Asociaţia 21 DECEMBRIE 1989

MEDIAFAX

Bucuresti 31.12.2008

Asociaţia “21 Decembrie” consideră nule deciziile Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti în cazurile foştilor generali Chiţac şi Stănculescu, în opinia preşedintelui organizaţiei instanţa civilă şi nu cea militară fiind competentă să judece solicitările de întrerupere a executării pedepselor.

Într-o conferinţă de presă de miercuri, preşedintele Asociaţiei “21 Decembrie“, Teodor Mărieş, a afirmat că deciziile şi măsurile dispuse de magistraţii Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti (TMTB) în cazurile Stănculescu şi Chiţac “sunt lovite de nulitate absolută”.

Mărieş invocă în sprijinul afirmaţiei sale faptul că instanţa civilă şi nu cea militară ar fi fost competentă să se pronunţe asupra cererilor de întrerupere a pedepselor formulate de cei doi, după ce aceştia şi-au pierdut gradele militare, prin decizia definitivă a instanţei supreme.

“Judecătorii militari au încălcat decizia 610 a Curţii Constituţionale, care interzice ca civilii să fie judecaţi de instanţe militare. Cei doi nu mai sunt militari, deci cererile lor de întrerupere a executării pedepselor ar fi trebuit să fie judecate de o instanţă civilă şi nu de una militară. Este un act de indisciplină crasă şi de încălcare gravă a legii procesuale penale”, a afirmat Mărieş.

Nemulţumit de situaţie, acesta a anunţat că va reclama neregula procesuală atât procurorului general al României, cât şi Consiliului Superior al Magistraturii.

“Sesizăm Procurorul General şi-i cerem să intervină în proces şi să invoce necompetenţa Tribunalului Militar, aşa cum a hotărât Curtea Constituţională în 2007, procurorul fiind dator să apere principiul legalităţii interpretării executării pedepsei şi a oricăror măsuri legate de executarea acesteia. Este o perioadă grea pentru justiţia din România şi suntem sub monitorizare. Din acest motiv nu putem lăsa nesancţionat acest grav derapaj de la procedura normală, această încălcare flagrantă a legii”, a spus Mărieş.

Preşedintele organizaţiei nonguvernamentale a precizat că nu are nimic împotriva deciziei de întrerupere a executării pedepsei în cazul fostului general Mihai Chiţac şi nici împotriva măsurii de refacere a expertizei medico-legale dispuse de instanţa militară, el contestând însă calitatea instanţei care a dispus în cazurile celor doi.

“Nu avem nimic cu aceşti oameni. Dacă sunt bolnavi şi specialiştii spun că nu se pot trata în penitenciar, să fie eliberaţi pentru a se trata. Le dorim sănătate. Problema noastră este însă modul, procedura folosită pentru a lua aceste decizii”, a conchis Mărieş.

În perioada 17-20 decembrie 1989, în timpul Revoluţiei de la Timişoara, 72 de oameni au murit şi alţi 253 au fost răniţi, cu toţii prin împuşcare. De asemenea, o femeie a fost călcată de tanc, pe Podul Decebal, iar alte 43 de persoane au fost bătute de către forţele de represiune.

Procesul revoluţiei de la Timişoara a început în aprilie 1998, în 2000 generalii Chiţac şi Stănculescu fiind condamnaţi la câte 15 ani de detenţie. Chiţac a fost încarcerat atunci cinci luni, Stănculescu fiind dat în urmărire internaţională, întrucât nu era de găsit. În cazul lui Chiţac, magistraţii militari au decis să întrerupă executarea pedepsei pentru a fi operat la prostată, lucru care nu s-a întâmplat.

După schimbarea puterii şi revenirea social-democraţilor la guvernare, în februarie 2001, procurorul general al României de atunci, Joiţa Tănase, a suspendat sentinţa de condamnare a generalilor şi a formulat recurs în anulare, astfel că procesul generalilor a fost rejudecat din motive de procedură.

În 16 octombrie 2008, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au hotărât definitiv condamnarea generalilor la câte 15 ani de detenţie. Cei doi au fost încarceraţi în aceeaşi zi, la scurt timp ei formulând cereri în instanţă de întrerupere a executării pedepselor din motive medicale.

Subiectele conferinţei:

- Măsurile şi deciziile luate de Tribunalul Militar în cazurile Stănculescu şi Chiţac – lovite de nulitate absolută;

- Judecătorii militari au încălcat decizia 610 a Curţii Constituţionale comiţând un act de indisciplină şi de încălcare gravă a legii procesual penale;

Este inadmisibil ca după apariţia Deciziei nr. 610 a Curţii Constituţionale, Tribunalul Militar să judece o cerere cu privire la un caz, care, dacă acum ar fi judecat pe fond nu ar mai fi deferit justiţiei militare, ci unei instanţe penale, care i-ar judeca ca pe oricare dintre civilii implicaţi.

Sesizam Procurorul General al României şi Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la indisciplina şi ilegalităţile comise de judecătorii militari care, mai întâi ar fi trbuit să îşi verifice competenţa şi numai dacă, stsbilindu-se că sunt competenţi, ar fi putut decide expertize medicale sau liberări ale vreunui condamnat.

Sesizăm Procurorul General să intervină în proces, să invoce necompetenţa Tribunalului Militar aşa cum a hotărât Curtea Constituţională în 2007, procurorul fiind dator să apere principiul legalităţii interpretării executării pedepsei şi a oricăror măsuri legate de executarea acesteia.

PREŞEDINTE,

TEODOR MĂRIEŞ

(poze AGERPRES)

CEDO va judeca, din februarie, Dosarul Revoluţiei
29.12.2008

Monitorul Expres

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit pentru 26 februarie termenul la care agentul guvernamental al României pentru CEDO trebuie să prezinte observaţiile sale referitoare la cererea Asociaţiei 21 Decembrie şi a braşovenilor Elena şi Nicolae Vlase de condamnare a statului pentru nesoluţionarea Dosarului Revoluţiei

Luni, 29 decembrie 2008-12-29

Ziare.com

Fostul general Mihai Chitac va fi pus in libertate, ca urmare a unei decizii luate luni de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti. Hotararea poata fi atacata cu recurs. Procurorul nu a declarat recurs in sala de judecata.

Chitac va fi liber pentru trei luni, pana pe 29 martie 2009, timp in care va fi supus unor intestigatii medicale.

Fostul general nu are insa voie sa paraseasca Romania si trebuie sa se afle mereu la dispozitia anchetatorilor.

Potrivit expertizei depuse de INML la dosarul cauzei, Mihai Chitac poate sa beneficeze de intreruperea executarii pedepsei din motive medicale, pentru efectuarea unei investigatii complexe fiind necesara o perioada intre cinci si sapte zile, iar alte doua luni ar trebui alocate pentru cele doua interventii chirurgicale pe cord.

Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a reluat, luni, procesele privind cererea de intrerupere a pedepsei cu inchisoarea a lui Victor Stanculescu si Mihai Chitac, dupa finalizarea raportului INML, care arata ca fostii generali pot fi tratati in spitalul penitenciarului Jilava, dar numai cu acordul lor.

Vineri, 26 Decembrie 2008 16:16

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit pentru 26 februarie termenul la care Agentul Guvernamental al României pentru CEDO trebuie să prezinte observaţiile sale referitoare la cererea Asociaţiei 21 Decembrie de condamnare a statului pentru nesoluţionarea dosarului Revoluţiei.

Potrivit unui răspuns al Ministerului Afacerilor Externe (MAE) la o solicitare formulată de NewsIn, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a comunicat statului român, pe 6 decembrie, plângerea primită de la Asociaţia 21 Decembrie şi de la preşedintele acesteia, Teodor Mărieş, împotriva României. La aceeaşi dată, susţine MAE, a fost comunicată şi plângerea formulată de Nicolae şi Elena Vlase, cele două cauze urmând să fie analizate împreună. Potrivit acţiunii depuse la CEDO, Elena şi Nicolae Vlase sunt părinţii unui tânăr ucis în 1989, în timpul manifestărilor anticomuniste de la Braşov, Nicolae N. Vlase.

Prin aceste acţiuni se cere condamnarea statului român pentru că nu a rezolvat într-un termen rezonabil dosarul Revoluţiei. “În aprilie 2008, preşedintele CEDO ne-a comunicat că s-a decis judecarea cu prioritate a cererilor noastre privind dosarele Revoluţiei şi Mineriadei, dar deocamdată s-a stabilit un termen doar pentru primul dosar”, a declarat, vineri, pentru NewsIn, Teodor Mărieş.

Potrivit lui Mărieş, în ultimele două săptămâni, s-au făcut copii ale documentelor din dosarul Revoluţiei, aflat la Parchetul General, pentru a fi folosite în procesul de la CEDO. De altfel, surse din Secţia Parchetelor Militare au declarat că au fost trimise deja Agentului Guvernamental o parte din copiile dosarelor ce se referă la Revoluţia din 1989. Sursele citate spun că aceste copii vor fi trimise la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a fi analizate. “Referitor la cererea de a vă comunica dacă au fost comunicate copii ale dosarelor interne (…), în momentul de faţă Agentul Guvernamental se află în etapa de studiere a acestor dosare”, se arată în răspunsul MAE.

Astfel, Ministerul de Externe precizează, pentru NewsIn, că Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului studiază, în prezent, informaţiile transmise de autorităţile interne, pentru a formula observaţii la cererea făcută de Asociaţia 21 Decembrie. “Curtea a solicitat Agentului Guvernamental să formuleze observaţii cu privire la admisibilitatea şi temeinicia cererilor menţionate (n.r. plângerile făcute de Asociaţia 21 Decembrie, de Teodor Mărieş şi de familia Vlase), termenul stabilit de Curte pentru prezentarea acestor observaţii fiiind data de 26 februarie 2009“, se arată în răspunsul MAE.

Pe de altă parte, Teodor Mărieş afirmă că peste o sută de membri ai Asociaţiei 21 Decembrie au trimis plângeri la CEDO referitoate la evenimentele din decembrie 1989, cerând să fie conexate la dosarul iniţial al întregii organizaţii. O altă solicitare făcută de Asociaţie se referă la recuzarea judecătorului Corneliu Bârsan, despre care Mărieş afirmă că nu poate judeca dosarele Revoluţiei şi Mineriadei, pentru că este martor în cel din urmă caz. În acest context, Teodor Mărieş acuză Agentul Guvernamental că încearcă să tergiverseze judecata dosarelor, cerând o amânare până luna viitoare pentru a răspunde cererii de recuzare. În răspunsul remis NewsIn, MAE informează că “instanţa europeană a solicitat Guvernului să procedeze la desemnarea unui judecător ad-hoc în această cauză”.

Preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie mai spune că ar putea exista o cale amiabilă de soluţionare a acestui proces. “Din punctul meu de vedere, această cale amiabilă ar putea fi doar dacă ar fi votată urgent o lege prin care să fie înfiinţat un tribunal special care să se ocupe de crimele Revoluţiei şi Mineriadei din iunie 1990″, a mai afirmat Teodor Mărieş.

Sursa: NewsIn

În decembrie 1989 existau deja semne că românii nu mai suportau lipsa alimentelor, a medicamentelor, îndobitocirea lor prin programele tv, radioului şi a ziarelor, faptul că iarna nu aveau căldură şi apă caldă, impunerea unui anumit mod de viaţă, în condiţiile în care apropiaţii lui Ceauşescu se lăfăiau în belşug. Revolta a început la Timişoara şi s-a extins apoi în toată ţara. În acele zile, s-a scris o pagina importantă din istoria României.

16 decembrie – Se scandează pentru prima dată ”Jos Ceauşescu!”

Totul a început în decembrie 1989 printr-un protest la Timişoara. În jur de 400 de enoriaşi şi trecători s-au strâns în jurul casei pastorului reformat Laszlo Tokes pentru a protesta faţă de decizia Guvernului de atunci de a-l revoca din funcţie pe preotul maghiar.

Mulţimea a început să strige sloganuri anticomuniste. Se scandează pentru prima dată ”Jos Ceauşescu!”.

Două ore mai târziu intră în joc Miliţia şi Securitatea. Manifestanţii au fost împrejmuiţi de camioane cu militari, iar ieşirile din oraş au fost blocate. Sute de protestanţi au fost bătuţi şi unii arestaţi.

17 decembire 1989 – Ziua de foc a Revoluţiei

A fost ziua în care au căzut seceraţi de gloanţele regimului comunist primii martiri ai Revoluţiei Române. Până la sfârşitul zilei, 59 de morţi şi sute de răniţi deveniseră tributul plătit de Timişoara pentru libertate.

După o discuţie avută cu Nicolae Ceauşescu, generalul Milea a anunţat că judetul Timiş este în stare de necesitate şi a solicitat intervenţia armatei.

Demonstranţii forţează intrarea în Comitetul Judeţean PCR şi aruncă pe geam documentele partidului, broşurile de propagandă şi simbolurile comunismului.

În jurul orei 16, s-a tras primul foc de armă asupra manifestanţilor, din clădirea armatei, în Piaţa Libertăţii.

La Bucureşti, dictatorul Ceauşescu convoacă o şedinţă a Comitetului Politic Executiv în care ordonă să se tragă în mulţime pentru a stopa revolta populară.

18 decembrie 1989 – Autorităţile interzic populaţiei să circule în grupuri mai mari de două persoane

Muncitorii timişoreni sunt convocaţi la lungi şedinţe, peste tot se fac prezenţe pentru a se depista absenţii nemotivat. Clădirile importante, întreprinderile sunt păzite de armată. Persoanele arestate, precum şi cele rănite în urma conflictelor sociale sunt interogate de poliţie.

Primarul Timişoarei merge la Universitate unde condamnă vandalismul din ultimele zile, iar autorităţile interzic populaţiei să circule în grupuri mai mari de două persoane.

Un grup de 30 de tineri se adună în faţa Catedralei unde flutură un steag din care fusese decupată stema comunistă şi cântă ”Deşteaptă-te române!”. Scandează ”Jos Ceauşescu” şi ”Armata e cu noi!”.

Nicolae Ceauşescu pleacă într-o vizită în Iran, lăsând situaţia pe mâinile Elenei Ceauşescu, lui Emil Bobu şi Manea Mănescu.

19 decembrie 1989 – “Unde ne sunt morţii?”

Prima fabrică ai cărei muncitori se ridică împotriva sistemului este Electrobanat. Angajaţii, în principal femei, ies în curtea uzinei şi încep să protesteze.

Se aud şi scandări anticomuniste precum şi întrebarea ”Unde ne sunt morţii?”. Aceasta din urmă venită din partea famililor care se prezentaseră la morga Spitalului Judeţean din Timişoara pentru a ridica trupurile celor răpuşi de gloanţe cu două zile în urmă, dar nu obţinuseră decât tăcere din partea autorităţilor. Trebuie menţionat că 40 de cadavre fuseseră transportate cu o noapte în urmă la Crematoriul Cenuşa din Bucureşti, la ordinul Elenei Ceauşescu. Intenţia era să se şteargă urma celor morţi, pentru a putea declara, ulterior, că dispăruţii au trecut fraudulos graniţa.

20 decembrie, 1989 – Timişoara devine oraş liber

Angajaţii nu mai pot fi stăpâniţi şi pleacă din fabrici pe străzi. Primii sunt cei de la Întreprinderea Optică Timişoara. Lor li se alătură mii de colegii.

Oamenii scandează pe străzi ”Fără violenţă!” şi ”Armata e cu noi!” şi se îndreptă spre Piaţa Operei şi sediul Comitetului Jedeţean de Partid.

La ora 19.00, Nicolae Ceauşescu ţine o cuvântare la televiziune în care înfierează elementele huliganice şi cercurile reacţionare şi declară că Armata şi-a făcut datoria.

Revoluţia se extinde şi în alte localităţi din judeţ: Lugoj, Jimoblia, Sânnicolau Mare şi Deta, iar Ceauşescu emite, târziu în noapte, decretul pentru instituirea stării de necesitate pe tot teritoriul judeţului Timiş.

21 decembrie 1989 – “Suntem gata să murim!”

La Timişoara, muncitorii din toate întreprinderile intră în grevă generală şi se alătură demonstranţilor. În Piaţa Operei, peste o sută de mii de glasuri scandau: “Suntem gata să murim!” şi ”Vrem alegeri libere!”

Prin marea adunare populară programată în aceeaşi zi, Ceauşescu spera ca Bucureştiul să condamne revolta de la Timişoara.

În faţa sediului C.C. al P.C.R. s-a adunat mulţimea, ca de obicei perfect ordonată, purtând tablouri ale lui Nicolae Ceauşescu şi ale Elenei Ceauşescu şi pancarte care exprimau solidaritatea cu conducerea P.C.R. şi dezacordul faţă de acţiunile bandelor teroriste din Timişoara şi faţă de complotiştii străini aliaţi cu trădătorii autohtoni.

Pe la 12,30 ia cuvântul Nicolae Ceauşescu. Vorbeşte, bineînţeles, despre necesitatea de a apăra ţara de “agenturile” străine care atentează la integritatea ţării.

Printre urale şi scandări s-au auzit însă, tot mai puternic, huiduieli şi fluierături.

În scurt timp, centrul Capitalei, de la Piaţa Romană până la Piaţa Unirii şi de la Piaţa Kogălniceanu până la Piaţa Rosetti, s-a umplut de demonstranţi. La Arhitectură apar primele lozinci scrise cu tempera pe carton : “Jos comunismul!”, “Jos dictatura!”, “Timişoara!”.

Seara, manifestanţii din Piaţa Universităţii sunt împrăştiaţi cu ajutorul maşinilor de pompieri. Sute sunt oameni de la Piaţa Romană până la Piaţa Unirii sunt arestaţi, duşi la Jilava sau la secţiile de miliţie şi torturaţi. Alţii sunt răniţi şi lăsaţi pe caldarâm.

Până după ora 3.00 dimineaţa, s-a tras intens, s-au auzit împuşcături. Apoi s-a făcut linişte.

22 decembrie 1989 – Soţii Ceauşescu sunt arestaţi

La 10.00, Nicolae Ceauşescu, în sediul C.C. al P.C.R., a prezidat ultima şedinţa a C.P.Ex, în care a anunţat că a preluat conducerea armatei şi s-a hotărât să instituie starea de necesitate în întreaga ţară.

Ceauşescu mai încearcă o dată din sediul CC să se adreseze populaţiei. La primul semn că vrea să-şi înceapă încă una din cuvântările sale, un val uriaş de dezaprobare şi mânie îl loveşte din plin.

Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au urcat în liftul de serviciu pentru a ajunge pe acoperişul clădirii unde, în partea dreaptă, pe terasa corpului C, aterizase un elicopter alb. Cei doi se urcă în elicopter în compania lui Emil Bobu şi Manea Mănescu.

Primul popas al fugarilor a fost Snagovul, unde Ceauşescu spera să stabilească nişte legături salvatoare. După ce i-a abandonat pe Bobu şi Mănescu, soţii Ceauşescu s-au urcat din nou în elicopter şi i-au ordonat pilotului să-i ducă spre Târgovişte. Soţii Ceauşescu sunt duşi la Protecţia Plantelor din Târgovişte, unde după nicio oră au sosit două maşini ale miliţiei care i-au preluat pe cei doi şi i-au dus, sub stare de arest, la o unitate militară din oraş.

După decolarea elicopterului de pe acoperişul sediului C.C. al P.C.R. mulţimea din Piaţa Palatului a simţit că acela este momentul eliberării ţării la care nu îndrăzniseră niciodată să spere.

Între timp, Încep discuţiile despre constituirea unor noi structuri de putere.

23 decembrie 1989 – Masacrul de la Otopeni

Zeci de militari în termen, chemaţi pentru a apăra aeroportul Otopeni, au fost împuşcaţi din cauza unor ordine contradictorii venite din partea superiorilor. Bilanţul Masacrului de la Otopeni a fost tragic: 50 de morţi şi 13 răniţi.

24 decembrie 1989 – Înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional

O zi marcată de decretul semnat de Ion Iliescu pentru înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional, care urma să-i judece pe Nicolae şi Elena Ceauşescu. Prin aceasta se recunoştea practic faptul că cei doi fuseseră prinşi şi se aflau la dispoziţia noilor autorităţi. Deocamdată, nimeni nu ştia unde erau deţinuţii.

24 decembrie este şi ziua când opinia publică a văzut primii terorişti. Fuseseră lichidaţi în noaptea de 22 spre 23 decembrie, în faţa Ministerului Apărării Naţionale.

25 decembrie 1989 – Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte

Prima oară când la televiziune se rosteşte cuvântul Crăciun. Crăciun însângerat. Încă se mai moare pe străzi, deşi se anunţase oficial că Nicolae şi Elena Ceauşescu fuseseră arestaţi şi urmau să fie judecaţi de un tribunal militar extraordinar.

Se aflase chiar şi unde erau deţinuţi cei doi dictatori. La Târgovişte, acolo unde Ceauşescu încercase să fugă şi să mobilizeze muncitorii de la combinatul siderurgic, în fruntea cărora voia să se întoarcă la Bucureşti.

Principalul moment al zilei de 25 decembrie rămâne, fără îndoială, judecarea sumară şi execuţia celor doi. Procesul a avut loc într-o unitate militară aflată în oraş, lângă sediul Miliţiei şi al Securităţii. În timpul dezbaterilor, Nicolae Ceauşescu, care părea că nu înţelege prea bine ce se întâmplă cu el, nu a reuşit să răspundă coerent la nicio întrebare adresată de instanţa improvizată.

Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare. Sentinţa este executată în aceeaşi zi în jurul orei 15:00.

A fost ultima zi în care au mai murit oameni pe străzi.

26 Decembrie 1989 – Se cere anularea constituţiei comuniste

Are loc o primă manifestare populară în Piaţa Palatului, cu o puternică participare studenţească. Se cere recunoaşterea Constituţiei din 1923 şi anularea constituţiilor comuniste.

Prin intermediul TVR, conducerea FSN cheamă populaţia Capitalei să riposteze împotriva demonstranţilor, acuzaţi că ar fi terorişti.

Sursa: Realitatea.net

Studentii bucuresteni au invatat pe 24 decembrie 1968 sa colinde pentru libertate. Miercuri, le aducem multumirile noastre printr-un colind simbolic.

Miercuri, 24 decembrie 2008, grupul de actiune NOII GOLANI invita bucurestenii ce au constiinta sa ni se alature pentru a canta, simbolic, colinde. Astfel, vom aduce multumirile noastre miilor de studenti care acum 40 de ani au transformat Bucurestiul, chiar si pentru cateva ore, intr-o insula a libertatii. Intalnirea are loc la ora 18.00 la Borna “Kilometrul 0 al Democratiei si Libertatii”, in fata Teatrului National si tine 15 minute.

Protestele studentesti din 24 decembrie 1968 sunt mai putin cunoscute publicului larg, insa de ele isi aduc aminte cu siguranta miile de participanti si Ion Iliescu.

Intai, cateva zeci de studenti de la Universitate s-au adunat la Facultatea de Drept pentru a canta colinde, obicei interzis de regimul comunist. La lasarea serii, numarul lor a sporit prin venirea politehnistilor si aseistilor si au pornit in mars spre Universitate, iar apoi Piata Romana. A inceput sa se auda strigatul “Libertate!” de care autoritatile se temeau cel mai tare. La Universitate, un protestatar s-a suit pe statuia lui Mihai Viteazul, ceea ce a declansat bataia militienilor si riposta studentilor. Ulterior, marsul a continuat pe Bd. Magheru spre Piata Romana, multimea ovationand Primavara de la Praga in dreptul ambasadei Cehoslovaciei.

A doua zi, a inceput represiunea: studenti cautati de Securitate, unii arestati sau inchisi. Ion Iliescu, prim secretarul CC al Uniunii Tineretului Comunist, a infierat “manifestarea huliganica si anarhica”, “scandalul cu trompeta” si incercarea manifestantilor de a ajunge la Ambasada Americana. Dizidenta Ana Sincai a fost judecata pentru “atentat impotriva puterii de stat” si internata la Spitalul 9.

Pentru a preveni alte proteste, autoritatile au decis sa trimita studentii in vacanta de iarna, ce nu exista in acea vreme. Astfel, a aparut vacanta de Craciun in cadrul anului scolar universitar.

Sursa: blogul lui Andrei Badin

Stimate domnule Ion Iliescu si stimate domnule Teodor Maries,

Noi, urmasii eroilor martiri timisoreni interesati direct in aflarea adevarului despre crimele din decembrie 1989, urmarim cu mare atentie disputa publica dintre domniile voastre despre enigmele revolutiei romane, disputa care dureaza de aproape 19 ani.

In sprijinul aflarii adevarului despre revolutie, precum si a informarii directe a cetatenilor Romaniei, va propunem sa dialogati in direct la un post de televiziune de audienta nationala.

Credem ca acest dialog ar putea elucida cel putin o parte din necunoscutele revolutiei.

Va rugam sa confirmati public, cat mai repede posibil, acceptul dvs fata de propunerea noastra, avand in vedere ultima disputa dintre domniile voastre care a fost extrem de scurta, fiind transmisa in direct de un post de televiziune de audienta nationala la data de 21 Decembrie 2008, disputa care a generat un interes deosebit al publicului pentru evenimentele revolutiei.

Avand in vedere legitimitatea noastra de urmasi ai eroilor martiri
pe care-i reprezentam, aveti obligatia morala si civica
de a raspunde favorabil cererii noastre
si de a purta un dialog sincer si constructiv
in fata intregii natiuni, cu scopul nobil al adevarului.

Timisoara, 24 Decembrie 2008

URMASII EROILOR MARTIRI AI REVOLUTIEI – TIMISOARA

BUCUREŞTI (MEDIAFAX) – Câţiva membri ai Asociaţiei “21 Decembrie” şi ai organizaţiei “Noii Golani”, nemulţumiţi de apelativele folosite de Iliescu la adresa contestatarilor săi, au protestat, marţi, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, afişând mesaje precum “Dezaxat”, “Huligan”, “Golan” sau “Puşlama”.

Cei circa zece protestatari au susţinut că au autorizaţie pentru mitingul lor.

Fără a scanda lozinci, cei zece şi-au confecţionat ad-hoc inscripţii cu apelativele folosite de fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, la adresa contestatarilor săi.

“Dacă domnul Iliescu ne-a făcut golani, huligani şi dezaxaţi, noi suntem mândri că dânsul nu ne suportă şi ne asumăm, ironic, bineînţeles, apelativele”, a declarat liderul asociaţiei “Noii Golani”, George Simion.

Alături de Doru Mărieş, nominalizat recent de Ion Iliescu pe blogul său ca fiind un element “certat cu morala” şi un “diversionist”, Simion a purtat un ecuson pe care se putea citi “Golan”.

Pe ecusonul lui Mărieş scria “Puşlama de puscărie”.

Ion Iliescu a fost, duminică, în 21 decembrie, la 19 ani de la izbucnirea Revoluţiei în Bucureşti, la Cimitirul Eroilor Revoluţiei pentru a depune o coroană de flori. La un moment dat, din mulţime au început vociferări şi unii dintre cei prezenţi au aruncat cu monede în direcţia fostului preşedinte. În public s-a auzit şi scandarea “Iliescu, judecat, pentru sângele vărsat”.

Fostul preşedinte a fost apărat de membrii staff-ului de protecţie de la SPP, care şi-au ridicat hainele, făcând un paravan în jurul fostului şef de stat. Acesta s-a retras spre maşina sa, după care a părăsit Cimitirul Eroilor Revoluţiei.

Ion Iliescu preciza, în aceeaşi zi, într-un text postat pe blogul personal, că incidentul de la Cimitirul Eroilor Revoluţiei a fost “un act de provocare” organizat de Teodor Mărieş şi George Costin, pe care i-a catalogat drept “simbriaşi ai diversiunilor”.

“Este ruşinos că un grup de elemente certate cu spiritul civic, cu morala elementară, provocatori folosiţi ca masă de manevră de unii simbriaşi ai diversiunilor de acest tip (în frunte cu Mărieş şi Costin) exploatând şi unele nemulţumiri personale ale unora dintre aceştia, s-au dedat si de această dată la acte de provocare – încercând să profereze jigniri şi să creeze o stare de încordare, total contrară spiritului care trebuie să domine astfel de manifesări, şi care îi animau pe cei mai mulţi din cei prezenţi – care au şi dezavuat actiunea provocatoare”, afirmă Iliescu pe blog, în postarea intitulată “Diversiunea din 21 decembrie 2008″.

A doua zi, luni, 22 decembrie, Ion Iliescu a fost huiduit din nou, în timp ce participa la manifestările de comemorare a eroilor revoluţiei din Piaţa Revoluţiei. Un bătrân a încercat să se apropie de Ion Iliescu, fiind oprit de forţele de ordine, moment în care a început să îl huiduie. Acesta i-a reproşat fostului preşedinte că este responsabil de moartea celor doi copii ai săi care aveau orientare politică monarhistă.

Ion Iliescu a declarat, luni, la finalul ceremoniei din Piaţa Revoluţiei, că nu a fost atins de bărbatul care l-a huiduit pentru că acesta a fost ridicat de forţele de ordine şi a spus că astfel de oameni sunt “nişte dezaxaţi care trebuie ignoraţi cu desăvârşire”.

22-12-2008

Autor:Brasovul Tau

22 Decembrie, 2008. Cimitirul Eroilor din centrul Braşovului. Martirii Revoluţiei nu dorm somn de veci liniştit sub crucile pe care scrie că au murit, ciruruiţi toţi în mod barbar, în aceeaşi noapte, de ucigaşi ştiuţi, pe care Parchetul şi Justiţia nu i-au găsit şi nu i-au pedepsit nici după 19 ani.

Lângă cruci, părinţii, fraţii, soţiile sau soţii.  Şi copii, mari acum, care au crescut fără mama, fără tata, despre care ştiu doar că au fost nişte eroi. Ce nu înţeleg ei nici acum e de ce eroii trebuie împuşcaţi.

Pe morminte,  coroane, buchete de flori, colivă, lumânări aprinse şi afişe, puse de nişte tineri: „Eroii nu mor niciodată!”  Aceeaşi tineri au pus şi un banner mare în faţa crucilor, pe care scrie că memoria eroilor – martir trebuie respectată de toţi.

Începe ceremonialul festiv al comemorării morţilor din 22 Decembrie de la Braşov. Gardă de onoare, fanafară militară , oficialităţi, revoluţionari, invitaţi, coroane.

Urmaşii eroilor-martir rămân în spate, la morminte,  ca în fiecare an. Pe ei nu-i cheamă nimeni în faţă, la ceremonii , la slujba de pomenire a morţilor lor, şi nu ai altora, aşa  cum nu i-a chemat niciodată. Toată lumea „bună” stă cu spatele la morminte şi depune coroane la monument. O voce murmură cu durere: „Morţii cu morţii, vii cu vii!”

O filă din Istoria României încă nu a fost scrisă . Fila în care să fie tipărite numele ucigaşilor din Decembrie 89. Ei vin la comemorări, în fiecare an şi stau alături de impostorii şi profitorii Revoluţiei, mimând regretul şi pioşenia. Dumnezeu să le dea pe măsură!