Asociaţia 21 DECEMBRIE 1989

Dragă Dorin,

Nu mă pricep să formulez mulțumiri prea sofisticate. Dacă erai mai aproape, te îmbrățișam și aș fi simțit dacă e de ajuns. Vreau, însă, ceva mai mult: să “dăruiesc” și eu ceva. Pentru memoria unui om care binemerită: Constantin-Ticu Dumitrescu, cel care a încercat, la rîndul lui, fără succes în cele din urmă, să continue gîndul lui George Șerban.

Eram, într-un grup de vreo șaizeci de oameni, împreuna în Elveția, într-o vizită de “instruire” în cultura democrației, facilitată de o inițiativă privată a unui cetățean elvețian de origine română, la sfârșitul lunii aprilie 1990.

“Delegația”, compusă din membri ai CPUN, minștri, politicieni, jurnaliști, preoți și generali, condusă de Prim Viceprim-ministrul Guvernului provizoriu Roman, Cazimir Ionescu, a benefeciat de un program excepțional de vizite, întilniri, deplasări, colocvii, simpozioane, cursuri…

În tot acest timp, împreuna cu Ctin-Ticu Dumitrescu și Mirela Roznoveanu urmăream, din Elveția, ce se întîmpla la București, în P-ța Universității.

Astfel, în această atmosferă, pe șoselele impecabile ale Elveției dar și pe vaporașele cu care am “navigat” pe lacurile ei, urmăriți de o îngrijorare profundă față de evenimentele din țară, aceștia trei, sub impulsul lui “Nea’ Ticu”  am redactat ceea ce noi am numit “Declarația de la Zurich”, cu privire la situația din România.

“Declarația” a fost semnată “discret” (cu fereală, adică, față de unii “ochi” din “delegație”) de un anumit număr de persoane, diferite ca vîrstă, profesie, orientare politică și transmisă, cu sprijinul unor persoane din diaspora românească de la Zurich și Geneva, în media elvețiene. Întorși în țară, eu am publicat-o în suplimentul revistei brașovene ASTRA.

Iată, am găsit azi – poate că așa trebuia să se întîmple – exemplarul manuscris (olograf)  al Declarației.

Conținutul ei s-ar putea să pară naiv azi. Dar e dimensiunea “naivității” care l-a animat și pe George Șerban, și pe Ticu Dumitrescu și-l animă azi, încă, pe Doru Mărieș: nevoia absolută de atitudine în fața unei urgențe!

Iată, unii obsedați de “științificitate” nu cunosc nici gramatica limbii române, alții, mai puțin firoscoși, nu se sfiesc să trăiască după gramatica ființei morale, atunci cînd aceasta este în pericol!

Dar, să punem documentul “pe masă”.

Cu sentimente frățești,

Vasile.

DECLARAȚIA DE LA ZURICH

DECLARATIA DE LA ZURICH PG.2

DECLARATIA DE LA ZURICH PG.3