Nepotism institutional

la „Doi s’un sfert”:

Un sfert dintre angajati sunt rude

Romania Libera

30 mai 2009

O ancheta declansata de seful interimar al serviciului secret al Ministerului de Interne a descoperit ca un sfert din angajatii Directiei sunt rude. Insusi seful, Gelu Drajneanu, ar avea un frate angajat.

Nepotismul care domneste in Directia Generala de Informatii si Protectie Interna (DGIPI) se inscrie in boala romaneasca a institutiilor de stat, crede un specialist in politici publice: cu cat sunt mai netransparente, cu atat mai mult functioneaza sistemul “daca poti lua o decizie, angajeaza o ruda”.

Ancheta pornita de seful interimar Gelu Drajneanu la DGIPI, poreclita “Doi s’un sfert”, verifica daca in ultimii ani concursurile de angajare s-au facut pe criterii de competenta sau in virtutea legaturilor de familie. S-a constatat ca un sfert din angajatii serviciului secret sunt rude directe sau prin alianta – nasi sau fini.

Verificarile ar fi pornit de la unele informatii care spuneau ca promovarea concursurilor de angajare se facea pe bani grei. Noua conducere a DGIPI le-a cerut angajatilor sa dea declaratii pe propria raspundere in legatura cu rudele pe care le au in cadrul Directiei. In aceeasi situatie s-ar afla si Gelu Drajneanu, noul sef interimar al DGIPI: fratele sau ar lucra si el acolo, dar dinainte ca Drajneanu sa fie numit la conducere. Drajneanu este apropiat de fostul sef al serviciului Virgil Ardelean, care a fost fortat sa-si dea demisia pentru a doua oara de la DGIPI, dupa ce PDL si PSD nu s-au inteles asupra negocierii acestei functii. Pana la inchiderea editiei, Ministerul de Interne nu a avut o reactie oficiala.

Alaturi de diplomatie sau armata, serviciile secrete sunt institutiile de stat in care nepotismul s-a extins ca o caracatita. “In aceste institutii netransparente sunt problemele cele mai grave. Este explicabil ca intr-o familie sau in mai multe generatii sa existe pasiuni comune, dar sa fie atat de extinse aceste angajari de rude, nu este logic. Statistic, e in neregula”, spune Adrian Moraru, directorul adjunct al Institutului de Politici Publice. Specialistul considera ca ar fi de ajuns o verificare a studentilor de la institutiile de invatamant ale politiei, Armatei sau SRI care au rude in sistem, pentru a se stabili o masura a nepotismului din aceste domenii. Expertul in politici publice aminteste ca, in urma cu mai multi ani, au existat voci politice care au cerut o forma de control civil asupra structurilor militarizate din Romania, inclusiv asupra serviciilor secrete. “Structurile s-au opus categoric, tocmai pentru a-si apara aceste grosolanii care se petrec cu achizitiile si angajarile”, spune Moraru. In timp ce in Occident functioneaza reguli care interzic angajarea rudelor de catre sefi pana si in companiile private, nu doar la stat, pentru a preintampina suspiciunile de conflict de interese si avantajari neloiale, in Romania sistemul angajarilor functioneaza invers. “Se trage din comunism, unde am invatat ca orice mijloc de a pune mana pe venituri sau bunuri de la stat este onorabil. Cand cineva ajunge sa aiba putere de decizie, primul lucru pe care il face este sa aduca o ruda, pe principiul «timpul trece, leafa merge»”, considera Adrian Moraru.

DGIPI, fosta “Doi s’un sfert”, unitate militara care dupa 1989 a preluat sute de cadre ale Securitatii, s-a aflat in centrul mai multor scandaluri politice dupa 1989, cele mai multe vizand interceptari telefonice ilegale si intocmirea de dosare unor oameni politici. Oficial, rolul DGIPI este de a proteja structurile Ministerului de Interne si de a supraveghea si culege informatii din lumea criminala. Neoficial, comoara acestui serviciu secret este arhiva de documente secrete care vizeaza persoane publice si demnitari.

Andrei Luca Popescu

Discuţiile de la CEDO

Astăzi, la sediul Asociaţiei, a avut loc prima Adunare Generală Ordinară din 2009.

Adunarea a fost statutară fiind prezenţi peste 90 de membri, cu mult peste 50%.

Au participat ca invitaţi domnul Sorin Ilieşiu şi mai mulţi urmaşi de eroi martiri de la Timişoara.

Invitaţii au luat cuvântul la începutul lucrărilor adunării.

Domnul preşedinte Teodor Mărieş a prezentat raportul de activitate al Asociaţiei pe ultimele luni şi concluziile care au rezultat după drumul făcut în aprilie la CEDO – Strasbourg. La CEDO, Guvernul României nu a transmis copiile după dosarele cerute de Curtea Europeană încă din luna noiembrie. În urma delegaţiei, reprezentanzul CEDO a transmis o nouă adresă pentru a reitera cererea expresă, de trimitere a copiilor după Dosarele Revoluţiei şi Mineriadelor, în integralitate.

Au fost prezentate  scurte înregistrări video de la discuţiile care au avut loc la CEDO.

În continuare, vicepreşedinţii, d-da Carmen Alexandrescu şi dl. Ion Oancea au prezentat activitatea departamentelor care le coordonează şi au făcut propuneri de eficientizare a activităţii.

Dl. preşedinte Teodor Mărieş a prezentat activitatea departamentului de relaţii externe şi politică, pe care-l coordonează.  În acest context, dl avocat Ionuţ Matei a dat citire unei rezoluţii prin care membrii asociaţiei îl autorizează pe domnul preşedinte  să reprezinte Asociaţia şi în alte procese adresate curţilor internaţionale în scopul soluţionării dosarelor susmenţionate şi prezervarea adevărului istoric.

Adunarea a votat rezoluţia în unanimitate şi a semnat tabelul anexat.

The Institute for Cuban and Cuban-American Studies, University of Miami şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR) au organizat seminarul:

CUBA UNDER RAUL:

DOMESTIC AND FOREIGN POLICIES

Seminarul şi-a propus să discute despre mişcarea de rezistenţă din Cuba şi contextul politic actual, incluzând situaţia deţinuţilor politici şi problematica drepturilor omului, precum şi analiza relaţiilor externe ale ţării.

Lectorii au fost profesori de la University of Miami şi Universitatea din Bucureşti, repezentanţi ai unor organizaţii non-guvernamentale nord-americane, foşti diplomaţi.

PROGRAMUL SEMINARULUI

Partea I – Dinamici Interne

Moderator: dl.Stejărel Olaru

Lectori:

Dr. Brian Latell – What is Raul Able / Willing to Do ?

Ambassador James Caston – The Human Rights Situation

Mr. Pedro Fuentes-Cid, Esq (16 ani deţinut politic în Cuba) – Political Prisoners and Repression

Partea a II – Cuba în Lume

Moderator: Dr. Marius Oprea

Lectori:

Dr. Jose Azel – Relaţiile externe ale Cubei

Ambasador Luis Lauredo – Este Cuba pregătită de negocieri cu U.S ?

Dr. Zoe Petre – Cuba şi Europa de est.

Mr. Carlos Gutierrez – Concluzii

Partea a III – Accelerarea schimbării

Moderator: Dr. Jaime Suchlicki

Lector: Dr. Jaime Suchlicki – Scenarii pentru schimbare

Masă rotundă: What’s to be Done ? – toţi participanţii

Documentar: “Plantados” – mărturii ale prizonirilor politici din Cuba.

Astazi, de Inaltarea la Ceruri a Domnului nostru Isus Cristos, se comemoreaza si Ziua Eroilor. Zi de cinstire a celor ce si-au dat viata pe campurile de lupta dar si a celor cazuti la Revolutie.

Asociatia noastra, alaturi de inca trei asociatii de revolutionari, a depus o coroana in semn de omagiu la Mormantul Soldatului Necunoscut.

Interesant de mentionat, este cinstirea pe care o acorda acestui eveniment institutiile statului, ale caror delegatii erau compuse, cu exceptia  Curtii de Conturi, singura reprezentata prin seful ei Dl. Nicolae Vacaroiu, din personaje total necunoscute(poate in curand vor trimite soferii si portarii).

Absenta totala a Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor, care probabil nu are ce Eroi sa cinsteasca.

Zilnic la televizor suntem bombardaţi cu reclama de susţinere a proiectului Gold Corporation pentru Roşia Montană. Prezentăm mai jos concluzia “Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniu…” publicat pe site-ul preşedenţiei, fragmenul referitor la Roşia Montană.

Pozele din raport nu am reuşit să le copiez şi am folosit alte imagini, apropiate de conext.

Administraţia Prezidenţială

Comisia prezidenţială pentru patrimoniul construit,

siturile istorice şi naturale

Patrimoniul construit şi natural al României în pericol

Măsuri prioritare de protecţie

O ilustrare a stării de fapt

Palatul Cotroceni, 16 septembrie 2008

…..

Pag. 34, 35, 36

3. Agresiuni conjugate

3.1 Roşia Montană: devastarea peisajului, distrugerea siturilor arheologice, distrugerea fondului construit istoric

Roşia Montană este unul dintre cele mai expresive şi mai cunoscute situri istorice din România, principalul centru minier de exploatare a aurului din Munţii Apuseni, cunoscut în Antichitatea romană sub numele de Alburnus Major, denumire transmisă de celebrele tăbliţe cerate descoperite în galeriileromane.

Situl, cu valoare de peisaj cultural, cuprinde 43 de monumente istorice clasate, la care se adaugă numeroase alte zone arheologice, investigate sau doar reperate, ansambluri arhitectural urbanistice, construcţii izolate, lucrări tehnice complementare mineritului tradiţional şi două monumente ale naturii.

Locuinţe şi gospodării tradiţionale, biserici valoroase, monumente votive, comemorative sau funerare jalonează peisajul întregului sit. Aşezarea actuală însumează un fond construit compus din clădiri ridicate între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi sfârşitul secolului al XIX-lea, pe o structură conturată încă din secolul XVII-lea.

Forma trapezoidală a celor 7 km de galerii săpate cu dalta este în sine spectaculoasă, nefiind întâlnită altundeva în Imperiul Roman. S-au descoperit galerii de aerisire, de asistenţă, de evacuare a apei, planuri înclinate cu trepte săpate în stîncă, camere cu stâlpi şi puţuri, abataje boltite etc. S-au păstrat în interiorul lor vestigii ale sistemului de exploatare antic, unele aproape intacte.

Roşia Montană păstrează galerii medievale mai modeste, dar la fel de importante pentru memoria istorică, faima „vestitei mine de la Roşia” fiind imortali-zată în gravuri de epocă. Se păstrează elementele exploatării miniere moderne, preindustriale şi industriale, cu reţele trasate regulat, lacuri de acumulare, canale de dirijare a apei etc, precum şi vestigiile arheologice de suprafaţă care însumează vaste necropole,monumente funerare de excepţie, edificii sacre, edificii publice cu hypocaust etc.

Roşia Montană este supusă astăzi unei ameninţări grave: reluarea la o scară mult mai mare a exploatării miniere de suprafaţă, prin cianure.

Situaţia Roşiei Montane exemplifică în cel mai înalt grad posibilitatea de atingere a securităţii naţionale prin distrugerea patrimoniului subteran şi suprateran (istoric şi natural), în numele unei investiţii economice prezentate ca unica variantă pentru o dezvoltare durabilă.

Demararea proiectului de exploatare a aurului, deocamdată suspendat, ar atrage după sine:

- distrugerea în totalitate a patrimoniului arheologic şi istoric, reprezentând argumente fundamentale ale istoriei şi identităţii naţionale;

- anularea mărturiilor diversităţii culturale şi a dreptului la memorie;

- o gravă atingere, pe termen lung, adusă mediului natural, precum şi pericolul unei catastrofe ecologice de proporţii;

- distrugerea coeziunii sociale;

- anularea perspectivelor de ecologizare a zonei, într-un viitor previzibil şi a dezvoltării durabile a acesteia;

- distrugerea ireversibilă a unui peisaj cultural de prim ordin pentru România şi pentru patrimoniul cultural şi natural european.

Un caz special îl reprezintă abandonarea şi distrugerea intenţionată a imobilelor din Roşia Montană, unde, în ultimii ani, au dispărut peste 100 case, exemple de arhitectură rurală de certă valoare.

Sit-uri arheologice:

În loc de concluzii:

Preşedintele Traian Băsescu a semnat, ieri, decretul prezidenţial prin care l-a pensionat, în urma deciziei CSM, pe fostul şef al Parchetelor Militare, generalul în rezerva Dan Voinea.

După izbucnirea scandalului legat de instrumenterea defectuoasă a unor dosare importante, printre care şi cel al lui Ion Iliescu sau ale Revoluţiei, Traian Băsescu l-a trecut în rezervă pe Dan Voinea. Acesta a mai activat însă ca magistrat civil până ieri.

Tototdată, fostul şef al Inspectoratului de Contraspionaj al SRI, generalul Ionel Bidireci, a fost trecut, luni, în rezervă printr-un decret al preşedintelui Traian Băsescu, după cum informează un comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale. Împreună cu Bidireci, tot prin decret prezidenţial, au mai fost trecuţi în rezervă: ex-şeful Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului din acelaşi serviciu, generalul Alexandru Bureşin, generalul Marius Brăteanu, ex-şeful Secretariatului General, generalul Nicolae Păducel, şeful Direcţiei Medicale precum şi generalul Ilie Zaharia din cadrul Serviciului de Sprijin Tehnic.

Cristian Oprea

Cotidianul.ro

Corneliu Coposu – 20 mai 1914 – 11 noiembrie 1995

Pe 20 mai s-au împlinit 95 de ani de la naşterea “seniorului”. Fundaţia “Corneliu Coposu” şi Asociţia “21Decembrie 1989″ au depus o coroană de flori, în memoria sa, la bustul aflat în curtea asociaţiei.

Omagiu celui care a reînfiinţat PNŢ şi a coagulat forţele opoziţiei  contra regimului neocomunist, instalat la Bucureşti, după revoluţia anticomunistă din decembrie 1989.

Ziua 23 mai 2009

Asasinii luptatorilor antico­munisti, in loc de pedeapsa pentru crima impotriva umanitatii, beneficiaza in continuare de pensii confortabile – semnaleaza Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania (AFDPR), intr-un comunicat de presa.

In context, AFDPR mentioneaza cazul ucigasiilor lui Toader Dumitru, Ioan St. Burdet si Ioan Leonida Bodiu, luptatori anticomunisti ale caror trupuri au fost descoperite recent de cercetatorii IICCR, intr-o groapa comuna din Feldru, judetul Bistrita – Nasaud. “Acesti luptatori pentru libertate si demnitate au fost executati fara sa fi fost judecati si condamnati in vara anului 1949 de securisti din ordinul Partidului Comunist. Aceasta actiune criminala s-a practicat in toata tara, insumand mii de victime, dintre care multe mai zac inca in gropi comune as­teptand clipa dreptatii. Dintre asasini, mai sunt in viata doi: sublocotenent Liviu Pangratiu si  plutonierul major Traian Seser­man(…). In Romania regimul comunist a fost declarat ilegitim si criminal, dar criminalii vor fi vreodata pedepsiti?!”, conchide AFDPR.

(O.B.)

Blestemul aurului de la Rosia Montana.

„Daca nu-i opresc, o sa lase in urma lor

un peisaj de Luna!”

de Dani Rockhoff HotNews.ro

Vineri, 22 mai 2009

Legenda spune ca regele din antichitate Midas, in lacomia sa nemarginita, si-a dorit ca tot ce atinge sa se prefaca in aur. Si dorinta i s-a implinit. Numai ca aurul i-a stat in gat, caci mancarea si bautura atinsa se transforma si ea in aur, iar hapsanul rege era sortit sa moara de foame. Adulat si blestemat, aurul planetei a devenit, de cand cu criza, din nou moneda forte. Trei sferturi din rezervele de aur ale Pamantului se afla in zone in care valoarea unui om e mai mica decat a lantului de aur de la gatul unui cocalar. 100 de tone de stanca mineraliera trebuie excavate, macinate si spalate cu cianuri, pentru colierul unei pitipoance.

Cratere si cianuri

Filoanele importante, de suprafata, au fost demult golite. In lume exista inca mult aur, insa in firisoare infime, in stanca. Pentru a ajunge la minereu, se excaveaza la sute de metri in adanc. Munti intregi acoperiti cu paduri se transforma in noroi otravit, caci metodele clasice de extractie nu mai sunt eficiente la minereul de adancime. Vremea El Dorado-ului a trecut, marile concerne miniere au preluat monopolul extractiei, pe care au profesionalizat-o. Se lucreaza „gigantic” si se decanteaza cu cianuri. Ecologic, aceasta e o catastrofa.

Pretul aurului creste mereu, ajungand, de la 300 de dolari/uncia (31,1 grame) in anul 2000, la aproape 1.000 de dolari, in 2009. E firesc ca intreprinderile miniere sa se inmulteasca, e tot atat de firesc ca, in competitia de piata, sa nu supravietuiasca decat rechinii cei mari, cu fonduri importante pentru investitiile miniere, care dau rezultate doar peste ani, sau decenii.

Aceste consortii specializate in minerit sustin ca exploateaza filoanele de minereu pretios, prin aplicarea de tehnologii moderne si putin poluante, respectand normele ecologice. Ele amagesc guvernele si opinia publica, prin declaratii de bune si transparente intentii de ocupare a fortei de munca si protejare de mediu, in regiunile de exploatare vizate.

Cianurile insa nu iarta. Folosita in decantarea rocii mineraliere, dislocate in mii de tone, din peisaj, otrava rosie se scurge in iazuri slab securizate, se prelinge peste tot. Ea ramane, ca si deseurile atomice, un cosmar de decenii. Craterele de sapatura sunt imense, in Australia a ramas unul care „se vede chiar si din spatiul cosmic“ (Spiegel).

Aceeasi prestigioasa publicatie germana se referea, intr-un studiu de anul trecut, la dezastrul ecologic produs de ruperea digului de la exploatarea miniera Aurul, din Romania, si deversarea reziduurilor cianurate in Tisa, acum cativa ani. „Pe 300 de kilometri, viata din rau a fost complet distrusa“, se spunea in articol.

Rosia ca Luna

Un comentator neamt pe wallstreet-online.de scria nervos „Weg mit diesen globalen Gauner aus Rumänien, deren Moto ist: Nach mir die Sintflut. Sie werden, wenn nicht gestoppt, eine Mondlandschaft hinterlassen“ (in traducere: “Afara cu snapanii astia globali din Romania, al carui motto e: Dupa mine, potopul. Daca nu-i opresc, o sa lase in urma lor un peisaj de Luna!“).

Productia de aur devine interesanta din punct de vedere economic, doar atunci cand dintr-o tona de roca se extrage mai mult de 1 gram de aur. Mai demult, constructia unei mine de adancime costa cca 100 de milioane de dolari. Intre timp, s-a ajuns la peste un miliard, iar extractia propriu-zisa incepe dupa 7-9 ani.

Firmele de dimensiuni mijlocii isi permit cu greu o astfel de aventura. Totusi, in Rusia si in China sunt privatizate mine mai mici, iar firmele straine aduc tehnologie de extractie moderna. In cei trei uriasi auriferi ai lumii, Australia, Africa si Anzii sud-americani, hegemonia extractiei aurului e demult in mana marilor concerne.

Un astfel de concern „s-a chitit” si pe aurul, argintul si cuprul porfiric din Muntii Apuseni ai Romaniei. Dupa ce, in timpul vechiului guvern s-a stopat proiectul de exploatare, prin anularea certificatului de urbanism 78/2006 emis de CJ Alba pentru Rosia Montana Gold Corporation, acum firma revine cu sperante la un guvern nou si, poate, mai „prietenos”, lansand si o campanie mediatica „mamut”, pentru castigarea opiniei publice.

Asul din maneca

Exploatarea de la Rosia Montana si imprejurimi, in Muntii Apuseni, vizata de compania canadiana Gabriel Resources, prin Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) in parteneriat actionar cu statul roman, este un proiect cu miza mare. Gabriel Resources a cheltuit sute de milioane de dolari in incercarea de implementare a proiectului.

Strategia canadienilor, care in 1999 au primit licente de exploatare si o majoritate de actionariat (80%) in firma care deruleaza proiectul, a fost si este convingerea tuturor factorilor implicati ca proiectul este unul bun, asigura cateva sute de locuri de munca, nu afecteaza mediul si aduce tuturor profit.

Pozitia RMGC fata de actionari si investitorii sai este clara: banii investiti trebuie recuperati si inmultiti. Zacamantul de la Rosia promite peste 300 de tone de aur si 1.600 de tone de argint. Cuprul porfiric descoperit in zona, se foloseste in constructia de calculatoare si e un posibil as in maneca, al afacerii miniere din Muntii Apuseni.

Sa se impiedice uriasul de peste ocean, de „un ciot”? In 2008, ciotul a fost reinnoirea unui certificat de urbanism, contestat in instanta de ONG-ul Alburnus Maior. Au mai contribuit  „incapatanarea ecologica” a Ministerului de Mediu din fostul guvern si o sustinuta opozitie practicata la nivel de organizatii non-guvernamentale, presa romana si straina, personalitati internationale si romanesti. Chiar si Uniunii Europene ii trebuie, pentru agrearea unui proiect atat de controversat in ce priveste impactul de mediu, argumente-beton.

Ce facem cu guvernul?

Intr-unul din Rapoartele sale trimestriale, Gabriel Resources Ltd. isi evalua performantele si isi detalia pierderile legate de dezvoltarea proiectului de exploatare de la Rosia Montana, Bucium si Baisoara, propunand noi strategii.

„Al treilea trimestru a fost unul greu pentru noi“, a spus Alan R. Hill, presedinte si CEO al RMGC in noiembrie 2007. „Pe cand se prefigura completarea  raportului Comitetului de Evaluare Tehnica in problema analizei de impact asupra mediului / EIA de la Rosia Montana, ministerul roman al Mediului a suspendat in mod arbitrar acest proces de analiza, invocand argumente total lipsite de baza legala“. Hill spune, in Raport: „Compania va folosi toate mijloacele la dispozitie“, pentru a contracara actiunea arbitrara a ministerului.

„Alegerile parlamentare sunt programate pentru toamna anului 2008; oricum, daca actuala coalitie va cadea, alegerile ar putea fi anticipate, partidele de opozitie neputand cadea de acord asupra unui nou guvern. Apare ca foarte probabil, ca este necesara o schimbare in guvern, pentru a se reporni procesul de acceptare“, se mai mentioneaza in raportul Gabriel Resources, din 6 noiembrie 2007.

Guvernul s-a schimbat, atacul RMGC a reinceput, in forta. La nivel mediatic, s-a spus. Dar mai exista si alte nivele de persuasiune.

Anihilare prin imobiliare

Companiile transnationale, marile concerne cu interese de profit, nu ezita sa intervina prin lobby la nivel politic si de stat. O altfel de interventie este cea „prin invaluire“, prin anihilarea opozitiei institutiilor si societatii civile din zona de disputa. RMGC a facut masive achizitii imobiliare in arealul vizat de proiectul minier. Astfel, s-a incercat stramutarea oponentilor si obtinerea de simpatii din partea autoritatilor locale, vizavi de investitori.

Constructia de 100 de noi locuinte in Alba Iulia, pentru locuitorii din Rosia Montana, a inceput in octombrie 2007 si urma sa fie definitivata in 18 luni. O alta stramutare a populatiei din aria miniera se prefigura la Piatra Alba, „catre care s-a definitivat calea de acces si unde se va construi un nou sat”.

Gabriel Resources raporteaza ca „pe langa proprietatile private necesare, Compania trebuie sa achizitioneze proprietati (aprox. 35% din zona) ale institutiilor, inclusiv administratii locale din Rosia Montana si Abrud, precum si unele biserici si companii miniere de stat. Procesul de achizitionare de proprietati publice este in derulare“.

La 31 octombrie 2007, Compania avea in proprietate cca 73% din locuintele aflate in zona industriala, in cea protejata si limitrofa. Odata cu realizarea negocierilor pentru proprietatile institutionale, proprietatea urma sa atinga cca 80% in cadrul celor trei zone ale proiectului, „demonstrand puternicul sprijin local pentru proiect“.

Patru munti sau vale seaca?

Pentru ca o firma canadiana sa umple rezervele de aur de peste ocean, trebuie sa dispara milenii de istorie si patru munti din inima Romaniei. Trebuie, oare? Pentru localnicii saraciti si lipsiti de perspective, oferta unei despagubiri, a unei locuinte, sau a unui ipotetic loc de munca, poate fi atractiva. Insa zona de minerit din Apuseni adaposteste istoria cea veche a Romaniei, flora si fauna care pulseaza de viata. Rosia Montana nu e o pampa, pe care s-o transformi intr-un „peisaj lunar”.