oct 08 2009
Un om, gata să moară pentru o idee. Îi pasă cuiva?
7 octombrie 2009
Vă recomand un articol al remarcabilului publicist ieșean Liviu Antonesei. Este un semnal de alarmă – și nu primul! – în legătură cu greva foamei declarată de revoluționarul Teodor Mărieș, președintele Asociației 21 Decembrie. Ce vrea Teodor Mărieș? Pur și simplu respectarea unei hotărâri a CEDO, potrivit căreia dosarele Revoluției și ale Mineriadei trebuie predate Asociației, în integralitatea lor. O hotărâre nerespectată de autoritățile noastre, de justiția independentă a statului care a condamnat comunismul, cu spume la gură.
Sărmanul Mărieș! El nu își dă seama că gestul său îi deranjează pe cei aflați acum în plină trântă politică. Susținătorii lui Traian Băsescu nu pot accepta ideea că, deși comunismul a fost condamnat, formal, în Parlament, efectele sunt nule – dovadă opacitatea autorităților față de decizia CEDO.
Cât despre adversarii președintelui, printre ei se află atâția care au legătură cu evenimentele din 1989 și 1990, încât, e clar, ”acum nu e momentul” pentru deschiderea unor dosare. Iar opinia publică … vai! Opinia publică e orbită de bătălia dintre cele două tabere. În plus, azi e chiar demodat să mori pentru o idee în România, țara în care totul se tranzacționează și nimeni nu se poate compromite.
Cutremurător este doar anonimatul în care acest om își desfășoară protestul. Oare până într-atât să ni se fi tocit reflexele civice și democratice? Oare am ajuns atât de convinși că niciun gest de protest și nicio atitudine nu pot schimba nimic ? Ce s-ar fi întâmplat dacă, acum 20 de ani, tinerii care au ieșit în stradă, în acel decembrie 1989, ar fi gândit la fel ca noi, cei amețiți de consumism și anesteziați de pseudodezbaterea politică de la televizor? Nu este obligatoriu ca toți să fie de acord cu fondul demersului lui Teodor Mărieș. Poate că unii vor avea ceva rezerve. Au acest drept. Dar nimeni nu poate fi de acord ca un om să fie lăsat să moară pentru o idee, atâta timp cât încă mai pretindem că trăim într-o țară normală. Poate că acest articol scris de Liviu Antonesei și publicat pe site-ul publicației online ”Acum” ( îl găsiți la adresa http://romanialibera.com/ ) va trezi măcar câteva conștiințe. Citiți-l!
89`
noi cu sânge am plâtit
iar nici morminte
pentru ei măcar nu-am devenit
nici floare uscată la cap, n-avem raspaltă
nici iarba, de cizma lor călcată
din mormântul nostru n-au lăsat
ca să razbată, un pic din
roşul nostru sânge, fără, măcar a fi pătat
însă cu el, obraznic sau îndoliat
iar în mormite, noi toţi am fost uitaţi !
Viorel Muha
Noua ne pasa si tie trebuie sa-ti pese.