Apel către Preşedintele

României

pentru trimiterea în judecată

a autorilor fratricidului din

iunie 1990

DOMNULUI PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI – TRAIAN BĂSESCU

Stimate Domnule Preşedinte al României,

De peste un an şi jumătate, atât justiţia română, dar şi familiile celor ucişi în 13 iunie 1990, precum şi societatea românească, aşteaptă avizul Dvs pentru repunerea pe rol a dosarului nr. 74/P/1998, respectiv pentru trimiterea în judecată a responsabililor crimelor din 13 iunie 1990, având în vedere că unul dintre învinuiţii rechizitoriului din 27 iulie 2007 - Chiţac Mihai – a avut rang de ministru.

Aşadar, vă solicităm să avizaţi favorabil, cât mai curând posibil, trimiterea în judecată a autorilor crimelor din 13 iunie 1990 – prima zi a bestialului fratricid tipic comunist din iunie 1990.

În cazul în care solicitarea avizării nu v-a fost adresată până în prezent de către şeful Secţiei Parchetelor Militare Ion Vasilache, vă cerem să-l revocaţi imediat din funcţie, întrucât considerăm că procurorul-magistrat Ion Vasilache ar săvârşi fapta penală de favorizare a unor criminali, prin încălcarea atribuţiilor ce-i revin.

Acest dosar a fost trimis Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care l-a retrimis Secţiei Parchetelor Militare în vederea obţinerii avizului Preşedintelui României pentru repunerea pe rol, întrucât, aşa cum am arătat mai sus, unul dintre inculpaţi, respectiv Chiţac Mihai, a avut rang de ministru.

Menţionăm că în acest dosar Ion Iliescu a fost învinuit iniţial, dar în urma deciziei nr.610 a Curţii Constituţionale, procurorul de caz a fost nevoit să disjungă partea civilă finalizând dosarul pentru trimiterea în judecată doar a inculpaţilor militari pentru uciderea şi rănirea prin împuşcare a unor persoane la data de 13 iunie 1990. Conform rechizitoriului acestui dosar, Ion Iliescu a luat decizia reprimării din 13 iunie 1990, a coordonat-o personal depăşindu-şi atribuţiile, a ordonat intervenţia militară cu muniţie de război şi TAB-uri pentru reprimarea manifestanţilor din Piaţa Universităţii – ceea ce a avut ca urmare moartea şi rănirea prin împuşcare a mai multor persoane. Ion Iliescu a implicat foarte mulţi oameni în crime, inclusiv pe generalul Chiţac Mihai şi alţi ofiţeri superiori trimişi în judecată, care au susţinut în declaraţiile lor că n-au facut altceva decât să execute ordinele directe ale lui Ion Iliescu şi ale colaboratorilor lui.Edificator în acest sens este chiar Jurnalul acţiunilor de luptă al Armatei, dar şi celelalte activităţi în care Ion Iliescu s-a implicat ca un comandant atât pentru militarii Ministerului Apărării Naţionale cât şi pentru militarii Ministerului de Interne şi ai Serviciului Român de Informaţii.

În concluzie, Domnule Preşedinte al României, avem convingerea că Ion Iliescu nu doreşte ca acest dosar să fie repus pe rol. Dar,conform Constituţiei României, „nimeni nu e mai presus de lege”. Nici măcar fostul Preşedinte al României!

Menţionăm că societatea civilă a cerut în repetate rânduri urgentarea procedurilor în vederea repunerii pe rol a dosarului acestor crime istorice, dar cererile noastre au fost ignorate.

Vă solicităm încă o dată să avizaţi favorabil, cât mai curând posibil, trimiterea în judecată a autorilor crimelor din 13 iunie 1990 – prima zi a bestialului fratricid tipic comunist din iunie 1990.

31 iulie 2009

Cu încrederea că nimic bun nu poate fi clădit pe crime fratricide necondamnate,

Sorin Ilieşiu – autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului

http://www.gds.ong.ro/apel.htmhttp://www.libertates.com/en/content/view/40/7/

ASOCIAŢIA 21 DECEMBRIE 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte

BLOCUL NAŢIONAL AL REVOLUŢIONARILOR 1989, George Costin – Preşedinte executiv

ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI DIN ROMÂNIA – organizaţia Bucureşti, Cristinel Dumitrescu – Preşedinte

SENIORII LIGII STUDENŢILOR DIN UNIVERSITATEA BUCUREŞTI 1990, seniori: Antonie Popescu, Romeo Moşoiu, Mugurel Stan, Daniel Popescu

FUNDAŢIA CULTURALĂ TIMPUL, Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte

CONSILIUL MONDIAL ROMÂN, Ştefana Bianu – Vicepreşedinte

CONSILIUL ROMÂN AMERICAN, Neculai Popa – Preşedinte

GRUPUL PENTRU EXPRIMAREA SOCIALA A TINERILOR –  GEST BASARABIA

ALIANTA NATIONALA A ORGANIZATIILOR STUDENTESTI DIN ROMANIA

ASOCIAŢIA ROMÂNILOR DIN AUSTRALIA, Mihai Maghiaru – Preşedinte

ASSOCIATION CULTURELLE ET AMICALE ROUMAINE, Gabriel Penciu – Preşedinte

L’ALLIANCE BELGO-ROUMAINE, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

FUNDAŢIA „TIMIŞOARA ’89”, preşedinte – Petru Ilieşu

FUNDAŢIA MEMORIA – filiala Argeş, prof.univ.dr Ilie Popa – Preşedinte

FUNDAŢIA CORNELIU COPOSU, Rodica Coposu şi Flavia Bălescu

FUNDAŢIA REDAREA ISTORIEI, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte

ASOCIAŢIA CIVES, Ioan Roşca – Preşedinte

FUNDATIA NAŢIONALĂ PENTRU ROMÂNII DE PRETUTINDENI, Daniela Soros – Vicepreşedinte

ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ A LUPTĂTORILOR PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI, Ionel Leşu – Preşedinte

SINDICATUL NAŢIONAL AL ŢĂRANILOR ŞI AL PROPRIETARILOR ROMÂNI, Dan Drăghici– Preşedinte

ASOCIAŢIA EUROPEANĂ A CADRELOR DIDACTICE – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

ASOCIAŢIA SCRIITORILOR ROMÂNI ŞI GERMANI DIN BAVARIA, Radu Bărbulescu – Preşedinte

ORGANIZAŢIA NEGUVERNAMENTALĂ ECOMONDIA, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte

ASOCIAŢIA COPIILOR REVOLUŢIEI, Cătălin Giurcanu – Preşedinte

ASOCIAŢIA ADEVĂR ŞI DREPTATE, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte

ASOCIAŢIA APOLITICĂ “SOCIETATEA TÂRGOVIŞTE”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte

FUNDAŢIA IOAN BĂRBUŞ, Anca Maria Cernea – Preşedinte

FEDERAŢIA NAŢIONALĂ OMENIA A PENSIONARILOR (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte

GRUPUL VĂDUVELOR DE EROI MARTIRI

Rezoluţia di 17 iunie 2009 de scoaterea de su urmărire penală a celor responsabili de acţiunile din 13-15 iunie 1990

Serviciul de Informatii si Securitate a facut o triere a celor care au dorit sa monitorizeze alegerile de azi din Moldova

Autoritatile de la Chi­sinau au refuzat ieri acreditarea a 87 de observatori internationali veniti sa monitorizeze alegerile din cursul zilei de azi. Acestia fac parte din Reteaua europeana a organizatiilor pentru monitorizarea alegerilor, fiind din Georgia, Croa­tia, Kirgizstan, Mace­donia, Rusia si Ucraina, relateaza Mediafax. Decizia privind respin­gerea cererilor de acre­ditare a fost luata dupa ce Serviciul de Informatii si Securitate din R. Mol­dova a prezentat rezul­tatele verificarilor efectuate cu privire la unii dintre cei care doreau sa fie obser­vatori, au precizat surse din cadrul Comisiei Electorale Centrale.

Alegatorii din Republica Moldova merg azi la urne pentru a alege un nou parlament. In cursa sunt inscrisi cu sanse de a obtine mandate comunistii condusi de presedintele in exercitiu Vladimir Voronin, Partidul Liberal Democrat, Partidul Liberal, Alianta Moldova Noastra si Partidul Democrat, condus de Marian Lupu, fostul presedinte al Parla­mentului care a parasit Partidul Comunistilor.

Potrivit unei declaratii oficiale a Comisiei, pentru alegerile din 29 iulie au fost acreditati peste 3.160 de observatori locali si straini din partea OSCE, Consiliul Europei, Parlamentul European si Comunitatea Statelor Independente. Printre ei se numara 488 de observatori internationali reprezentand 30 de organizatii internationale si 2.672 de observatori moldoveni delegati de 15 organizatii. Dintre acestia, cinci observatori din Rusia si Belarus, care urmau sa monitorizeze alegerile parlamentare anticipate in orasul Balti, au fost obligati, in dimineata zilei de ieri sa paraseasca localitatea. Comisarul din Balti, colonelul Valeriu Poparcea, a dezvaluit ca existau informatii ca cele cinci persoane ar fi urmat “sa creeze probleme”, inclusiv actiuni de “dezordine”.

Tensiune

Referitor la atmosfera politica de la Chisinau, eurodeputatul Marian Jean Marinescu, seful delegatiei Parlamentului European (PE) ce monitorizeaza alegerile legislative din Republica Moldova, ne-a declarat ca aceasta este destul de tensionata, “campania electorala fiind una extrem de dura, bazata exclusiv pe aprecierea evenimentelor din data de 7 – 8 aprilie, in care nu s-a discutat aproape deloc despre problemele cetatenilor din Moldova, ci s-a discutat fie despre o lovitura de stat, fie de o incercare de acoperire a rezultatelor alegerilor de catre comunisti”.

Europarlamentarul roman a avut ieri o intalnire cu reprezentantii tuturor partidelor politice din Moldova, in cadrul careia fiecare formatiune si-a prezentat pozitia.

Hotul striga hotii

Eurodeputatul Marian Jean Marinescu a facut un rezumat al discutiilor dintre reprezentantii Parlamentului European si partide. “Comunistii au spus ca in campania electorala opozitia a incalcat legislatia, totodata ei fiind cei care au incercat sa mareasca numarul persoanelor care vor vota in afara granitelor, iar opozitia a acuzat partidul aflat la guvernare ca in campania electorala a utilizat resurse administrative si a recurs la presiuni si intimidari”, ne-a de­clarat Marinescu. El a mai precizat ca mem­brii delegatiei pe care o conduce au avut o prima sedinta in cadrul careia s-au pus de acord cu privire la principalele chestiuni care vor fi urmarite de acestia, raportul final urmand sa fie prezen­tat joi, in cadrul unei conferinte de presa.

Ioan Tudor

Ziua

De ce a fost ncesară o altă intervenţie a Curţii Europene, un nou drum la Strasbourg, în aprilie 2009, dacă adresa Ministerului Afacerilor Externe, din 24 XI 2008, prin care solicita copiile dosarelor, a primit aprobarea procurorului general şi a fost direcţionată către cei responsabili cu indicaţia ” Rog prezentaţi documentele pentru a putea fi studiate” ?

Din adresă:

” În vederea clarificării unor aspecte pentru formularea poziţiei Guvernului în această cauză, în conformitate cu art. 6 alin. 2 din OG nr. 94 /1999 solicităm transmiterea spre consultare, prin poşta militară în colet ambalat şi sigilat, dosarele penale nr. 97/P/1990 şi 158/P/1990 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împreună cu dosarele ataşate.”

…

“Precizăm totodată, că instanţa europeană ne-a solicitat expres o copie integrală a dosarelor penale nr. 97/P/1990 şi nr. 158/P/1990.”

“În acelaşi timp reamintim că termenul stabilit de Curtea Europeană pentru prezentarea obsevaţiilor Guvernului în această cauză este 25 februarie 2009.”

…

Cine şi ce a deterninat ca dosarele să înceapă a fi trimise abea prin aprilie şi nici până acum nu s-au transmis integral copiile solicitate ?

Cine are interes să îngroape istoria recentă, de cine este sprijinit şi de ce?

O româncă revoluţionează Internetul

cu Vanish,un sistem prin care

datele online se autodistrug

27 Iul 2009, Cosmin Popan

Doctorandă la Universitatea din Washington, Roxana Geambaşu a entuziasmat presa internaţională cu un proiect online care le dă speranţe internauţilor, într-o lume în care utilizatorii au pierdut controlul asupra datelor lor.

Roxana Geambaşu, doctorandă la Universitatea din Washington, este unul dintre dezvoltatorii proiectului Vanish, o aplicaţie care permite mesajelor electronice să se autodistrugă după o anumită perioadă de timp de la postarea lor pe web sau trimiterea lor pe mail. Un sistem precum Vanish va fi din ce în ce mai util cu cât tot mai multe informaţii personale sau de business nu mai sunt stocate pe computere personale, ci pe servere din întreaga lume, spune Roxana. Proiectul le aduce speranţe internauţilor în contextul în care problemele cu intimitatea le dau fiori celor care folosesc e-mailul şi reţelele sociale.

Vanish se poate folosi momentan pe Gmail, Google Docs, Facebook şi Hotmail.

Vestea lansării Vanish a făcut mare vâlvă în presă la sfârşitul săptămânii trecute, “New York Times“, “Science Daily“, “LiveScience“, “United Press International“, “Gizmag“ fiind doar câteva dintre publicaţiile care au scris despre acest subiect. Roxana povesteşte pentru Dupabloguri.ro şi cotidianul.ro despre cât de fragilă este intimitatea pe Internet şi cum se pot proteja utilizatorii.

Cum ţi-a venit ideea unui astfel de proiect?

La începutul anului trecut au fost o grămadă de ştiri legate de diverşi politicieni şi alţi oameni cărora le fuseseră sparte conturile de e-mail de către hackeri sau prin intermediul ordinelor judecătoreşti. În plus, conceptul de “cloud computing” (informatică în nori) lua avânt semnificativ, iar blogurile comunităţii IT vuiau de problemele ridicate de cloud computing, una dintre ele fiind păstrarea confidenţialităţii datelor stocate în norii informatici. Aşa că eu şi profesorii mei am început să ne gândim la problemă. Am realizat că o mare parte din problemă o constituie faptul că, în ziua de azi, în care din ce în ce mai multă informaţie privată este stocată online, utilizatorii au pierdut controlul asupra datelor lor. În particular, utilizatorii nu pot să spună unde, cum şi pentru cât timp datele lor sunt stocate în aceşti nori.

De exemplu, eu nu am nici o idee despre locurile în care copii ale e-mailului acestuia or să fie stocate după ce ţi-l trimit ţie. Se poate ca serverul şcolii mele să menţină copii sau serverul tău să menţină copii, posibil arhivate în multe locuri. Dacă tu îţi forwardezi e-mailurile la Gmail, se poate ca Gmail să păstreze copii ale mailului meu. Dacă vreau să şterg toate copiile mailului meu, cum fac? Pur şi simplu, nu pot – nu am control asupra mediilor de stocare şi nici nu cunosc toate locurile unde mailul meu e copiat.

Care sunt principalele lui utilităţi?

În Vanish, noi încercăm să le oferim utilizatorilor control asupra unui anumit aspect al datelor lor stocate în nori sau în web: timpul de viaţă al acestor date. Studii recente arată că datele stocate în web, precum imaginile pe Facebook, tind să persiste mult timp după ce utilizatorul cere ştergerea lor. Această persistenţă indefinită a datelor în web ridică mari probleme de confidenţialitate a datelor personale. De exemplu, poze pe care le uploadezi în liceu sau în facultate pe Facebook pot să îţi facă probleme în timpul unui interviu ani mai târziu după ce le-ai uploadat. Similar, e-mailuri private pe care le trimiţi unui prieten pot fi făcute publice – ani după ce le-ai trimis – ca urmare a unui ordin judecătoresc. Există mai multe articole scrise de experţi în drept (e.g., profesori de la Harvard Law School), care susţin că “dreptul de a şterge” în era webului este un drept fundamental.

În Vanish, noi încercăm să le oferim utilizatorilor control asupra timpului de viaţă al datelor lor stocate în nori sau în web. Mai exact, Vanish se asigură că toate copiile unui mesaj criptat cu Vanish – chiar şi copiile arhivate de către servicii intermediare – nu vor mai fi disponibile după un anumit timp. Tot ceea ce trebuie să facă utilizatorul este să cripteze datele – precum e-mailuri, documente în Google Docs, mesaje în Facebook etc. – folosind Vanish înainte să le trimită la site-ul web, specificând un timeout pentru aceste date.

Cât a durat munca la acest proiect?

Am început să ne gândim la problema generală la începutul anului trecut. Implementarea şi experimentarea le-am făcut în mare parte începând din septembrie 2008, când m-am întors dintr-un internship peste vară la Google.

Crezi că internauţii pot să îşi gestioneze mai bine în felul acesta urmele pe care le lasă pe web?

Speranţa mea este ca Vanish să uşureze gestionarea urmelor lăsate pe web. Însă, pentru că modelul în Vanish e unul preventiv, nu este clar încă dacă utilizatorii vor şti în toate cazurile dinainte ce date vor să şteargă şi în cât timp. Există momente în care utilizarea sistemului Vanish e absolut clară. De exemplu, dacă vrei să trimiţi o parolă sau alte date foarte, foarte confidenţiale (e.g. – date financiare), e destul de clar că te vei gândi să foloseşti Vanish. Însă, când trimiţi un e-mail în care comentezi acţiunile şefului, nu e tot aşa de clar dacă o să-ţi dai seama de implicaţiile pe care le are trimiterea acelui e-mail în viitor. Deci e posibil să nici nu te gândeşti să foloseşti Vanish. Unul dintre obiectivele noastre în Vanish este însă să facem cunoscute mai mult implicaţiile stocării datelor în web.

Care sunt cele mai mari gafe pe care le-ai făcut tu online şi pe care acum le vei putea preveni cu ajutorul Vanish?

Lucrând în domeniu, eu sunt foarte atentă întotdeauna cu ceea ce trimit pe mail sau postez pe site-uri. Nu pot să zic că regret prea multe, însă cunosc oameni care nu sunt la fel de atenţi şi trimit parole, date financiare, conturi de bancă etc. prin web. De multe ori, eu folosesc telefonul ca să comunic ceva foarte confidenţial. În esenţă, în Vanish am încercat să emulăm în comunicaţiile pe web proprietatea de efemeritate pe care o au convorbirile telefonice.

Primii paşi în controlul asupra datelor

Roxana are 28 de ani. S-a înscris la doctorat la Universitatea din Washington în 2005, imediat după ce a terminat studiile la Politehnica din Bucureşti, Facultatea de Automatică şi Calculatoare. A câştigat, de asemenea, o bursă de excelenţă Google pentru a-şi putea continua cercetările. “Acum vreo doi ani şi jumătate am început să lucrez la probleme legate de migrarea către norii informatici. Am început cu o altă problemă – faptul că managementul datelor personale este foarte dificil în era aceasta a webului. Totul se leagă şi este parte din teza mea: oferirea de control asupra datelor utilizatorilor în norii informatici. Recunosc, mai avem mult până rezolvăm întreaga problemă, dar am început să facem primii paşi, cred eu”, povesteşte aceasta.

Cotidianul

Din activitatea noilor structuri “democratice” emanate după

Revoluţia Anticomunistă din 1989.

Notă informativă a M.I. de urmărirea lui Teodor Mărieş în perioada Pieţei Universităţii,

din care se poate observa consecvenţa, din 1990 până în prezentul an 2009,

în susţinerea aflarării “adevărului cu privire la evenimentele

din 16-28 decembrie 1989″.

24 Iulie 2009

Mircea Cărtărescu: “S-a remarcat, şi remarc şi eu, deteriorarea tot mai pronunţată a valorilor, a limbajului şi a mentalităţilor din lumea românească.”

Mi se pare că în ultimele luni am depăşit măsura, nu doar a bunului-simţ, ci a însăşi raţiunii de a fi a dezbaterii publice. Discuţiile publice, sub orice formă şi la orice nivel s-ar duce ele, presupun câteva norme minimale: respectarea adevărului faptelor, buna-credinţă, respectarea interlocutorului, oricine-ar fi el, păstrarea unei urbanităţi de limbaj. Fireşte, discutând despre politică nu vorbeşti nici despre îngeri, nici despre călugăriţe. Dar nu vorbeşti nici despre diavoli. Niciodată dialogul politic nu s-a purtat cu luciditatea şi fair-play-ul pe care ni le imaginăm (cu naivitate uneori) în discuţiile academice. Politica presupune pasiuni, interese, lupta pentru convertirea celorlalţi la punctul tău de vedere. Dar în momentul în care jocul nu mai are reguli şi toate loviturile sunt permise, el nu mai e nici sport, nici joc, ci pur şi simplu încăierare la un colţ de stradă. Mi se pare că am ajuns în acest moment în locul în care nici o dezbatere politică reală nu mai poate avea loc în România.

Nu este vorba despre poziţii ireconciliabile, despre deosebiri ideologice, despre principii, ca în lupta politică ce a dominat mare parte din anii ‘90 şi primii ani ai noului mileniu. În acest moment toate taberele sunt în mod egal compromise, diferenţele dreapta-stânga sunt anulate, ca şi separarea dintre puterile din stat şi dintre sectoarele vieţii naţionale (economie, medii, politică, justiţie etc.) Acest cenuşiu naţional fără precedent este un impas peste care nu ştiu cum vom trece.

Culegem în acest moment roadele compromisurilor politice ale tuturor partidelor – şi ale preşedinţiei -, ale minciunilor permanente care-au infestat mediile, devenite purtătoare de cuvânt ale unor persoane private, dar mai ales culegem roadele orbirii noastre, ale orbirii generale, ale orbirii de care taberele se acuză reciproc şi au cu toatele dreptate. Această orbire este provocată de pure şi simple reacţii emoţionale, mai ales resentimentare, degenerate în uri personale, în răbufniri şi-n răfuieli ale tuturor cu toţi ceilalţi. Prieteniile se destramă, solidarităţile se desfac aşa cum la noi s-a mai întâmplat doar în perioada Pieţei Universităţii şi-a mineriadelor, cu deosebirea că atunci miza era desprinderea de oroarea unei lumi totalitare, pe când acum nu există nicio miză.

Nu trebuie să mai căutăm în discursul politic (şi de gazetărie politică) obiectivitate, consecvenţă, deschidere către alte puncte de vedere. Aproape fiecare jucător din acest spaţiu dă dovadă, în aprecierea faptelor, de o rea-credinţă stupefiantă, dublată de un limbaj de o imundicitate extremă. Excese şi crudităţi care altădată caracterizau numai blamata „România Mare” s-au întins acum în aproape toată presa, inclusiv cea numită „de calitate”. Unele articole citite recent mi-au făcut rău fizic. Nu mă refer la violenţa în sine a atacurilor personale: violenţa poate fi justificată estetic şi uneori şi moral. E vorba însă de abjecţie, de un anumit fel de abjecţie scutită de răspunderea personală, de felul celei obişnuite pe forumuri şi bloguri, la adăpostul anonimatului. Cred că unul dintre cele mai caracteristice fenomene ale lumii româneşti de azi poate fi numit „forumizarea” presei şi a mediilor.

Mă-ntreb uneori cum am ajuns aici, în această mlaştină cenuşie. Mă-ntreb dacă nu cumva acesta este nivelul care ne convine cel mai mult. Să urci costă energie, să cobori e uşor. Să construieşti presupune frământare sufletească şi efort, să dărâmi e simplu şi înveselitor. Să ai o părere pe care să o negociezi cu ceilalţi e greu şi periculos. Să dărâmi părerea celuilalt lovind în reputaţia lui, în cinstea lui, în omenescul lui până la urmă, îţi poate aduce, dacă eşti un frustrat şi-un resentimentar, mari satisfacţii. Înmulţirea tabloidelor, a divertismentului subcultural, a blogurilor agramate, a pornografiei arată şi ele direcţia în care mergem, şi care nu este dreapta sau stânga, ci direct în jos şi din ce în ce mai jos.

Eu personal nu pun degradarea presei şi a mediilor, vizibilă în ultimul timp, pe seama teoriei „tonomatelor”. Nu că n-ar exista oameni plătiţi să aibă opinii, în presă şi pe forumuri, şi să umple de noroi (un partid a şi recunoscut oficial că are oameni plătiţi pentru asta), dar pe aceştia îi suspectez că ar presta şi pe gratis, cu acelaşi fanatism şi reacredinţă. O explicaţie mai bună poate fi faptul că noii jurnalişti sunt recrutaţi dintr-o lume „educată” nu de învăţământul nostru ajuns de pomină, ci de muzica hip-hop cea mai proastă, de site-urile şi literatura porno, de tabloide, de chaturi, de forumuri, de tot ceea ce a coborât societatea românească până la nivelul analfabetismului şi al imbecilizării.

Această degradare continuă e un coşmar din care nu ne putem trezi.

Evz.ro

Acesta e textul Apelului

Am primit cu cîteva minute în urmă textul Apelului. Acesta diferă în mai multe puncte de varianta care circulă de cîteva ore în mass media. Şi aşa cum aflasem înainte de a-l primi, Apelul  nu e semnat numai de „intelectualii lui Băsescu”, ci şi de personalităţi care au alte opţiuni politice. Iniţiativa acestui Apel,  mi s-a spus, a aparţinut Grupului de Dialog Social şi revistei 22, iar semnatarii de pînă la această oră sînt cei care apar în finalul Apelului.

APEL

Noi subsemnaţii, universitari, cercetători, oameni de cultură, am luat cunoştinţă cu stupoare de încercarea unor politicieni importanţi, ca Mircea Geoana, presedintele PSD si al Senatului, de a muşamaliza şi atenua scandalul din jurul universităţii private „Spiru Haret”, ca şi de tentativa, apartinand insusi presedintelui Romaniei, de a sugera că acest scandal are ca substrat o luptă pentru influenţă între universităţile de stat şi cele private.

Nu există nimic care să legitimeze uriaşa impostură universitară pe care a creat-o universitatea „Spiru Haret” cu singurul scop de a face o afacere pur lucrativă. Nu subversiunea din partea universităţilor de stat sau a sindicatelor a creat sutele de mii de studenţi „de la distanţă” ai universităţii „Spiru Haret”, şi nu ea a produs raportul aberant de peste 400 de studenţi la un cadru didactic (cînd norma europeană nu depăşeşte 20 de studenţi la un cadru didactic). Nici o maşinaţiune nu poate să explice cataloagele cu 9000 de studenţi, toate semnate de un singur cadru didactic, nici o conspiraţie împotriva învăţămîntului privat nu explică de ce s-au numit aproape 100 de profesori şi conferanţiari fără validarea comisiei Ministerului Educaţiei şi Cercetării care, prin lege, are această responsabilitate.

Nu acceptam lamentarea ipocrită pentru absolvenţii care au terminat în ultimii trei ani programe neacreditate ale universităţii „Spiru Haret”. Acele programe au rămas neacreditate fiindcă universitatea ştia că nu poate obţine acreditarea din partea ARACIS. În consecinţă, majoritatea respectivilor studenţi sînt rău pregătiţi iar diplomele pe care aşteaptă să le primească sau le-au primit deja nu au acoperire. Absolvenţii respectivi ştiau (sau aveau putinţa să afle) care dintre programele de studiu din fiecare an academic erau sau nu acreditate.

Cerem şi susţinem demersurile Ministerului Educaţiei şi Cercetării de a verifica funcţionarea Universităţii „Spiru Haret” şi a altor universităţi private sau de stat care s-ar putea afla în situaţii asemănătoare.

Cerem ca toate diplomele de la Universitatea „Spiru Haret”, obţinute la programe de studii neacreditate în ultimii trei ani (de cînd există actuala formă a legii acreditării), să fie considerate valabile numai în mod provizoriu, şi anume pe o durată de 4-5 ani, definitivarea lor urmînd să fie condiţionată de un nou examen de licenţă susţinut la o facultate acreditată.

Cerem tuturor politicienilor şi partidelor politice să se abţină de la presiuni şi de la deturnarea anchetelor în scopuri electorale.

Cerem Parchetului să se sesizeze în cazul Universităţii „Spiru Haret”.

Considerăm că, în absenţa unor astfel de măsuri energice dar necesare, învăţămîntul universitar românesc, fie el privat sau de stat, va fi discreditat fără drept de apel, iar impostura, non-valoarea şi ilegalitatea vor fi astfel răsplătite.

Semnatari:

Andrei Cornea, Andrei Oişteanu, Dan Perjovschi, Armand Goşu, Andreea Pora, Rodica Palade, Smaranda Vultur, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Livius Ciocarlie, Zoe Petre, Serban Foarta, Stefan Andreescu, Vintila Mihailescu, Alina Mungiu Pippidi, Andrei Pippidi, Florin Iaru, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Vasile Docea, Lucica Iancu, Adrian Cioroianu, Mihnea Berindei, Alex Leo Serban, Ion Vianu, Marius Oprea, Stefan Borbély, Ioana Both, Calin-Andrei Mihailescu, Filon Morar, Liviu Antonesei, Radu Filipescu, Liviu Rotman, Paul Cornea, Leon Volovici, Ioana Pârvulescu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Anca Manolescu

Sursa: Blog Cristian Teodorescu

Vineri, 24 Iulie 2009, ora 18:56

Raportul Comisiei Europene pe Justitie a trezit instinctele juristului pesedist Victor Ponta care a declarat in urma cu cateva zile, nu fara a-si ascunde ironia si mistocareala, ca in Romania functioneaza perfect “prezumtia de vinovatie”.

Victor Ponta critica atunci tocmai lipsa prezumtiei de nevinovatie la romani si repezeala cu care se sare la gatul politicienilor in aceasta tara, considerandu-i din start vinovati.

Crunta soarta are politicianul nostru si multa nedreptate i se mai aduce, in timp ce el nu stie ce sa mai faca pentru binele nostru, nu doarme de grija noastra si munceste pe rupte pentru propasirea acestui neam!

Ceea ce nici nu banuieste Victor Ponta este ca romanii, daca se fac vinovati de ceva, atunci ei sunt de blamat tocmai pentru prea multa ingaduinta si nepasarea cu care privesc spre cei vinovati.

Usurinta cu care ii judecam si ii toleram printre noi pe cei despre care stim sigur ca sunt vinovati (stim asta deoarece chiar noi i-am corupt) provine insa din faptul ca, inainte de a ne gandi la vinovatia lor, stim despre noi insine ca suntem vinovati.

Nici nu mai merita aici sa pomenim si cazurile, deloc putine, ale celor care, desi se stiu vinovati, tipa la paiul din ochii celorlalti tocmai pentru a-si masca propria lor vina.

Coruptia, problema in jurul careia s-a invartit intreg raportul Comisiei Europene pe Justitie, este atat de generalizata in Romania incat cu greu gasesti pe cineva care sa spuna ca niciodata in viata lui nu a mituit pe cineva, nu a facut trafic de influenta sau nu a primit spaga.

Ceea ce nu intelege domnul Victor Ponta este ceea ce stim cu totii. Pentru ca in Romania toata lumea este atinsa de coruptie, difera doar gradul mai mare sau mai mic, tocmai de aceea noi ne suspectam fiecare pe fiecare, iar in acelasi timp nu avem niciodata nici curajul si nici forta sa protestam, sa ne revoltam si sa luptam impotriva acestui fenomen.

Stim atat de bine ca, mai devreme sau mai tarziu, nu am putea trai daca micile noastre “relatii”, “pile”, “spagi” si “atentii” nu ar mai functiona si ar fi pedepsite intr-un sistem peste noapte cinstit. In acest sens, suntem un popor de vinovati.

Intre cele 22 de milioane de romani supravietuieste chinuit o mica parte a celor care nu au fost niciodata, in niciun fel, atinsi de coruptie. Tragedia lor este insa ca si ei stiu ca sunt inconjurati de un sistem in care singura lege care functioneaza si sub care poti supravietui este aceea a relatiilor “vinovate si murdare”.

Iulian Leca

Ziare.com