Asociaţia 21 DECEMBRIE 1989

Cine poate sa doarma inainte de asemenea drum? Ora 03.00 – Doru Maries suna si trezeste delegatia si soferul ce urmeaza sa ii duca la Otopeni.

Ora 04.30 – Intreaga delegatie in drum spre Otopeni > Ora 06.45 -  Decolare > Ora 09.00 – Aterizare la Praga > Ora 10.00 Imbarcare spre Strasbourg >  Ora 11.30 – Aterizare Strasbourg > cu taxiul, direct la hotelul modest, dupa buzunare

Ora 12.30 – echipati de protest, in drum spre Curte

Ora 12.45 – Incepe protestul la Curte, la 5 minute primul contact cu o functionara romanca a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Un mesaj scurt si neelegant:”V-am asteptat, ati intarziat, acum este pauza si trebuie sa plec la masa” “Da, ne iertati, am venit de la 2000 de kilometri, va asteptam doamna, aici, in soare”. Ana Tutuiana: Dupa 49 de zile de greva foamei?!? Si functionara a plecat la masa.

ora 14.15 – Doamna functionara se intoarce si ne invita in in incinta Curtii. Dupa aproximativ 15 minute incep discutiile. Avocatul Antonie Popescu reproseaza lipsa de reactie a Curtii timp de 49 de zile de la inceperea protestului-greva foamei. Vom reda un singur argument al functionarilor: “Ati trimis multe scrisori in aceasta perioada si cand eram aproape gata cu raspunsul pentru cea anterioara venea alta si iar trebuia sa facem raspunsul urmator. Si tot asa”. Noi eram de vina ca am facut mai multe sesizari. T.Maries intreaba ” Doamna, solicitarii Guvernului roman cum ati putut raspunde dupa o zi si noua nu ne-ati raspuns nici pana azi?” Raspnsul venit:”Intrebarea este tendentioasa si o consider ca o presiune asupra Curtii”. Noi aduceam reprosuri argumenentate, Domnia sa le considera a fi afronturi. Teodor Maries ii precizeaza exact motivul pentru care solicita un raspuns azi: in sfarsit, dosarul Revolutiei a fost foto-copiat de Parchetul General. Conform ultimei precizari transmise de CEDO saptamana trecuta Guvernului roman, documentele trebuie sa le primeasca partile reclamante(vatamate) direct de la Parchet: “Va rog sa transmiteti domnului Grefier sef ca dorim urmatoarea precizare scrisa: Partile pot sa primeasca la Bucuresti, direct de la Parchet, o copie integrala a Dosarului 97/P/1990, conforma cu decizia Presedintelui din 4 noiembrie 2008 si completata prin recomandarea din 2 iulie”. Functionara nu cunoaste dosarul, pleaca sa informeze si sa revina cu un raspuns. La intoarcere confirma ca cele solicitate sunt corecte si ca in cursul zilei de maine vom primi un raspuns deoarece Curtea nu lucreaza sub presiune. Rugamintea noastra era interpretata ca presiune. Cat despre argumentele avocatului Antonie Popescu si a domnului Teodor Maries, legate de cheltuierea nejustificata a banului public in cazul plecarii dosarului de la Bucuresti la CEDO cat si remiterea de la Strasbourg la Asociatia 21 DECEMBRIE in Bucuresti, suportata de contribuabili,  o considera din nou o presiunea asupra Curtii. Ramane sa ne vedem a doua zi.

O alta zi si noapte de stress. Oare cineva are grija ca in acea noapte in camera ocupata de Teodor Maries sa nu functioneze lumina? Suntem totusi in Franta.

Ora 11.00, parasind hotelul, nu inainte ca Teodor Maries sa le ofere receptionerelor cate o revista, 550 de ani de atestare a Bucurestiului, invitandu-le la Bucuresti, unde avem lumina la hoteluri. Receptionerele au zambit cu subinteles. Si noi am inteles. Si am plecat spre Curte, cu speranta.

Ora 11.20 – Incepe protestul

Ora 11.30 – Vine functionara. De la Bucuresti suntem informati ca dosarul va fi incarcat azi, desi este incomplet. La venire o privim ca pe o zeita. Domnia Sa, rece, ne transmite”Domnul Grefier Sef considera atitudinea dumneavoastra si va transmite ca raspunsul va fi transmis prin fax la Bucuresti”. Maries exclama: “Nu se poate! Nici in a 50-a zi nu primesc un raspuns de la Curtea Dreptatii?” Functionara: “Si aceasta o consider o presiune” dupa care ne-a salutat si a plecat.

Dezamagire maxima. Protestul continua in fata CEDO.

Din nou pauza de masa. Functionarii romani trec pe langa noi impasibili. Maries se retrage la umbra si asteapta o ora jumatate stand jos pe dalele de piatra.

Domnul judecator Corneliu Barsan revine de la masa si trece pe langa delegatie impasibil. Cu o zi inainte se eschivase si a iesit prin intrarea din spate a Curtii. Un singur comentariu: “In 1990, ca profesor universitar, am primit delegatia condusa de Miron Cozma cand “vizitat” Facultatea de Drept”. Intelegem, este suparat pe noi pentru ca in urma cu un an, deoarece are calitatea de martor in dosarul Mineriadei, i-am cerut recuzarea, de altfel o cerere legala si procedurala, drept dovada ca domnul Barsan si-a solicitat suspendarea si din Dosarul Revolutiei si din Dosarul Mineriadei, pentru care ii multumim.

Ora 14.00 – ne viziteaza preotul roman de la Strasbourg. Vazand situatia, fuge repede acasa si aduce un scaun, induiosat de starea in care se afla grevistul. Sticlele de apa minerala vin una dupa alta deoarece starile emotionale datorate refuzului Curtii la care se adauga caldura si oboseala sunt cam mult mult pentru un om aflat in greva foamei de 50 de zile.

In jurul orelor 16.00 are loc un bilant doar intre Teodor Maries si avocatul Antonie Popescu. T. Maries:
“Cei de la Bucuresti trimit actele diseara. Conform dispozitiei de saptamana trecuta primita de Guvern, CEDO nu poate primi sub nici o forma aceste documente”.
Avocatul: “Ba da, daca exista complicitate”. Maries:”E prea mult, e imposibil, dar bun, hai sa zicem ca le primeste.Ce-ar mai putea urma? Conform hotararii initiale ale Presedintelui CEDO din 4 noiembrie Curtea tot ar trebui sa ni le trimita noua”.
Avocatul Antonie Popescu:”Da dar Curtea ar putea sa le preia si sa nu le verse la dosar deoarece in 2 iulie a dispus ca sa ne fie date de Parchet la Bucuresti si noi pana la 7 septembrie sa transmitem punctul nostru de vedere pentru a se incheia procedura si a se fixa termen de judecata “.
“Bun, si ce-ar mai putea urma?”
“Curtea nu retine documente ce nu sunt atasate la dosar si aplica procedura de a fi trimise la topit”
“Le topeste a doua zi?”
“Ei, nu chiar a doua zi, aici ai mai avea o sansa”
“Care?”
“Te costa prea multi bani. Sa cerem repede o copie dar pe care trebuie sa o platim”
“Cat costa o copie aici la CEDO?” intreaba Maries pe un ton ridicat
Preotull, care se intretinea cu restul delegatiei, spune ca 5 centi costa foaia A4. Asta ar insemna la intreg dosarul 20 de mii de euro.
“Gata, indiferent ce se intampla tot avem o solutie, eu fac rost de bani”
“Faci?”
“Da, fac, si daca fac cheta, precum campania , lumea ne va ajuta, dar asta ar fi o nebunie, sa ajung sa cumpar istoria de la Cedo”, zice Maries si decide scurt: “Plecam acasa! Acesta ar fi scenariul cel mai mizerabil, sa ajung sa cumpar dosarul. Inca sper sa nu se intample”. Dupa care ia telefonul, il suna pe avocatul Ionut Matei la Bucuresti si ii cere sa solicite amanarea trimiterii dosarului pana in cursul zilei de maine, cand spera inca un raspuns onest din partea Curtii.

Imbarcarea si direct la aeroport.

Ora 17.15- ne imbratisam cu preotul, ii multumim si intram in aerogara. Decolare in jurul orei 19.00,spre Bucuresti via Praga.

Teodor Maries, cu gluga in cap si o patura primita de la stewardese, pentru a-l proteja de aerul conditionat (o raceala l-ar fi pus la pat, daca nu mai chiar mai rau)

Ora 00.20 – aterizam la Bucuresti. Suntem asteptati, suntem intrebati. Teodor Maries raspunde sec: “Despre acest drum sa nu ma intrebati pana nu voi dori eu sa vorbesc”. Cei care ii asteptau raman mirati, dar ii respecta dorinta. Ne despartim, Maries spunandu-ne:”Imposibil, maine trebuie sa primim un raspuns de la CEDO. Pacat ca masina a ridicat documentele si va cheltui banii tarii pana la Strasbourg. Maine o sa va spun si motivul acestei grabe”. Ne auzim maine! Noapte buna!

Toata ziua, tacere suspecta. Ministrul de Externe de negasit, Agentul Guvernamental la fel.

Ora 10.00 – Teodor Maries isi anunta colegii ca astazi nu poate sa vina la asociatie deoarece se resimte dupa 2 zile de drumuri la Strasbourg (4 000 de kilometri).

Ora 13.00 – Doctorul Camelia Doru, directorul medical al Fundatiei ICAR, cunoscand starea de sanatate al grevistului foamei Teodor Maries, il invita la orele 17.00 la centrul medical al Fundatiei pentru o evaluare fizica si psihica.

Ora 17.00 – Doamna director Camelia Doru, dua o discutie cu pacientul Teodor Maries, il indruma pe acesta catre medicul specialist, doamna doctor psiholog, Anca Bucur.

Ora 17.30-18.30 – Teodor Maries este evaluat psihologic.

Oa 18.40 – Doamna doctor Camelia Doru propune efectuarea de catre specialistul Fundatiei a unui EKG. Rezultatul a fost multumitor.

19.00 – Se ia tensiunea pacientului. 10,5 cu 6.

19.10 – Pacientul este cantarit. 57 de kilograme.


Se recomanda ca in cursul zilei de maine sa se faca restul analizelor. Raportul de evaluare va fi finalizat zilele urmatoare.

21.30 – Teodor Maries ia legatura cu Agentul Guvernamental(care in sfarsit raspunde), pe care il roaga sa-i transmita daca a plecat cu adevarat masina MAE catre Strasbourg. Acesta se scuza ca nu poate sa vorbeasca deoarece se afla intr-o discutie. Maries insista, spunandu-i ca mai important decat orice discutie sunt banii contribuabilului, mai ales in perioada de criza, pe care Parchetul si Ministerul de Externe ii arunca pe apa sambetei cu acest transport special(documentele Dosarului Revolutiei) la Strasbourg. Agentul refuza dialogul si convorbirea se incheie. Maries insista in urmatoarele 2 ore, inclusiv cu emailuri, la Ministrul de Externe si purtatorul de cuvant al acestuia.

23.00 – Minune! Purtatorul de cuvant al MAE il suna pe Teodor Maries, care ii multumeste si il roaga sa transmita Ministrului de resort si Guvernului sa intoarca masina, daca a plecat, pentru a nu cheltui banii inutil pe acest transport. Acesta ii transmite ca nu cunoaste amanunte legate de transport. Teodor Maries il roaga atunci sa afle daca masina este plecata sau nu si sa-i transmita.

23.50 – Purtatorul de cuvant al MAE, domnul Alin Serbanescu, confirma plecarea masinii inca de la orele diminetii si ca aceasta a parasit tara cu destinatia Strasbourg. In replica, Teodor Maries ii transmite ca nu il intereseaza unde au ajuns, mai ales ca e o chestiune de siguranta, fiind un transport special, si ca-l roaga sa transmita domnului ministru Cristian Diaconescu sa dispuna reintoarcerea masinii la Bucuresti deoarece actele trebuiesc predate in tara Asociatiei 21 Decembrie. Face acest lucru insistent, motivand cheltuirea inutila a banului public.

Taguri: antonie popescu, cedo, strasbourg, teodor maries

Trackback URI | Comments RSS