30 sep 2009
Cronologia zilei 58
Domnul Ioan Ion, preşedintele Federaţiei „Solidaritatea” ne-a transmis că în cursul nopţii 29-30 septembrie 2009 dl. Teodor Mărieş „nu a închis un ochi”, acuzând dureri şi o stare de nelinişte.
06:30 – Dl. Teodor Mărieş, însoţit de dl. Ioan Ion, se deplasează la Spitalul Universitar
07:30 – Medicii hotărăsc internarea de urgenţă şi administrarea imediată a unei perfuzii, precum şi măsurarea glicemiei. Şase medici, o asistentă şi profesorul asistă uimiţi la tentativele de înţepare pentru măsurarea glicemiei – nu curge nici o picătură de sânge. Medicul care încerca să recolteze sânge afirmă „de când sunt nu am văzut aşa ceva.”
A fost nevoie de 3 tentative pentru perfuzie: la primele 2 – nici un pic de sânge; abia a treia a reuşit. Tot acum se administrează prima doză de glucoză – 100 ml, medicii hotărând administrarea restului flaconului (până la 500 ml) pe parcursul întregii zile, la intervale de câteva ore.
07:40 – Controlul oftalmologic. Rezultatul nu a fost comunicat, dar s-a recomandat spălarea cu 2 tipuri de picături şi pansarea ochiului stâng – refuzate iniţial, apoi acceptate de către dl. Mărieş. S-a mai propus şi administrarea în cursul zilei următoare unor picături care dilată pupila, fapt refuzat categoric şi motivat de dl. Mărieş prin faptul că trebuie să meargă la şedinţa Consiliului Superior al Magistraturii.
10:00 – Recoltare de sânge pentru analize – 5 flacoane.
10:10 – Dl. Mărieş sună la sediul Asociaţiei „21 Decembrie 1989” şi le transmite celor ce urmează să meargă la pichetul de la Parchetul General toate coordonatele.
10:35 – Dl. Mărieş este sunat de la secţia parchetelor militare; cel căutat este, în fapt, dl. Ionuţ Matei, avocatul asociaţiei
10:45 – Marius Iacob, procuror-şef de secţie de la urmărire penală şi criminalistică, îl contactează telefonic pe avocatul Ionuţ Matei şi îi comunică faptul că este invitat la d-na Procuror General, Laura Codruţa Kövesi, pentru o discuţie.
11:00 – Începe pichetul de la Parchet, fără Teodor Mărieş.
11:15 – Avocatul Ionuţ Matei se prezintă la Parchet. Îi prezintă doamnei Procuror General alte documente din care rezultă că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să elibereze copii după actele din dosarul 97/P/1990. Dna Procuror General îşi menţine poziţia contrar documentelor prezentate şi convenţiei europene pe care nu o cunoaşte/ o ignoră. Astăzi, doamna cere dosarul cu acte pe care avocatul Ionuţ Matei a încercat să i-l lase încă de ieri. După o consultare telefonică cu dl. Mărieş, avocatul decide să refuze întrucât documentele îi fuseseră deja oferite ieri şi nu a ştiut ce să facă cu ele; mai ales că dl. Mărieş rugase încă de dimineaţă să nu se mai cedeze absolut nimic: „Noi tot timpul cu aşteptarea şi răbdarea, iar ei cu lipsa de carte şi neobrăzarea.”
După 58 de zile de grevă, după întâlniri de la Preşedinţie, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, după ce dosarul a fost xerocopiat, trimis fără acord la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, refuzat de CEDO, după zeci de ore de întâlniri şi discuţii, doamna Procuror General al României se hotărăşte să cheme, la sugestia avocatului Matei, un translator de limba franceză care să îi traducă adresa CEDO din 17 septembrie. Înţelegeţi dacă mai puteţi!
La aflarea acestei veşti, Teodor Mărieş îşi aduce brusc aminte că a plătit un traducător autorizat pentru a le pune la dispoziţie autorităţilor interesate traducerea dispoziţiei clare a Curţii din 2 iulie 2009 încă de la începutul lunii august. A făcut acest lucru atunci tocmai pentru a înlătura eventualele dubii. Acum îi transmite avocatului Ionuţ Matei că îl roagă ca mâine să le ducă spre decontare factura de 100 RON d-nei Kövesi şi d-lui Vasilache. Zice dl. Mărieş: „Oricum, oamenii şi-au luat salariile degeaba. Profesionalismul lor în acest caz e… transparent.”
Exasperat de discuţia penibilă, avocatul părăseşte pentru prima dată nervos biroul PG.
Teodor Mărieş spune: „Grav când un procuror general ajunge nepregătit în funcţie. Ea ştie un singur lucru – că mai are două zile de mandat şi că duce până în ultima clipa a acestuia sarcina cu care a fost «însărcinată»: să frâneze prin orice mijloace finalizarea dosarului Revoluţiei. Oricum, am spus încă din prima zi de grevă: «eu cu foamea, voi cu nervii» şi sunt convins că mâine după CSM se va împlini şi o vor lăsa nervii definitiv. Eu voi continua protestul până ce actele vor intra pe poarta Asociaţiei.”
16:15 – La spital, lui Teodor Mărieş i se face EKG-ul. Rezultatul e bun.
16:40 – O nouă spălătură a ochiului şi schimbarea pansamentului.
17:10 – Măsurarea tensiunii – 10/6
19:10 – Sosesc rezultatele analizelor: satisfăcătoare; având în vedere „contextul” – chiar surprinzătoare.
19:20 – Se administrează ultima perfuzie de 100ml din flaconul de glucoză.
21:00 – 22:30 – În camera nr. 21 a Spitalului Universitar, avocatul Ionuţ Matei + vizibil restabilitul pacient Teodor Mărieş – foarte încrezător că mâine se va produce deznodământul – fac analiza zilei şi ultimele planuri pentru mâine.
Pe tot parcursul zilei, diverşi prieteni i-au ţinut companie lui Teodor Mărieş la spital.


Actiune – incetarea grevei foamei – Doru Maries
.
.
.


Peste 30 de organizaţii ale societăţii civile din România, printre care patru din Timişoara – Societatea Timişoara, Memorialul Revoluţiei 16 –22 Decembrie 1989 Timişoara, Fundaţia Timişoara ‘89, Fundaţia Naţională a Revoluţiei din Decembrie 1989 Timişoara – au trimis o scrisoare deschisă Excelenţei Sale Joseph Casadevall, preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Bruxelles, în data de 26 septemrbie 2009. Scopul documentului este solidarizarea cu grevistul foamei (51 zile) şi revoluţionarul Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989” şi cererea adresată Preşedinţiei României şi Guvernului Român să aplice dispoziţia CEDO şi împiedicarea tergiversării finalizării dosarului de interes naţional “21 Decembrie – Revoluţie”.
Preşedintele Băsescu a catalogat, marţi seară, la întâlnirea cu reprezentanţii Asociaţia 21 Decembrie şi Parchetului ICCJ, drept “absolut ridicol” un paragraf dintr-o ordonanţă prin care se instituia NUP într-un dosar al unui revoluţionar, în care ar fi specificat că “au murit doar 27 de oameni”.

