu reuşeam să dorm decât în maşină, străbătând ţara în lung şi-n lat. Când nu mă ocupam de vândut zahăr, mă ocupam de organizarea PNL-AT în judeţe. Aşa am ajuns din nou la Sibiu”, povesteşte liberalul.

    Din partea organizaţiei oraşului de pe malul Cibinului a venit, în mai 1992, şi propunerea care avea să-l ducă pe băncile Camerei Deputaţilor. Un rol important l-a avut atunci Ioan Fesan, membru PNL, acum om de afaceri din Gura Râului.

    Deputăţia

    Liberalii stăteau bine la Sibiu încă din 1992 când PNL- AT a obţinut cele mai bune rezultate pe ţară dintre toate organizaţiile judeţene. “Am reuşit atunci să câştigăm primăria în 4 comune mari, tot atâţia viceprimari şi un număr impresionant de consilieri locali”, spune Raymond Luca, amintindu-şi că partidul său a câştigat şi un fotoliu de vicepreşedinte la CJ, prin Nicolae Cosma. Raymond Luca recunoaşte, totuşi, că mai ales datorită funcţiilor deţinute în Parlament şi în partid, a fost implicat “mai mult în plan naţional decât în cel judeţean”.

    Fostul deputat liberal de Sibiu nu ratează, când vine în România, un pescuit în Delta Dunării
    Guvernul Văcăroiu l-a dat în judecată

    Tot de Sibiu se leagă şi cea mai neagră amintire a lui Raymond Luca, din timpul mandatului de deputat. În august ’94, la o şedinţă de la Consiliul Judeţean, a comis o “greşeală gravă”. La întâlnire au fost prezenţi şi cetăţeni necăjiţi, printre care o femeie în vârstă, mamă a mulţi copii, aflată într-o situaţie disperată. “A fost un moment în care mi-am pierdut cumpătul şi am adresat epitete injurioase la adresa membrilor guvernului Văcăroiu, ca şi cum dacă îi înjuram şi eu îi rezolvam grijile acelei femei. Mai rău a fost că, prezent la întrunire era şi un corespondent al unui ziar central. Ziaristul respectiv a încropit un fals interviu cu mine, astfel rezultând că acele cuvinte grele le adresam guvernanţilor prin intermediul răspunsurilor la întrebările lui. Cert este că a doua zi am fost dat în judecată de toţi membrii guvernului”, îşi aminteşte îngândurat Raymond Luca.

    Pentru prima oară în istoria Parlamentului României, în decembrie acelaşi an instanţa a cerut Camerei Deputaţilor ridicarea imunităţii parlamentare a lui Raymond Luca. Prin votul deputatilor a rămas cu imunitatea intactă, dar asta nu a mai contat atât de mult. Luca a rămas marcat de acel eveniment şi spune că atunci a început sa aibă îndoieli serioase asupra viitorului său ca om politic şi parlamentar. A fost primul pas spre America.

    Visul american

    Oportunitatea de a pleca în America s-a ivit, în primul rând, când soţia fostului deputat, Irina Luca, a obţinut o slujbă foarte bună la Banca Mondială. Era o şansă nu doar pentru ea, ci şi pentru cei doi copii ai familiei. Activitatea politică a lui Raymond Luca a ajuns la un punct terminus, iar PL’93 care rezultase din PNL-AT, nu avea multe şanse la alegerile din 1996.

    “Afacerile mergeau şi mai prost. Din ’94 nici eu şi nici Patriciu nu mai aveam acces la finanţare din partea nici unei bănci româneşti drept răzbunare din partea guvernului pentru atitudinea noastră politică. Aşa că străbăteam Europa de la un cap la celălalt, doar-doar voi găsi finanţare pentru proiectele de investiţii ale firmelor în care eram asociaţi”, explică liberalul.

    Au venit alegerile, CDR şi Constantinescu au câştigat, iar pe 1 decembrie în piaţa Universităţii se sărbătorea cu valuri de şampanie marea victorie. Raymond Luca privea de la balconul locuinţei de la “Dunărea” şi se gândea la ce-l aşteaptă începând chiar de a doua zi. Pe 2 decembrie a plecat spre America.

    Student la 42 de ani

    Ajuns în SUA, a început prin a studia. Cei 42 de ani, pe care-i avea atunci, nu l-au descurajat niciun moment. În 1997 s-a înrolat la un program part-time la “Johns Hopkins University” din Baltimore, Maryland, unde a absolvit în 2002. În tot acest timp s-a pregătit şi la un colegiu din oraşul în care locuia. De curând, Raymond Luca a absolvit şi cursurile de “advanced accounting” (contabilitate avansată) organizate de Keller School of Business din Chicago.

    “În paralel, am lucrat la diverse firme private în domeniul financiar-contabil, azi fiind senior accountant (expert contabil) la Eplus, un conglomerat de firme cu profiluri diverse, de la leasing de echipamente industriale până la software design”, rezumă liberalul aventura sa americană.

    O perioadă scurtă de timp, între iunie 2000 şi februarie 2002, fostul deputat a îndeplinit şi funcţia de ministru-consilier, şeful secţiei economice la ambasada României la Washington.

    Chat-ul foştilor politicieni

    În afară de câteva mici investiţii imobiliare de care are grijă alături de partenerii din ţară, Raymond Luca nu mai are alte legături de afaceri cu România.

    Legăturile politice sunt foarte firave. În 2000, fostul deputat a sprijinit PNL la alegeri organizând birourile electorale din SUA şi Canada. În 2004 a făcut acelaşi lucru pentru alianţa D.A., dar numai pentru coasta de est a SUA. “Mai comunic cu câţiva lideri politici liberali, cu unii mai des, cu alţii mai rar, după cum au timp şi chef. Mult mai des comunic însă cu persoane care au fost implicate în politică, dar care, ca şi mine, au o altă carieră, dar îşi menţin interesul pentru ceea ce se întâmplă în viaţa politică românească. Suntem organizaţi într-un fel de chat-room de foşti deputaţi, senatori liberali, pe care nu facem decât să comentăm evenimentele politice din perspectiva unora care avem avantajul de-a cunoaşte piesa, replicile şi actorii mai bine decât restul opiniei publice”, explică Raymond Luca.

    Doarme liniştit

    În România, liberalul stabilit în Vienna vine aproape an de an, dar numai o saptămâna pentru că “în SUA nu există modelul concediilor lungi”.

    În ţară, există două momente obligatorii: un weekend la pescuit în Deltă şi o întâlnire cu ex-tineretul liberal.

    “Casa mea este însă în SUA. Am realizat acolo în 10 ani mult mai mult decât am realizat în ţară în anii când am fost şi demnitar public şi om de afaceri cu oarecare succes. Unii îmi spun că poate aş fi realizat mai mult dacă rămâneam în ţară. Nu-i contrazic, dar cu siguranţă aici dorm mai liniştit decât aş fi făcut-o în România. Credeţi că Dinu Patriciu doarme liniştit? Eu cred că nu!”

    Mandatul de deputat

    Începând cu iarna lui ’92, Raymond Luca a fost, timp de un an, membru în comisia de anchetă asupra flotei comerciale maritime. A activat şi ca secretar al comisiei de “industrie şi servicii”, apoi pentru câteva sesiuni a fost secretar al Biroului Permanent al Camerei Deputaţilor.

    “Sunt autorul a două proiecte de lege privind transformarea regiilor Romsilva şi Romcereal în Agentii Nationale. Parte din prevederile cuprinse în cele două proiecte de lege au fost adoptate în noile legi care au fost promovate de guvernele ulterioare. Am fost implicat în intreaga legislaţie economică care a fost adoptată în acea perioadă, precum legislaţia pieţelor de capital sau legislaţia băncilor comerciale, ca să dau doar câteva exemple semnificative”, rezumă fostul deputat de Sibiu.

    Amintiri cu Dinu şi Călin

    “Toţi eram cu 16 ani mai tineri, plini de entuziasm şi puşi pe fapte mari. Sigur, cei doi, (nr. Călin Popescu Tăriceanu şi Dinu Patriciu) la cei 38-39 de ani cât aveau în 1990, nu erau foarte tineri, dar contrastul dintre ei, noi şi venerabilii lideri de atunci ai PNL (Radu Câmpeanu, I.V. Săndulescu, Dan Amedeo Lăzărescu, Nicolae Enescu, Sorin Botez etc.) era izbitor şi fără îndoială că ne întinerea şi mai tare.

    Atât Dinu cât şi Călin erau consideraţi lideri de către noi, ceilalţi membri ai secretariatului executiv. Chiar dacă nu în mod oficial, dar informal, cei doi erau cei care ne conduceau. Tot ei erau purtătorii de cuvânt ai PNL în absenţa lui Radu Câmpeanu.

    Amândoi s-au lansat şi în afaceri de timpuriu. Patriciu a reuşit să obţină autorizaţia nr.1 de funcţionare pentru firma lui de arhitectură “Alpha”. Despre Tăriceanu ţin minte că şi atunci, ca şi acum, era foarte pasionat de maşini. Povestea că atunci când şi-a cumpărat un Peugeot micuţ din Belgia l-a speriat pe dealer când i-a pus pe masă un morman de bancnote mici, de la forinţi până la drahme greceşti, bănuţ cu bănuţ adunaţi cât să-i ajungă de maşină. Tot din Belgia Tăriceanu a venit şi cu franciza postului de radio “Contact”.

    Ca amănunt, din câte îmi amintesc franciza postului de radio “Contact” era şi pe numele lui Patriciu. Mai târziu, Patriciu şi-a cedat toate drepturile lui Tăriceanu făra nicio compensaţie”, spune Raymond Luca.

    Tăriceanu şi tatăl vitreg

    Raymond Luca a trăit momentele tulburi ale începutului democraţiei româneşti. Unul dintre ele este mitingul partidelor istorice din 28 ianuarie ‘90 împotriva deciziei FSN de a se transforma în partid şi de a participa la alegeri. “În momentul în care manifestaţia opoziţiei a ajuns în piaţa Victoriei, în palat se desfăşurau negocieri. Pe de-o parte erau Iliescu, Roman şi alţii de la FSN, iar de cealaltă parte a mesei erau Coposu, Raţiu şi Diaconescu de la PNŢCD, Cunescu de la PSDR şi Tăriceanu şi Patriciu de la PNL. Câmpeanu a decis să nu participe la negocierile cu FSN, era în piaţă alături de liberali şi mai târziu l-am condus împreună cu Victor Rebengiuc la sediul TVR, unde a citit o declaraţie de protest. După momentul TVR, Câmpeanu mi-a spus să merg înapoi în piaţă şi să le spun membrilor noştri să se retragă de la manifestaţie, având în vedere că scopul nostru fusese atins. În acest timp, în palat aveau loc negocieri acerbe, concluzionate în formarea CPUN.

    Momentul a coincis şi cu o primă criză serioasă în PNL. Dintr-o eroare, voită sau nu, au fost trasmise la sediul PNL invitaţii pentru participarea la constituirea CPUN lui Radu Câmpeanu, ca preşedinte, dar, spre marea nemulţumire a venerabililor, celelalte două persoane invitate au fost Patriciu şi Tăriceanu. Este posibil ca tocmai participarea celor doi la negocierile din 28 să fi lăsat impresia că ei sunt cei desemnaţi de PNL pentru constituirea CPUN. Urmarea a fost că întreg secretariatul executiv a fost băgat în şedinţă în biroul lui I.V. Săndulescu. Radu Câmpeanu era plecat în Franţa în acel moment. Ţin minte că am fost înşiraţi la perete şi D.A. Lăzărescu ne întreba pe fiecare: “De când eşti membru PNL?” O întrebare absolut idioată: toţi eram membri doar de o lună! Cu alte cuvinte, ce pretenţii putem avea noi în faţa unora ca ei, oameni care au suferit ani de zile în puşcării şi apoi au fost marginalizaţi în societatea comunistă? Degeaba am încercat să-i convingem că probabil este o eroare nevinovată a unui funcţionar de pe la guvern. Nimic! Din canalii şi lichele nu ne mai scoteau. Culmea că cele mai multe invective le primea Călin şi asta tocmai din partea tatălui său vitreg! Ştiu doar că am reuşit să spun că dacă el, D.A. Lăzărescu este astăzi liber să ne facă în fel şi chip este şi datorită faptului că noi, ăştia mai tineri am ieşit în stradă în decembrie ’89. Cred că nici nu m-a auzit!

    Criza s-a rezolvat până la urmă, în sensul că D.A. Lăzărescu şi I.V. Săndulescu au rectificat reprezentarea, înlocuind “canaliile”. Ca să fie siguri că nimeni nu le va lua locul s-au prezentat la clădirea Parlamentului cu vreo 5-6 ore înainte de începerea şedinţei inaugurale”, a povestit pentru SIBIANUL Raymond Luca.

    Coleg de bancă cu fratele lui Patriciu

    Raymond Luca a stat în bancă cu fratele lui Dinu Patriciu, Şerban Valeriu, la “I.L. Caragiale”. Dinu Patriciu a absolvit acelaşi liceu, însă cu 4 ani înainte. “Şerban era o pramatie de elev, inteligent, plin de umor, dar leneş până peste poate. Pe de altă parte, Dinu fusese elevul eminent al liceului, premiant în fiecare an, ca să fie mai târziu şi şef de promoţie la Arhitectură. Aproape că nu era zi de la Dumnezeu să nu aud vreun profesor apostrofându-l pe Şerban şi de fiecare dată apostrofarea se încheia invariabil cu întrebarea retorică: “Cum este posibil ca voi să fiţi fraţi?” Ulterior, prin anii ‘80, Şerban şi-a luat lumea în cap şi a fugit în Germania”, îşi aminteşte Raymond Luca.

    http://old.sibianulonline.ro/articol/ziar/sibiu/liberalul-din-america/11917/

  6. IANCU RADOMIR - GHERMAN Timisoarape 20 Feb 2012 la 10:04 am

    IOAN SAVU – Felicitari pentru discurs .DOAMNE ajuta . In CONTRAST lui Costel BURSUC nu i se potriveste pozitia de justitiar .

  7. robype 20 Feb 2012 la 11:25 am

    cred k ar trebui de acum sa isi dea demisia domnul raymond luca.sa ne lase frate.auzi el nu este de acord cu modificarea legii.sa intelegem criza din romania.el stie k parintii nostri au murit? si k noi trebuie sa intelegem criza.este nesimtire.din partea lui.sa intelegem criza?si mortii?si ei trebuie sa inteleaga criza?si urmasii lor ce sa mai zica?rusine raimond luca. da`ti demisia ai jignit mortii revolutiei.

  8. INDICNATpe 20 Feb 2012 la 3:32 pm

    -Domnule Raymond Luca vad din imaginile conferintei de presa ,ca sunteti foarte insetat,ce se intampla a-ti consumat ceva tarie cu o seara inainte s-au a-ti mancat ceva gras ? pe noi nu ne intrebati daca mai avem dupa ce bea apa.Multumim frumos pentr-u intaietatea pe care o s-o avem la ocuparea locurilor de munca,chiar maine o sa ma duc la fortele de munca cu certificatul de Revolutionar in brate,si cred ca or sa se bata toate firmele sa ma angajeze. Nu va este chiar pic de rusine sa veniti cu aberatile acestea.Dute domnule si ne lasa in saracia noastra, in care ne-ati bagat voi toti inbuibatii care sunteti la putere de 22 ani.
    Domnule Mariesi nu mai chemati la dialog toti plictisiti acestia,nu a-ti observat ca mai aveau putin si adormeau

  9. Vladpe 20 Feb 2012 la 6:01 pm

    Domnule Doru Braia,cum iti permiti domnule sa vorbesti fara sa ai habar de ceeace s-a intimplat in o localitate sau alta ?Cum poti sa afirmi ca la Zimnicea (de exemplu) ,revolutionarii sau dus la ,,crama” nu stiu cind,in conditia in care in aceasta localitate nici nu exista asa ceva ?Asa cum ati afirmat in conferinta de presa a lui Maries ca aveti filmari in acest sens,cit de curind va trebui sa le aratati in fata instantei,pentru ca afirmatia dumneavoastra este mai mult decit o jicnire,este o calomnie la adresa celor la care ati facut referire.

  10. claupe 20 Feb 2012 la 7:54 pm

    oreste,altfel pe anul asta pierzi banii iremediabil,restanta o recuperezi.

  11. nicoletape 20 Feb 2012 la 8:13 pm

    pentru toti cei care nu sunt de acord cu legea recunostintei,am o singura intrebare : daca revolutionarii nu beneficiaza de aceasta indemnizatie,unde se duc acesti bani?ajung cumva la cei nevoiasi????(nu prea cred)
    ajung cumva la pensionari?pt cea mai mare parte dintre revolutionari sunt pensionari….
    aung cumva la cei ci dizabilitati????sau la alta categorie sociala dezavantajata????

  12. Capraru Petrepe 20 Feb 2012 la 10:10 pm

    @danubius

    Dragul meu,

    R.L., nu parandaratul are de luat, ci ratul il are manjit de rahatu’ lu’ iliescu, de cand cu agreementul lor din usl, de-a se pupa in c_r cu ‘dracu’…
    Cum crezi tu ca se gas’ j_____i de astia doar la pnl, (cum e ruso-romano-americanul asta) si prim min. de azi, evreo-maghiaro-romanul ungureanu, nu baci ca in balada Miorita ci cel, ce ne-a vandut si Fundatia Gojdu – Ungariei ?…

  13. carmenpe 20 Feb 2012 la 10:38 pm

    de ce se oculteaza efortul bugetar pentru platile pensiilor fostlor demnitari, securisti, tortionari, sefi de penitenciare, de judetene de partid, etc. si actualele suplimentari de la presedintie, servicii …, care depasesc, de departe, eforturile pentru o recunostinta nedorita de actuali guvernanti si sustinatorii lor.

  14. dorelpe 21 Feb 2012 la 1:18 am

    vom trai si vo vedea cine are dreptate .am urmarit cu atentie conferinta de presa . prea politizata .sau poate sa fie ddoar o strategie ?!!

Trackback URI | Comments RSS

Scrie un comentariu