Ieri, la Asociaţie, dl. Teodor Mărieş şi-a  invitat prietenii

care i-au fost alături la îndelungatul protest,

pentru a-şi sărbătorii ziua de naştere, din 28 august,

petrecută în greva foamei.

Îi dorim, din nou, la mulţi ani şi sănătate!

Procurorii mai au în lucru doar două dosare ale Revoluţiei, privind moartea a 48 de persoane

Parchetul General mai are în lucru două dosare ale Revoluţiei, unul la Secţia Parchetelor Militare referitor la Sibiu, care are 1.000 de volume, în care sunt cercetate împrejurările în care au murit 48 persoane şi au fost rănite 150, iar celălalt se află la Secţia de Urmărire Penală.

În dosarul de la Secţia Parchetelor Militare sunt cercetate împrejurările în care participanţi la Revoluţie din Timişoara, Bucureşti, Braşov, Constanţa, Slobozia şi Reşiţa au murit împuşcaţi sau au fost răniţi. La dosar lucrează trei procurori, care aproape au finalizat studierea celor 1.000 de volume, în vederea evaluării probelor şi a stabilirii vinovaţilor.

De asemenea, la finalizarea dosarulului de la Secţia de Urmărire Penală lucrează tot trei procurori.

Dosarul de la Secţia Parchetelor Militare, cu numărul 97/P/1990, este o parte disjunsă dintr-un alt dosar constituit imediat după Revoluţie (nr.76/P/1990) în care au fost trimişi în judecată nouă inculpaţi, iar cauza a fost soluţionată definitiv de instanţa de judecată.

Dosarul 97/P/1990 a fost disjuns prin Ordonanţa din 24 iulie 1990 şi s-a aflat în lucru la procurorul militar Dan Voinea până la 15 ianuarie 2009, când acesta s-a pensionat, fiind preluat de cei trei procurori militari care se ocupă în prezent de anchetă.

În dosarul 97/P/1990 se încearcă identificarea persoanelor care “prin folosirea armelor de foc şi a altor mijloace violente” au ucis 48 de persoane şi au rănit 150.

În acest dosar, pe 20 septembrie 1995 s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de cei anchetaţi, pe motiv că “persoanele care au avut putere decizională în represiunea din 1989 au fost deja judecate şi condamnate definitiv ori au decedat (Nicolae Ceauşescu, Nicolae Elena, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad)”.

Împotriva acestei rezoluţii Asociaţia 21 Decembrie a formulat o plângere în 2003, care a fost admisă în decembrie 2004, iar procurorul Dan Voinea a dispus redeschiderea anchetei şi conexarea a 137 de dosare în unul singur şi a început urmărirea penală faţă de 102 persoane, atât militari, cât şi civili. Însă, în următorii patru ani, generalul Dan Voinea le-a prezentat învinuirile doar la şapte d in cei 102 urmăriţi penal, după cum urmează: în 2005 generalului Victor Atanasie Stănculescu şi colonelului Corneliu Pîrcălăbescu (fostul comandant al Gărzilor Patriotice), în 2007 generalului Iosif Rus (fost comandant al Aviaţiei Militare), lui Petru Obregia, locotenent-colonelului Nicolae Dochinoiu (fost comandant al unităţii de elicoptere Sibiu) şi generalului Ioan Florea (fost comandant al Garnizoanei Braşov), iar în 2008 lui Dorel Amaricăi.

Decizia de a redeschide ancheta penală a fost motivată prin “greşita încetare a urmăririi penale, încălcarea normelor de procedură prin necomunicarea rezoluţiei de încetare a urmăririi penale persoanelor interesate, nu a fost lămurită din punct de vedere cronologic evoluţia evenimentelor, nu au fost audiate persoanele vătămate, răniţii lipsiţi de libertate în mod ilegal, rudele celor decedaţi, pentru a da detalii în legătură cu împrejurările în care au fost vătămate sau dacă se constituie părţi civile”.

S-au dispus peste 130 de infirmări de soluţii în diferite dosare şi conexarea acestora la dosarul nr.97/P/1990. Dintre acestea, cele mai reprezentative sunt: dosarul nr.106/P/1991 referitor la evenimentele de la Televiziune, dosarul nr.41/P/1993 – de la Comitetului Central, dosarul nr.711/P/1991 – Zona Antiaeriană, dosarul nr. 4/P/1998 referitor la generalul de brigadă Paul Vasile, acuzat că a tras în manifestanţi la Timişora, dosarul nr. 68/P/1990 -depre moartea generalului Vasile Milea şi dosarul nr.364/P/1991 privind împrejurările în care a murit jurnalistul francez Jean Louis Calderon.

În cazul dosarului nr.529/P/1990, referitor la revoluţia de la Târgul Mureş, declinat către Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică pe 21 ianuarie 2008 şi care fusese restituit şi infirmat, procurorii au decis păstrarea soluţiei din 22 octombrie 2003 de scoatere de sub urmărire penală. De asemenea, dosarul nr. 208/P/2007 referitor la revoluţia de la Cluj Napoca, disjuns din dosarul 97/P/1990, a fost soluţionat prin ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală la data de 16 septembrie 2008.

Un alt dosar, nr.6/P/2008, disjuns din acelaşi dosar 97/P/1990, în care sunt cercetate 16 persoane (civili), a fost declinat la Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică în februarie 2008, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale care a stabilit ca dosarele cu inculpaţi civili să nu mai fie instrumentate de procurori militari. Dosarul nr.200/P/2007, privind revoluţia de la Sibiu, disjuns de asemenea din dosarul 97/P/1990, se află în lucru la Secţia Parchetelor Militare.

Opt dosare în care au fost cercetaţi demnitari comunişti au ajuns în instanţă

Potrivit datelor statistice deţinute de Parchetul General, Secţia Parchetelor Militare a trimis în judecată cadre din conducerea de partid şi de stat care au dispus măsurile de reprimare a Revoluţiei în opt dosare.

Primul dosar al Revoluţiei a fost 1/P/1990, prin care au fost trimişi în judecată Nicolae şi Elena Ceauşescu, acuzaţi genocid, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi.

În al doilea dosar întocmit au fost trimişi în judecată Emil Bobu, Tudor Postelnicu, Ion Dincă şi Manea Mănescu, pentru complicitate la genocid, avându-se în vedere că şi-au dat acordul pentru reprimarea demonstranţilor de la Timişoara, Cluj, Bucureşti şi celelalte localităţi unde au fost înregistrate victime. Cei patru au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă.

Într-un alt dosar a mai fost trimis în judecată generalul Andruţa Nicolae Ceauşescu (fratele lui Nicolae Ceauşescu, fost comandant al Şcolii de ofiţeri de Securitate de la Băneasa), pentru omor deosebit de grav şi nerespectarea regimului armelor şi a muniţiilor, pentru că a ordonat să se deschidă focul asupra manifestanţilor de la Piaţa Universităţii. Andruţa Ceauşescu a fost condamnat la 15 ani de închisoare.

Un alt dosar l-a avut ca inculpat pe Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu, fost prim-secretar al Consiliului Judeţean al PCR Sibiu, acuzat de genocid.

De asemenea, au mai fost trimişi în judecată într-un alt dosar peste 24 de membri ai Comitetului Politic Executiv al CC al PCR.

În alt dosar au fost trimişi în judecată Ion Coman (fost secretar CC al PCR), Ilie Matei (fost secretar CC al PCR), Cornel Pacoste (fost membru supleant al C.P.E. şi viceprim-ministru) şi Radu Bălan (fost prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Timiş), acuzaţi de genocid.

Dosare din ţară trimise în instanţă pentru evenimentele din 17-21 decembrie 1989

Pentru violenţele înregistrate până pe 22 decembrie 1989 au fost întocmite 102 dosare penale, fiind cercetate 214 persoane.

Dintre persoanele cercetate, 51 au fost trimise în judecată. Astfel, au ajuns să răspundă în faţa instanţei trei membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român, un membru al Comitetului de partid al judeţului Timis, trei inculpaţi din Departamentul Securităţii Statului, şase cadre ale Securităţii Judeţului Timiş, şase ofiţeri şi un subofiţer MApN, precum şi doi civili.

Printre cei trimişi în judecată s-au aflat: Ion Coman, fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Radu Bălan, fost prim secretar al Comitetului Judeţean Timiş al PCR, Ilie Matei, fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi Cornel Pacoste, fost viceprim ministru. Toţi au fost judecaţi pentru genocid.

Pentru uciderile şi rănirile din timpul manifestaţiilor de la Sibiu şi Cisnădie au fost trimise în judecată 16 persoane.

Pentru uciderea a doi lucrători de miliţie care au tras în manifestanţi la Cugir au fost trimişi în judecată patru bărbaţi, iar, de cealaltă parte, Parchetul Militar Cluj i-a trimis în instanţă pe patru militari, pentru instigare la omor deosebit de grav şi tentativă la această infracţiune.

În mai 1990, Parchetul Militar Timişoara a trimis în instanţă 11 cadre de la Miliţia Caransebeş, pentru uciderea unei persoane şi rănirea altor 15 prin împuşcare în 21 decembrie la Caransebeş.

La Cluj şi-au pierdut viaţa 26 de persoane, toate împuşcate, iar alte 55 au fost rănite, pentru care au fost trimise în judecată nouă persoane, majoritatea cadre militare.

Dosare finalizate şi trimise în instanţă pentru evenimentele de după 22 decembrie 1989

De exemplu, la Braşov, procurorii au dispus trimiterea în judecată a căpitanului Petrea Grigore şi a soldatului Ion Purcaru pentru omor calificat, respectiv omor, după ce au împuşcat mortal un civil.

De asemenea, la Craiova au fost finalizate două dosare în care doi militari au fost trimişi în judecată pentru ucidere din culpă, respectiv, omor, cu referire la evenimentele din 22 decembrie.

Şi la Timişoara Parchetul a trimis în judecată câteva zeci de persoane, în dosare diferite care vizau ucideri din culpă şi omoruri în zilele de 22, 23 şi 25 decembrie 1989.

Parchetul Militar Constanţa a trimis în judecată mai multe persoane pentru ucidere din culpă, având în vedere că în 23 decembrie 1989 au fost dislocate mai multe formaţiuni militare în zona staţiei CFR Constanţa, care, din cauza lipsei de coordonare, au tras la întâmplare cu armele automate din dotare şi au ucis mai multe persoane.

La Brăila, au fost trimise în judecată 27 de cadre ale Ministerului Apărării Naţionale şi trei din Ministerul de Interne, plus nouă luptători ai Gărzilor Patriotice, pentru ucidere din eroare a zeci de persoane.

De asemenea, Parchetul Militar Ploieşti a trimis în instanţă 13 dosare, mai multe persoane fiind judecate pentru uciderea a 49 de oameni şi rănirea a 93, majoritatea civili, în 22 decembrie 1989.

Peste 41.000 de persoane au fost audiate în dosarele Revoluţiei

Activitatea organelor judiciare cu privire la evenimentele din decembrie 1989 a presupus audierea a peste 41.000 de martori şi persoane vătămate. De asemenea, în cazul a 3.500 de persoane s-a dispus efectuarea unor constatări medico-legale şi trimiterea spre examinare la Institutul Naţional de Medicină Legală şi la laboratoare exterioare de medicină legală.

Prin ordonanţă s-a dispus efectuarea a peste 1.100 expertize balistice, au fost efectuate peste 10.000 de investigaţii în teren şi aproximativ 1.000 de cercetări la faţa locului cu întocmirea proceselor-verbale.

În timpul Revoluţiei din decembrie 1989 au murit 1.104 persoane, din care 162 au fost ucise până la 22 decembrie 1989, iar 942 după această dată. În Bucureşti au murit 543 persoane.

De asemenea, au fost rănite 3.352 de persoane, din care 107 până la 22 decembrie 1989, iar 2.245 după această dată. Dintre răniţi, 1.879 sunt din Bucureşti, iar 1.473 din restul teritoriului.

Din totalul de victime înregistrate după data de 22 decembrie 1989, 260 de decedaţi şi 545 de răniţi erau cadre ale Ministerului Apărării Naţionale, iar 65 de decedaţi şi 753 de răniţi angajaţi ai Ministerului de Interne.

Din datele de anchetă a reieşit că 333 de decese şi 648 de răniri au fost provocate de acţiunile personalului subordonat Ministerului Apărării Naţionale, iar 63 de decese şi 46 de răniri au fost provocate de cadre ale Ministerului de Interne.

Procurorii au întocmit peste 4.000 de dosare în legătură cu Revoluţia din decembrie 1989

În legătură cu evenimentele din decembrie 1989 au fost înregistrate 4.495 de dosare penale, din care 2.894 de dosare au fost întocmite la Secţia Parchetelor Militare şi Parchetul Militar Bucureşti, iar 1.601 la parchetele militare din teritoriu. Din totalul acestor dosare, 3.135 au avut drept obiect uciderea sau rănirea unor persoane, din care 2.311 au fost înregistrate la Secţia Parchetelor Militare şi la Parchetul Militar Bucureşti. Separat, parchetele civile au instrumentat 52 de dosare penale, toate având ca obiectiv ucideri şi răniri produse după data de 22 decembrie 1989.

Pentru evenimentele din decembrie 1989, parchetele militare au trimis în judecată 245 inculpaţi în 112 dosare. Printre cei trimişi în judecată sunt 38 de ofiţeri (din care şase generali), nouă subofiţeri şi 35 de militari în termen din cadrul Ministerului Apărării Naţionale; 85 de ofiţeri (din care 12 generali), opt subofiţeri şi un militar în termen din cadrul Ministerului de Interne, iar 69 de inculpaţi sunt civili. NewsIn

29.10.2009

Se implinesc doua decenii de la prabusirea zidului berlinez, prilej cu care Ambasada Germaniei anunta un amplu program cultural in Romånia. Holger Scherf, ministru consilier, a dezvaluit ca la originea dezastrului din RDG se afla intrebarea unui ziarist italian.

George W. Bush si Mihail Gorbaciov dadusera lumina verde pentru “perestroika” si “glasnosti” in Republica Democrata Germana. Nu intamplator, pe 23 august 1989, Ungaria comunista a ridicat restrictiile la frontiera cu Austria. In septembrie, peste 13.000 de est-germani vin prin Ungaria si trec in Austria. In RDG au loc mari demonstratii antiguvernamentale. In consecinta, Erich Honecker, “pretinu” lui Nicolae Ceausescu, demisioneaza pe 18 octombrie si este inlocuit de Egon Krenz la conducerea RDG. Noul guvern promite vize pentru Germania Federala, fara alte formalitati. Günter Schabowski, ministrul propagandei din Republica Democrata Germana, a primit sarcina sa anunte public hotararea la o conferinta de presa pe 9 noiembrie. Fusese in concediu si nu stia detaliile noii legi. Un ziarist italian l-a intrebat cand vor intra in vigoare noile prevederi. Günter Schabowski nu avea instructiuni, dar a bravat: “Dupa cate stiu eu, intra in vigoare imediat, chiar acum”. Est-berlinezii au auzit la televiziunea RDG aceasta declaratie socanta si au luat cu asalt toate punctele de control. Luati prin surprindere, coplesiti numeric si pentru ca nu primisera nici un fel de reglementari, granicerii nu au folosit armele si au deschis barierele punctelor de trecere. Oamenii treceau dupa un control sumar sau fara formalitati. Barurile din Berlinul de Vest faceau cinste conationalilor veniti si euforia era generala. 9 noiembrie este sarbatorita ca ziua Caderii Zidului. In urmatoarele zile, multi nemti au venit cu baroase, ciocane si dalti pentru a demola zidul si pentru a lua suveniruri bucati de moloz. Erau supranumiti “Mauerspechte”. De aceasta euforie generala a profitat cancelarul Helmut Kohl, care a decretat reunificarea Germaniei la 3 octombrie 1990.

La nemti a venit momentul

Pentru a cinsti acest eveniment, in perioada 1-9 noiembrie, Ambasada Republicii Federale Germania organizeaza in Romania Zilele Culturii Germane. Ambasadorul Andreas von Mettenheim va deschide manifestarile duminica, 1 noiembrie, la Galeria Dalles din Bucuresti. Aniversarea este conceputa ca un eveniment privit din perspectiva tinerilor de azi, care nu prea citesc nici manualele de istorie. Afisul porneste de la caricatura lui Mihai Stanescu din 1983, sugestiv intitulata “Acum nu e momentul”. Momentul a venit in 1989, cand Germania si Romania pareau sa traiasca o pagina de prezent identic. Germania s-a reunificat, iar Romania s-a afundat in mineriade de tot felul si a ratat modelul german pentru reintregirea nationala pasnica. Vom avea si spectacole de muzica pop, hip-hop, dar si clasica. Expozitii de fotografie, de arhitectura, spectacole de teatru, concerte vor completa imaginea. La Cinema Studio, in perioada 2-5 noiembrie se prezinta 7 filme artistice si scurtmetraje din perioada 1955-2006, toate inspirate de Zidul Berlinului: “Sonnenallee” (Aleea Soarelui), “Jeder schweight von etwas anderem” (Fiecare tace despre altceva), “Der Irrationale Rest” (Restul irational), “Himmel ohne Sterne” (Cer fara stele), “Die Mauer” (Ziodul) etc. Vor fi patru seri muzicale, culminand cu un concert la Catedrala Catolica “Sfantul Iosif”. Hertha Muller, proaspata laureata a Premiului Nobel pentru Literatura in colaborare cu Securitatea, a fost invitata, dar a raspuns ca nu vine fiindca are “o agenda foarte incarcata”. Construirea zidului de 45 de kilometri a inceput la 13 august 1961 si a fost ideea lui Walter Ulbricht, secretarul general al partidului comunist din RDG. Nikita Hrusciov a aprobat proiectul cu unele rezerve. Zidul va avea lungimea totala de 155 de kilometri si s-a edificat numai pe teritoriul RDG, fara implicarea directa a sovieticilor, si a incercuit total Berlinul Occidental, iar primarul Willy Brandt, in fruntea unei mari multimi, a protestat inutil, acuzand Statele Unite de pasivitate. Presedintele american John F. Kennedy a acceptat infrangerea, dar a promis ca America va apara Berlinul de Vest. Lyndon Johnson trimitea cate un batalion nou pe autostrada la fiecare trei ani pentru a demonstra. In 1987, Ronald Reagan tine un discurs fulminant la Poarta Brandenburg si ii cere lui Gorbaciov “sa darame acest zid”. Cine incerca sa traverseze “fasia mortii” era pierdut. Zidul avea numerosi senzori pentru depistarea oricarei miscari. Si totusi au existat vreo 5.000 de tentative de evadare din Berlinul de Est. Documentele atesta 192-239 de morti si numerosi raniti. Thomas Kruger a reusit sa evadeze cu un avion usor Zlin Z-42Mal si a aterizat pe aeroportul militar britanic Gatow. Cea mai dramatica tentativa a fost a lui Peter Fechter. Pe 17 august 1962, a fost ciuruit si lasat sa moara intr-o balta de sange. Imaginile au facut inconjurul lumii.

Thatcher: „Kohl este capabil de orice“

Dupa deschiderea arhivelor diplomatice de la Londra, din care rezulta ca doamna Margaret Thatcher s-a opus categoric reunificarii Germaniei, a venit randul arhivelor franceze sa reconfirme aceasta atitudine stranie si din partea Parisului. Realitatea concreta i-a luat prin surprindere pe niste politicieni cu o gandire prea osificata. Ministerul francez de externe nota in octombrie 1989 ca “problema germana nu pare in acest moment realista”. Mai rigid s-a dovedit presedintele François Mitterrand, care, pe 24 noiembrie 1989, ii scria lui Egon Krenz despre “perspectivele de dezvoltare a relatiilor dintre Republica Democrata Germana si Comunitatea Europeana. Sa fiti sigur ca Franta le ia in considerare in mod favorabil”. Peste numai patru zile, cancelarul Helmut Kohl prezenta un plan in zece puncte pentru reunificare. Intr-o telegrama din 13 martie 1990, Luc de La Barre de Nanteuil, ambasadorul Frantei la Londra, raporteaza declaratiile facute de Margaret Thatcher la resedinta sa: “Kohl este capabil de orice. A devenit alt om, este de nerecunoscut, el se vede stapan si incepe sa actioneze in consecinta”, i-a spus Doamna de Fier ambasadorului francez. Ea nu a ramas aici. “Reunificarea Germaniei nu este in interesul Marii Britanii si al Europei Occidentale”, i-a spus Thatcher lui Gorbaciov in timpul unei convorbiri la Kremlin in septembrie 1989. Acum, presedintele francez Nicolas Sarkozy o invita pe Angela Merkel sa vorbeasca la comemorarea Primului Razboi Mondial la Paris in noiembrie. Doamna cancelar a acceptat. Unificatorii Germaniei se intalnesc pe 31 octombrie la Berlin, anunta Fundatia Konrad Adenauer. George H.W. Bush tatal are 85 de ani, Mihail Gorbaciov – 78, iar Helmut Kohl – 79. Vor lipsi François Mitterrand, care a murit in 1996, si Margaret Thatcher, care a implinit 84 de ani.

Angela Merkel a fost realeasa in functia de cancelar

Deputatii din Parlamentul federal au reales-o pe Angela Merkel in functia de cancelar pe 28 octombrie, pentru un nou mandat de patru ani. Ea va coordona o coalitie de centru-dreapta, constituita de Uniunea Crestin-Democrata si Uniunea Crestin Sociala, pe de o parte, si liberalii din FDP, pe de alta parte. Aceste trei partide au impreuna 322 de mandate din totalul de 622. Angela Merkel a promis puternice scaderi de impozite, in valoare de 24 de miliarde de euro, incepand cu 2011, pentru iesirea din criza. Ea a facut prima vizita la Paris, unde a avut un dineu cu Sarkozy. A adoptat deja noile directii ale politicii externe: va sustine aderarea Turciei la UE, sprijinirea statelor mici si mijlocii (suna promitator), concurenta libera pe piata europeana, retragerea ultimelor 20 de bombe atomice americane de pe teritoriul Germaniei. In 2004, au fost retrase 130 de bombe nucleare din baza americana Ramstein (Rhenania-Palatinat), dupa ce au fost scoase si bombele de la Memmingen (sudul Bavariei) si Noervenich (Rhenania de Nord-Westphalia).

Viorel Patrichi

Gardianul