Actiune – incetarea grevei foamei – Doru Mariesaug 21 2010
Capitulam?
Tara nu e bantuita doar de criza economica si spaima zilei de maine. Dupa 20 de ani de democratie originala prost inteleasa si, pana la urma, esuata, se intampla ceva infinit mai grav. Tara e bantuita de deznadejde, in pragul capitularii in fata raului, a imoralitatii, a ticalosiei, pe cale sa-si desavarseasca victoria nu numai asupra bugetului si resurselor Romaniei, ci si asupra mentalitatii romanilor.
Este spaima ce m-a cuprins ascultand vorbele pline de sila si revolta ale unui bun prieten. Un medic primar, unul dintre cei mai valorosi ai generatiei lui, un om onest si cumsecade, care nu si-a facut niciodata meseria ca pe un negot, care a respectat deontologia profesiei ca pe litera Evangheliei si nu a putut asigura niciodata, pentru sine si familia sa, mai mult decat un trai decent. Decenta pe care un coborator dintr-un Q7 ar socoti-o, cu siguranta, saracie.
Privind in jur la lumea in care traieste, la pacientii sai, la televizor, la puternicii zilei prietenul meu a ajuns sa se indoiasca profund de valoarea principiilor dupa care s-a ghidat o viata intreaga. “Cei care au avut bani inainte de 1989 au si acum, cei care s-au descurcat inainte se descurca si acum. Da, fura, iau spaga, insala, nu au urma de scrupule, dar au, in schimb, un tupeu nemasurat si nu patesc niciodata nimic. Stii ceva? Am ajuns sa ii admir pentru ca ei pot ceea ce eu nu pot si de aceea au ceea ce eu nu voi avea niciodata desi muncesc de dimineata pana seara. Se pare ca, de fapt, asta e reteta succesului si, pana la urma, eu nu sunt decat un fraier neputincios”.
Este concluzia la care a ajuns un om foarte cinstit si, teoretic, realizat, ajuns la apogeul carierei sale, intr-o profesie de top, in tara numita Romania. De ce sa ne miram atunci ca tineri de 17-18 ani nu mai dau doi bani pe carte, nu ii mai intereseaza o cariera si privesc cu jind catre modele dubioase, capatuite in conditii discutabile. ,,Mie imi place Adrian Nastase, pentru ca e bogat si si-a aranjat pe viata familia. Stiu ca se zice ca a furat si cred ca e adevarat. Dar important e ca o duce bine si copiii lui n-au nicio grija”, mi-a spus un adolescent dintr-o familie de intelectuali romani.
Si ce sa le replici, atat medicului dezamagit, cat si tanarului deformat? Sa le vorbesti despre principii, despre moralitate, despre Justitie? Sa le spui ca pana la urma nenorocita de degringolada tot se va sfarsi, ca niciodata nu se va introna dreptatea absoluta, dar nici ca acum, la polul opus, nu poate continua la infinit? Sa spui ca defectul nu poate deveni calitate si, deci, admirat, decat intr-o societate defecta.
Unul o sa-si spuna ca aude aceste lucruri de 20 de ani, ca in numele lor a tot fost la vot, si nu a experimentat decat dezamagiri din ce in ce mai mari. Ca in 20 de ani niciun mafiot dintre cei pe care acum ii admira amar nu a ajuns dupa gratii si nu a pierdut un leu din avere, ba dimpotriva, a prosperat tot mai mult, si singura care a functionat, uneori, a fost Justitia divina, cu cate o boala incurabila sau vreo nenorocire in familia ticalosului. O sa spuna ca nu mai crede in nimic, ca se simte strivit si tot mai umilit zilnic si ca intentioneaza sa plece din tara. Dar nu spre Occident, ci cat mai departe, intr-o tara araba bogata si relaxata unde sa fie rasplatit cu adevarat pentru ce stie sa faca.
Pustiul o sa ma asculte politicos, in cel mai bun caz, si o sa-mi spuna ca, probabil am dreptate, dar cea mai importanta e bunastarea si cat timp nimeni nu pateste niciodata nimic ar vrea si el din suflet o matusa Tamara.
Asadar, ce facem in fata imoralitatii, a ticalosiei, a faradelegii, a raului in general, tot mai extinse, tot mai coplesitoare? Capitulam sau luptam in continuare, inclusiv daca nu in primul rand cu sentimentul tot mai acut al zadarniciei?
Mai avem puterea sa investim incredere si speranta sau motorul nostru moral a ramas fara combustibil si s-a oprit? Ma tem ca de aceste raspunsuri depinde viitorul Romaniei mai mult decat de evolutia economica viitoare, iar raspunsul cel mai probabil nu este, din nefericire, unul prea optimist.
Vineri, 20 August 2010, ora 23:53
Sursa: Ziare.com
Autor: Ioana Ene
Romania este condusa nu de oameni cu constiinta si nici de politicieni, ci de actori. In fiecare zi din 1990 se mimeaza ceva si noi, astia multi percemem cam tarziu :
trebuie sa intram in NATO : azi mimam loialitate pentru conducatorii Americii si suparati rau pe Rusia, peste ani trebuie sa intram in U.E. : de-acum mimam democratia, maine vine FMI pai cum sa nu-stim noi sa mimam criza ??? pai cu noi romanasii ati nimeri-o foarte bine ca noi stim de saizeci de ani cum e cu criza si generatiile de sacrificiu o mimam cu placere si chiar mai mult decat atat, pai stati nitelusi sa vedeti, cum stim sa ne prajm si pruncii abia nascuti, de atata criza !!!
Stau si ma intreb acum pentru ce am stat cu fiintele noastre dragi in fata gloantelor de razboi trase de ROMANI !, noi astia ce am avut curajul de a spune “AJUNGE ” si “JOS COMUNISMUL” in “Decembrie 1989″ ? Am crezut ca putem trezii constiinte la Marele Miting de protest din Piata Universitatii in 1990, la adresa puterii neocomuniste ce continua sa ne otraveasca vietile, dar vai ! noua putere este aleasa de popor in modul cel mai democratic ! de ce tot timpul devenim retorici ? : ” ca era mai bine inainte ” asa dovedeste incapacitatea noastra de a spune NU si lasam cu o indolenta cutremuratoare ca raul sa domine viata noastra. Da ! infractorii, voilatorii, talharii, politicienii cu averile lor nesimtite, ei sunt modele pentru urmasii lui Horia Closca si Crisan al lui Tudor Vladimirescu si al lui Pintea si al lui Mircea Vulcanescu, Maniu, Bratienilor, Cantacuzinilor, Vacarestilor. Nu, noi suntem contemporanii salamilor, minunilor, si altor triburi ce au uitat sa mai plece de pe la noi, aceasta este societatea romaneasca contemporana, va rog sa ma scuzati, din 1990 iunie am promis sa nu va mai tulbur somnul. Dormi linistit popor roman , numai mortii nu se pot odihnii.
Luptam Ioana, luptam. Romania, mai toata viata ei a fost pe mana pungasilor, fie c-au fost turci, greci, jidani sau rusi.
Trebuia sa belim( scuze, n-am gasit alta rima) ochii mai bine la votare si sa insisytam sa reducem parlamentarii la unu pe judet. Nu-i nevoie de mi multi. Pana atunci, se pare insa ca mai este mult drum de batut. Dar acolo trebuie sa ajungem.
Exista trei lumi diferite in Romania, care nu pot comunica intre ele: o caracatita a puterii maxime economice, de cateva zeci de mii de insi, alcatuita din interlopi politici, romani, dar fara de neam, fara de tara si fara de auz; apoi o imensa majoritate de cetateni care-si iubesc tara, dar fara constiinta civica permanenta, alcatuita de romani cinstiti care considera ca doar ziua votului si lamentarea in familie e importanta, dand cate-o spaga pe ici si colo din cand in cand; si un grupulet de idealisti care vor imbatrani si muri cu constiinta impacata ca au incercat sa convinga majoritate cinstitilor ca le bat cu folos obrazul necinstitilor. Cam asta e situatia. Mai bine ca n-au apucat mortii din 1989 si 1990 sa vada cat de mandri si de frumosi suntem.
Din motive obiective semnalam cu intirziere accidentul pe care colegul si prietenul nostru Dipl.Ing.GHEORGHE CHIOARU l-a suferit.
Ne exprimam regretul si compasiunea pentru cele suferite de Dipl.Ing.GHEORGHE CHIOARU.Vom monitoriza acest caz,si cerem justitiei sa faca dreptate.
Semneaza colegii din Alianta Nationala pentru Justitie si Dreptate 21.
http://www.anjd21.com/index.php?option=com_flippingbook&view=book&id=1&page=1&Itemid=63
http://www.anjd21.com/
Redam mai jos citeva adrese din presa care se refera la acest nefericit accident:
http://www.libertatea.ro/stire/gheorghe-chioaru-barbatul-calcat-cu-bmw-ul-de-o-pipita-si-ar-putea-pierde-piciorul-301458.html
http://www.libertatea.ro/stire/anastasia-simona-tanase-a-avut-probleme-cu-politia-de-sapte-ori-301319.html
Un om pentru oameni, Dipl.Ing.GHEORGHE CHIOARU,
http://fn-omenia.ro/Pdf/CopertaRevOMENIA6.pdf
http://www.fn-omenia.ro/
http://www.anjd21.com/index.php?option=com_flippingbook&view=book&id=1&page=1&Itemid=63