Asociaţia 21 DECEMBRIE 1989

de Andrei Florin Sora

Dupa patru ani de lupte si privatiuni, prin semnarea la 29 octombrie /11 noiembrie 1918 a armistitiului de la Compiegne, primul razboi mondial se incheie, cel putin ostilitatile. Impactul acestei conflagratii este imens, totusi pentru locuitorii tarilor europene implicate in conflict pacea nu semnifica si sfarsitul problemelor lor. In plan politic, dispar in Europa imperii multinationale, apar noi state, conceptul de auto-determinare a popoarelor devine cel putin in teorie baza noii lumi, iar razboiul civil face ravagii in fostul imperiu tarist.

Pentru romani anul 1918 semnifica in primul rand Unirea, crearea Romaniei Mari. Unirea provinciilor romanesti a fost o consecita a razboiului, insa forta armelor nu a fost factorul dominant, existand o reala dorinta de unire cu statul roman a majoritatii populatiei din Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Partium.

In aceasta prezentare vom analiza relevanta si importanta actului de la Alba Iulia din 18 noiembrie / 1decembrie 1918 asa cum este reflectat in presa vremii de la Iasi si Bucuresti. Ne vom opri asupra unor ziare care se declara independente (Universul, Renasterea, Izbanda), cat si foi de partid (Viitorul, Steagul, Indreptarea, Tribuna, Neamul Romanesc). Este interesant de observat gradul de constientizare – in aceste medii de informare – a unirii Transilvaniei cu Romania ca etapa finala in realizarea Romaniei intregite. Romania Mare este considerata ca ceva firesc si necesar. In viziunea gazetarilor, acest moment trebuia sa marcheze pentru toti romanii: inceputul unui vieti mai bune pentru statul roman si pentru ei ca cetateni.

Pe fondul noii situatii internationale – victoria Puterilor Aliate-, in toamna anului 1918, Romania isi recapata forta si speranta refacerii sale si a indepartarii clauzelor pacii de la Buftea-Bucuresti din 24 aprilie/7 mai 1918. La inceputul lunii noiembrie, ziarele din Moldova sau din Muntenia inca ocupata se confruntau cu cenzura si cu probleme legate de lipsa hartiei. Multe dintre periodice sunt publicate pe doar doua pagini. Retragerea armatelor Puterilor Centrale din Muntenia are drept consecinta si suprimarea unor jurnale acuzate de a fi colaborat cu administratia germana, iar la sfarsitul anului 1918 redactiile isi schimba sediul de la Iasi la Bucuresti, altele reapar dupa o intrerupere de doi ani (Universul). Presa indiferent de culoarea politica, considera ca regasirea demnitatii si refacerea de dupa razboi sunt in stransa legatura cu telul care i-a purtat pe romani in marea conflagratie mondiala: unirea cu fratii romani. Intr-un context international nesigur, la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Tarii din Chisinau a hotarat unirea Basarabiei cu Romania, actiune care a avut un impact deosebit asupra populatiei din Vechiul Regat. La sfarsitul anului 1918, pe fondul prabusirii Puterilor Centrale si a cresterii tensiunilor din Austro-Ungaria, opinia publica romaneasca spera in constituirea Romaniei intregite. Cazul Basarabiei este vazut ca un exemplu, ca o prima etapa pentru realizarea Romaniei Mari.

In functie de optiuni politice, in ziarele cercetate se considera ca unirea Transilvaniei si Bucovinei nu a devenit posibila decat odata cu dezintegrarea Imperiului Tarist. Astfel Renasterea, preluand unele opinii ale lui P.P. Carp, considera ca in 1916 „s-a renuntat la Basarabia pentru Ardeal“ (Renasterea, I, nr. 138, 12 noiembrie 1918, p. 1). Doua zile mai tarziu in acelasi ziar, pe pagina intai se specifica ca: „Basarabia, Bucovina, Transilvania“ constituie „treptele infaptuirii visului de unire a tuturor romanilor. In general se considera ca romanii din Basarabia era cei care au deschis drumul in realizarea Romaniei Mari, insa fara Transilvania unirea nu este deplina. Aceasta idee a prins contur ulterior, actul de la 1 decembrie 1918 semnificand Unirea pentru tot spatiul locuit de romani. Ziarul conservator Steagul mentiona ca: „dupa Basarabia a venit randul Bucovinei, iar pilda Bucovinei va fi in curand urmata de Ardeal – Ardealul pentru care a patimit Marele Mihai, Ardealul catre care se indreptau de cinci veacuri nazuintele Romanismului de dincoace de Carpati, Ardealul de care tot atata timp isi tine intinse rugatoare bratele catre noi“ (Steagul, nr. 201, 12 nov., p. 1). Acest spatiu ramane pentru opinia publica din Regat piatra de temelie a noului stat, nazuinta suprema. Fara Transilvania, unirea Basarabiei si Bucovinei ar fi incompleta.

In presa de la Bucuresti si Iasi odata cu certitudinea infrangerii Germaniei din toamna anului 1918 desavarsirea unitatii nationale capata contur: „intre hotarele formate de Tisa, Nistru, Dunare si Marea Neagra, nu va mai fi un tot etnic romanesc -, va fi un stat unitar roman“ (Steagul, IV, nr. 201, 12 nov. 1918, p. 1). Se ajunge chiar ca in Neamul Romanesc din 6/18 noiembrie 1918 sa fie publicat un articol ce punea problema situatiei aromanilor de la sud de Dunare (Neamul Romanesc, XIII, nr. 307, 6 nov. 1918, p. 3).

Un alt aspect legat de constientizarea opiniei publice a semnificatiei si a necesitatii Unirii depline este amintirea lui Mihai Viteazul. Numele sau apare foarte des in toate ziarele indiferent de culoarea politica. In noiembrie 1918 sunt organizate manifestari in memoria domnitorului. Pe 8 noiembrie au loc la Bucuresti si la Iasi mari procesiuni dedicate primului unificator al tarii. Cu aceste ocazii multimea striga: „Traiasca Romania Mare“ (Universul, XXXVI, nr. 11, 10 nov. 1918). Se tin cuvantari in care se reaminteste ca exemplul lui Mihai Viteazul trebuie luat in considerare si pentru acel moment. Mihai Viteazul nu este numai eroul de la Alba-Iulia ci cel care a unificat toate cele trei tari romane. Prin actul lui Mihai Viteazul, Alba Iulia devine „cetatea sfanta“ simbol al unitatii dar si al precedentului. Unirea apare ca un act constient, o dorinta de sute de ani care se indeplineste in 1918.

Pe parcursul lunilor noiembrie si decembrie asistam in presa romaneasca la pregatirea opiniei publice a unirii Transilvaniei cu Romania. In numeroase articole sunt prezentate istoria Transilvaniei, situatia demografica, cultura aspecte legate de probleme politice si sociale ale momentului. Opinia publica romaneasca nu este informata numai de evenimentele de peste Carpati, de asemenea apar mai ales dupa 1 decembrie 1918 articole prezentand o serie de personalitati din Transilvania: Iuliu Maniu, Stefan C. Pop. Alexandru Vaida Voevod, Gheorghe Pop de Basesti, Vasile Goldis, episcopul Hossu, episcopul Miron Cristea. In preajma zilei de 1 decembrie se observa o crestere a numarului de articole ce au ca subiect Ardealul si locuitorii sai.

In concordanta cu epoca si dreptul la autodeterminare in presa romana se face o istorie a drepturilor noastre istorice a tinuturilor dintre Nistru si Tisa: „Romania nu cere decat bun dreptul ei, nu vrea nimic ce nu-i al ei“ (Universul, XXXVI, nr. 15, 14 nov. 1918, p. 1).

Prezentarea situatiei politice a momentului din Transilvania constituie un alt subiect ce apare in presa din Regat. Aceste articole sunt relativ numeroase, dar insa nu sunt de mari dimensiuni. Se mentioneaza constituirea Consiliului National Roman, discutiile esuate ale liderilor romani cu maghiarii etc. In unele cazuri situatia din Transilvania este tratata in acelasi articol in care se mentioneaza cum decurg evenimentele in Bucovina (Renasterea, I, nr. 133, 7/20 nov. 1918, Romanii de peste munti, p. 1). Sunt publicate manifestele Consiliului National Roman, informatii despre lideri sau mentiuni despre viitoarea Adunare de la Alba-Iulia. Ziarul Universul din 19 nov./2 dec. 1918 prezinta propria sa viziune despre ceea ce a avut loc la Alba-Iulia, fara a avea insa suficiente informatii legate de acest eveniment „atmosfera simbolica in numele mitropoliei intemeiata de Mihai“ (Universul, XXXVI, nr. 20, 19 nov. 1918, p. 1) Interviul cu un delegat, Popovici, al liderilor romani din Transilvania, dat ziarului Indreptarea este preluat imediat de mai multe ziare.

Pentru romanii acelei epoci, ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918 are o dubla semnificatie: pede-o parte evenimentul de la Alba-Iulia pe de alta parte reintoarcerea suveranilor in Bucuresti. Analizand reflectarea acestor doua momente in presa vremii se observa ca stirile despre suverani sunt publicate mai repede in presa, sunt mai clare si explicite. De asemenea, difera marimea spatiului acordat. In majoritatea publicatiilor cercetate acestor momente le sunt rezervate prima pagina, zilele in care apar sunt diferite. Stiri sigure despre ce s-a hotarat la Alba-Iulia apar din 22 nov./5 dec. si mai detaliate in ziua de 23 nov./6 dec.. Initial, apar pe prima pagina scurte stiri ce descriu in punctele sale esentiale cum s-a desfasurat si ce s-a hotarat la Marea Adunare de la Alba Iulia. A doua zi (pentru unele periodice 23 pentru altele 24 nov.) ziarele din Bucuresti si din Iasi rezerva prima pagina importantei momentului de la Alba-Iulia, punand insa accentul pe prezentarea documentelor oficiale (rezolutii, apeluri catre Rege sau romani, discursuri ale liderilor ardeleni). Viitorul din 23 nov./6 dec. 1918 acorda aproape doua pagini si jumatate (pp. 1-3) din patru unirii Ardealului. Titlul este sugestiv: „Cum s-a intregit Neamul Romanesc“. Titlul din Universul se numeste: „Actul istoric de la Alba-Iulia“, iar in Izbanda: „Transilvania s-a unit cu Romania“. Informatii apar pe prima pagina si in ziarul Steagul, Lumea. Domina insa documentele oficiale sau discursurile tinute la Alba-Iulia de fruntasii ardeleni. Descrierea desfasurarii evenimentului nu ocupa decat o mica parte a articolelor. Daca Universul initial anunta participarea a 150.000 de persoane a doua zi revine considerand numarul participantilor la 100.000 de sateni si 10.000 de intelectuali, „cu conducatorii lor sfatosi si cu prelatii“ (Universul, XXXVI, nr. 25, 24 nov. 1918, p. 1). O alta cifra vehiculata in ziarul Steagul este cea de 200 000 de oameni (Steagul, IV, nr. 212, 24 nov. 1918, p. 1). Adunarea capata un caracter reprezentativ, potrivit ziarului Izbanda prin prezenta romanilor din toate paturile sociale si din toate partidele (Izbanda, I, nr. 26, 24 nov., 1918, p. 1). Sunt mentionati si cine participa din partea presei (ziarele ardelene in primul rand). Presa romana va prezenta si situatia politica a Transilvaniei: Consiliul Dirigent alcatuit din 15 ministri, cu atributii executive provizorii pana la unificarea definitiva.

Trebuie sa avem in vedere simbolistica si importanta data manifestarii de la Alba Iulia in presa din vechiul Regat. Astfel ziua de 1 decembrie apare ca „zi sfanta“ (Universul, XXXVI, nr. 20, 19 nov. 1918, p. 1) ce poarta pecetea unei „solemnitati istorice“ (Lumea, I, nr. 30, 28 nov. 1918, Porumbelul de la Alba Iulia p. 1) si „va ramane peste veac in calendarul neamului si ea va aduce aminte generatiilor de maine savarsirea unirii tuturor romanilor din toate tinuturile Basarabiei, Bucovinei, Ardealului alaturi de mama lor de care au fost despartite pe urma vitregiei soartei ce s-a abatut asupra acestui neam de acelasi sange si cu aceeasi limba“ (Universul, XXXVI, nr. 25, 24 nov. 1918, p. 1). Unirea Transilvaniei cu Romania este considerata a fi „visul de secole infaptuit“ (Viitorul, XI, nr. 3183, 24 nov. 1918, p. 1). 1 decembrie devine cea mai mare sarbatoare „pe care au avut-o romanii vreodata“ (Indreptarea, I, nr. 181, 24 nov. 1918, p. 1). Legatura cu istoria apare si prin rememorarea lui Mihai Viteazul, legatura amplificata si datorita locului ales: Alba-Iulia. Remarcam faptul ca se incearca construirea imaginii de intregitor a lui Ferdinand I din perspectiva de continuator al operei lui Mihai Viteazul: „Visul trait o clipa de eroul de la Turda ia astazi fiinta sub sceptrul Regelui Ferdinand, sub care se mandresc astazi pe langa vechile tari romanesti si Basarabia si Bucovina“ (Viitorul, XI, nr. 3178, 19 nov. 1918, p. 1). Aceasta zi apare ca simbol nu numai pentru romanii ardeleni ci pentru toti romanii. Crearea Romaniei Mari apare in presa ca ceva magic, un ideal indeplinit, o unire pentru vesnicie. Nu se acorda un spatiu foarte mare acestui eveniment, caracterul descriptiv nu este o trasatura a articolelor dedicate actului de la Alba Iulia sau celor care trateaza unirea celor trei provincii ca ansamblu. Suntem inca intr-o lume dominata de razboi, de foamete si boli, iar modalitatile de exprimare a ziaristilor reflecta intr-o anumita masura realitatea. Actele oficiale de la Alba-Iulia si discursurile liderilor ardeleni devin purtatoare de cuvant a unitatii si a dorintei romanilor din Transilvania. Semnatarul articolului despre adunarea de la Alba Iulia din Indreptarea incheie prin urmatoarele cuvinte: „Eu unul robul tau multumescu-ti Tie Doamne ca am vazut si aceasta, de acum pot inchide pleoapele linistit“ (Indreptarea, I, nr. 181, 24 nov. 1918, p.1).

La Alba-Iulia participa si delegati din celelalte provincii locuite de romani: acest fapt este mentionat si in presa: din Basarabia, Bucovina, reprezentanti ai armatei romane. Totusi, nu armata romana este cea care a eliberat Transilvania, insa steagul „care a invins la Marasesti isi intinde binecuvantarea-i glorioasa asupra stramosescului Ardeal, asupra tinuturilor romanesti ale Banatului, Crisanei si Maramuresului …“ (Viitorul, XI, nr. 3183, 24 nov. 1918, p. 1). Romania Mare prefigurata mai ramane sa-si consolideze situatia si sa-si delimiteze precis hotarele in raport cu noile state vecine. Sub acest aspect armata romana va juca un rol important. Statul Major al Armatei condus de generalul Prezan lanseaza o proclamatie catre Ardeal prin care se arata ca: „pasind cu dragoste frateasca pe pamantul Transilvaniei, ostirea romana vine in numele unor drepturi nationale si omenesti pentru a garanta libertatea deplina a tuturor“(Steagul, IV, nr. 206, 17 nov. 1918, p.1).

Unirea pare in sfarsit a fi deplina: „Unirea Romanilor de peste munti cu Romania Libera venita la un interval de timp asa scurt dupa unirea Basarabiei si a Bucovinei desavarseste idealul integral al romanismului intr-un chip neasteptat si miraculos de favorabil romanilor“ (Steagul, IV, nr. 231, 25 dec. 1918). Noile granite, inca necucerite in intregime si nici recunoscute de Marile Puteri sunt percepute ca drepte si firesti hotare (Viitorul, XI, nr. 3183, 24 nov. 1918, p.1).

Dupa 1 decembrie, Ardealul nu dispare din peisajul publicistic din Regat, din contra. Delegatiile acesteia sunt primite cu mult fast de catre populatie, guvern si Rege.Razboiul incheiat, fortele politice romane – vechi si noi partide – depun efortul pentru a atrage electorat pentru viitoarele alegeri. Votul universal si legea agrara modifica intru-catva scena politica a tarii. Transilvania este la randul ei inclusa in acest angrenaj. Astfel in Neamul Romanesc, Nicolae Iorga adreseaza o invitatie gruparilor democratice din vechil Regat, Basarabia, Bucovina si „intamplator din Ardeal“ pentru o consfatuire in ziua de 1/14 dec. 1918. Cu aceasta ocazie se va constitui Partidul Nationalist Democrat. Liderii politici din Vechiul Regat sunt preocupati de strangerea legaturilor cu fruntasii din Transilvania.

Monitorul Expres

Generalul Dan Voinea a preluat dosarul Revoluţiei de la Braşov
13.01.2006 (Arhiva)

Ucigaşii din decembrie vor fi judecaţi

* Dosarul evenimentelor din decembrie 1989 de la Braşov a fost conexat la Dosarul Revoluţiei Române

Dosarul 158/P/90 sau 331/P/1991, de pildă, ar fi trebuit să fie cărţi ale dreptăţii şi unelte care să ducă la sentinţa prin care criminalii ultimelor zile ale lui Decembrie ’89 din Braşov să fie de mult judecaţi şi condamnaţi. După mai bine de 15 ani, timp în care filele grele de mărturii s-au îngălbenit uitate pe rafturile Parchetului Militar Braşov, Dosarul Revoluţiei de la Braşov are şansa să ajungă în instanţă. După ce a fost preluat de către generalul magistrat Dan Voinea, procuror al Secţiei Militare din Parchetul General. Voinea a dispus miercuri conexarea dosarului evenimentelor din decembrie 1989 de la Braşov la Dosarul Revoluţiei Române. Şeful anchetatorilor în Dosarul Revoluţiei spune că decizia este absolut firească în condiţiile în care armata a fost implicată în evenimentele din decembrie 1989, iar garnizoana Braşov se afla la acea dată în subordinea Armatei I din Bucureşti. „Generalul Ion Florea, comandandatul garnizoanei Braşov, a primit ordinele, în baza cărora a acţionat, de la Bucucureşti. E normal atunci ca dosarele în care este vorba de morţi şi răniţi ca urmare a activităţilor militare să fie conexate. Iar conexarea va aduce o mai bună administrare a actului de justiţie, pentru o mai bună analiză şi prezentare a situaţiei şi pentru a afla întreg adevărul. Justiţia trebuie să se facă pentru victime“, a explicat ieri, pentru Monitorul Expres, Dan Voinea.

De ieri, au început audierile

Generalul Dan Voinea a început încă de ieri audierile la Braşov. Şi le va continua pînă cînd va pune cap la cap declaraţiile şi faptele. Şi va afla cine în cine a tras. Nu poate spune însă cînd va pleca dosarul spre instanţă. Şi nici nu poate vorbi despre vinovaţi, cîtă vreme continuă cercetările. Preluarea în cercetare a dosarului Braşov de către Dan Voinea a fost făcută şi la solicitarea victimelor Revoluţiei şi a rudelor celor ucişi la Braşov. În special cea a Elenei Vlase, mama unui tînăr care a fost ucis la 19 ani în condiţii neelucidate încă. O mamă care s-a luptat fără încetare 16 ani pentru aflarea adevărului.

Nu există nici un terorist

În nici una dintre anchetele pe care le-a condus în legătură cu evenimentele din decembrie ’89 din România, generalul Voinea n-a reuşit să probeze existenţa vreunui terorist. Cercetările au scos la iveală că cei care au folosit armele, omorînd sau rănind oameni, au fost militari, membri ai fostelor gărzi patriotice, cadre ale Ministerului de Interne sau simpli cetăţeni înarmaţi pentru a apăra instituţiile ameninţate de aşa-zişi terorişti. Cît de fragilă este limita dintre „luptătorul“ cu merite deosebite în revoluţie şi un „vinovat“ acuzat de rănirea sau uciderea unor oameni? Este o întrebare la care, ieri, generalul a evitat să răspundă direct. Dar a amintit că nicăieri în lume în nici o armată nici un soldat nu intră într-o luptă fără să cunoască sau să i se spună cine este duşmanul. „Orice om, mai ales un civil, trebuie să ştie că atunci cînd primeşte o armă şi muniţie înseamnă că i se cere să ucidă. Şi orice om trebuie să fie conştient de gestul său şi de urmări atunci cînd apasă pe trăgaci, cu atît mai mult cînd nu ştie în cine trage“.

Întrebări care aşteaptă de 16 ani răspuns

• Înainte de căderea lui Ceauşescu, în zilele Revoluţiei au fost omorîte în întreaga Românie 162 de persoane, majoritatea de către militari. După căderea lui Ceauşescu, au murit 942 de oameni, majoritatea fiind declaraţi în acele zile victime ale teroriştilor. Documentele arată că nu a fost capturat însă nici măcar un singur terorist. La Braşov, au murit 72 de oameni şi au fost răniţi alţi 150. Toţi în noaptea de 22 spre 23 decembrie şi în zilele care au urmat. Pînă la căderea lui Ceauşescu, nu s-a tras în demonstranţi. O dată cu finalizarea Dosarului Revoluţiei, probabil că românii vor putea primi răspunsurile pe care le aşteaptă de 16 ani. Cine a pus la cale diversiunea de după fuga lui Ceauşescu şi cine a executat această diversiune? Cine a iniţiat diversiunea cu teroriştii şi cine se face vinovat pentru înarmarea civililor. Cine pe cine a împuşcat? Şi ce interese au avut cei care au declanşat măcelul de după 22 decembrie?

de: Oltiţa STIUJ

Curierul Naţional

20. dec. 2005

Evenimentele din decembrie 1989 din Romania au fost dirijate de la centru, din Bucuresti, a declarat ieri generalul Dan Voinea, precizand ca ideea existentei teroristilor a fost indusa, la data de 22 decembrie ‘89, in urma unei diversiuni.
Dupa fuga lui Ceausescu, din data de 22 decembrie, Revolutia romana s-a transformat, printr-o diversiune “la televizor”, din lupta impotriva comunismului intr-una contra unui inamic inexistent – teroristii.
Manifestantii, cei care s-au strans atunci in piete, mai sustine generalul Voinea, au fost militari, securisti, garzi patriotice sau persoane care, in scopul de “a apara anumite institutii de teroristii care trageau in si din toate pozitiile”, au primit armament si munitie.
Mai mult, a apreciat generalul, in nici una dintre anchetele pe care le-a condus in legatura cu acele evenimente nu a reusit sa probeze existenta nici unui terorist. De aceeasi parere a fost si Doru Maries, presedintele Asociatiei “21 Decembrie” si organizatorul conferintei la care a fost invitat generalul-magistrat Dan Voinea.
“Trebuie sa-i cautam in gradina noastra pe cei care au avut un interes sa se creeze un sentiment de teama. Dupa 22 decembrie pot sa afirm ca a fost o diversiune. Existenta teroristilor a fost inventata pentru ca atentia de la lupta impotriva comunismului sa fie mutata pe una impotriva teroristilor”, a explicat generalul-magistrat.
“Dupa 22 decembrie 1989, comunistii au tras ca sa ramana la putere. Si au ramas!”, a declarat Voinea, generalul-magistrat insarcinat sa conduca ancheta in legatura cu desfasurarea evenimentelor din decembrie 1989.
In ceea ce priveste actul de justitie, magistratul a opinat ca acesta “trebuie sa se faca pentru victime”. “Am decis ca fiecare dintre ranitii sau participantii la Revolutie sa fie audiat separat si sa se stabileasca cu exactitate cine in cine a tras. Dupa aceea, vom putea sa stabilim cu exactitate in fiecare loc despre ce dispozitiv a fost vorba”, a explicat Dan Voinea, subliniind ca audierile revolutionarilor au inceput de mult timp.
Totodata, generalul a afirmat ca, in fiecare saptamana, persoanele implicate in evenimentele din decembrie 1989 sunt conduse “pe teren” astfel incat echipa pe care o conduce sa stabileasca cu exactitate cine in cine a tras. “Mergem cu ei in locul in care au fost impuscati si incercam sa identificam, prin pozitia pe care au avut-o atunci cand au fost raniti, de unde anume s-a tras, pentru ca apoi sa ne putem pronunta asupra unei chestiuni esentiale: cine a tras”, a detaliat generalul-magistrat, subliniind ca “acesti oameni sunt cheia anchetei”.
“Adevarul sta in buzunarul acestor oameni, in mintea lor. Ei au facut aceasta revolutie, ei stiu cel mai bine ce s-a intamplat, de la declaratiile si marturiile lor trebuie sa pornim”, a apreciat Dan Voinea.
Cu toate acestea, generalul-magistrat Dan Voinea nu s-a putut pronunta cu exactitate in privinta datei la care se va finaliza ancheta in acest caz si nici asupra eventualelor invinuiri care ar putea fi aduse celor fata de care s-a inceput deja urmarirea penala in dosar.
“Juridic, nu putem spune decat ca impotriva invinuitilor, printre care si Ion Iliescu, s-a inceput urmarirea penala. Initial, dosarul a inceput ca unul in rem (dosar penal in care se cerceteaza faptele petrecute, nu persoana – n.n.) pentru ca, pe parcurs, o data cu declaratiile martorilor si probele adunate, sa avem si persoane cercetate”, a mai spus Voinea.
Propus in functia de sef al Parchetelor Militare din Romania, magistratul Dan Voinea a vorbit si despre o posibila conexare a mai multor dosare legate de Revolutie, dosare care se afla in faza de instrumentare in diverse localitati din tara. In finalul speechului sau, generalul Voinea si-a exprimat parerea, inca o data, ca intreaga represiune, atat inaintea fugii lui Ceausescu, cat si dupa aceasta, a pornit de la ordine transmise de la centru.

Exclusiv Autorii represiunii au fost aceiaşişi înainte, şi după 22 decembrie

“Teroriştii nu au existat. S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali”

de Alex Bădin

Dosarul Decembrie 1989, pe baza mărturiilor generalului Dan Voinea, magistratul militar care conduceinvestigaţiile în acest caz îngropat de mai multe ori în ultimii 17 ani.

- Domnule general, în ce stadiu este dosarul Decembrie ‘89?

- Dosarul Decembrie ‘89, acum, se află într-o situaţie nouă, ca să zic aşa. Pentru că dosarul ăsta a fost secţionat în atâtea părţi câte zone de conflict au existat în România şi s-au făcut cercetări separate pe unităţi militare, pe victime, la Ploieşti, la Timişoara, la Cluj, la Târgovişte, la Iaşi, la Târgu Mureş, Braşov, Bucureşti şi aşa mai departe. Am considerat oportun pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei să conexez toate aceste dosare într-unul singur. Pentru că dirijarea operaţiunilor militare din România s-a făcut de la centru. De aici, din Bucureşti. Nimeni nu a ieşit cu tancul pe stradă fără să aibă aprobarea sau ordinul comandantului ierarhic superior, aşa cum e la Armată. Fiind conexe aceste fapte, la fel şi răspunderea penală, am considerat oportun să le unesc, pentru ca să percepem mai bine ce s-a întâmplat în decembrie ‘89.

Nu au existat terorişti de nici un fel

- Care e stadiul conexării? Mai este de anchetat?

- Da, mai este.

- Cine sunt vinovaţii? Cine a tras după 21 decembrie?

- Avem vinovaţi în mai multe categorii. De exemplu, trăgători avem din rândul armatei, gărzilor patriotice, civili care au primit arme atunci şi le-au folosit, precum şi din rândul celor de la Ministerul de Interne. Deci, ca să-l poţi acuza, de exemplu, pe şeful gărzilor patriotice că a făcut activităţi represive, atunci trebuie să dovedim că îi aparţine un anumit număr de victime. Poţi să îl pui sub acuzare pe generalul Pârcălăbescu, iar el o să spună ca n-a ucis pe nimeni, demonstrează-mi. Ei stau liniştiţi pentru că sunt cei care au lansat versiunea cu teroriştii, care au venit, au tras şi au plecat cu avionul, nu?

- Să înţeleg că nu credeţi în terorişti? Nu confirmaţi această versiune?

- Nu, cum să confirm. Nu am nici un terorist în România. Unul de sămânţă nu am… Nu eu trebuie să demonstrez teoria, trebuie să ne demonstreze cei care s-au lăudat atunci că se luptă cu teroriştii. Toţi cei prinşi atunci şi reţinuţi la unităţile militare au fost români. S-a dovedit apoi că nu au avut nici un fel de activitate teroristă.

- Adică s-a minţit?

- S-a minţit.

S-a minţit pentru a-i ascunde pe adevăraţii criminali

- Cu ce scop?

- Ca să-i apere pe adevăraţii trăgători. Scopul de a ascunde adevăraţii criminali.

- Aveţi vreo explicaţie de ce au murit mai mulţi oameni după 22 decembrie şi nu înainte?

- Explicaţii există, sigur că da. Nu ştiu dacă trebuie să facem o diferenţiere netă între represiunea dinainte de 22 decembrie 1989 şi cea de după. Lucrurile undeva se îmbină. Aceiaşi oameni care fac represiunea din ordinul lui Ceauşescu continuă s-o facă după 22 decembrie. Aceiaşi comandanţi militari. Aceiaşi oameni care se unesc la Timişoara să înăbuşe revoluţia începută în Timişoara, după 22 decembrie vin în Bucureşti sau din zonele în care fuseseră aduşi la Timişoara, şi acolo fac diversiunea, cu teroriştii…

Scopul diversiunii – păstrarea unora la putere

- Stănculescu şi Chiţac?

- Nu numai. Pentru că de la Timişoara au plecat comandanţi militari la Lugoj, la Arad, la Sibiu, şi acolo s-au dus şi au continuat să ţină degetul pe trăgaci şi să invoce acest inamic invizibil, teroriştii, ca să motiveze ocuparea cu militarii, a primăriei, a radioului, a televiziunii.

- O politică la conducerea Armatei?

- Nu Armata! Noi vorbim de anumiţi militari interesaţi în represiune şi în conservarea unor puteri ale lor pe care le-au avut pe timpul lui Ceauşescu. O bună parte din ei i-am trimis în instanţă.

Generalii Carp, Marin şi Iliescu, încă liberi

- Dar pentru cei care s-au plimbat cu tancurile pe aici, pe Magheru, de exemplu, ştim cel putin trei nume. Carp, Dumitru Iliescu şi actualul general SRI, Marin…

- Mai mulţi generali. Trei e puţin…

- Trei mai importanţi…

- Aici a fost piaţa generalilor.

- Dar confirmaţi rolul generalului Marin, adjunctul de la SRI…

- Dacă mă întrebaţi direct, aşa…

- A avut vreun rol actualul general SRI Ionel Marin, care lucra atunci în Armată…?

- Toţi ofiţerii care au fost scoşi din unităţi să intervină în 21, în Piaţa Universităţii au făcut represiune. Toţi, nu e vorba numai de cei nominalizaţi de dumneavoastră.

- Dar la Arad, implicarea generalului Bădălan? E confirmată?

- La Arad se întâmplă acelaşi fenomen ca la Bucureşti şi Timişoara, ca şi în alte locuri. Am trimis însă unii în judecată…

- Dar cei de care vorbeam: Carp, Marin, Iliescu şi alţii de acelaşi calibru?

- Încă nu au fost trimişi în judecată. Vreţi să vă povestesc eu ce ştiţi foarte bine? Stănculescu şi Chiţac au fost trimişi de mine în judecată şi condamnaţi la 20 de ani de închisoare. Atunci, domnul procuror general Joiţa Tănase a făcut recurs în anulare ca să îi scoată din puşcărie. Acum se judecă recursul celui care a fost procuror general al României.

- A fost vorba de un grup organizat care a preluat puterea?

- Nu rezultă că a fost vorba de un grup organizat care a preluat puterea.

- S-au organizat după 22 decembrie?

- Din mers, aşa…

Generalii dispăruţi misterios în decembrie 1989 şi după

- Au dispărut în felurite moduri diferite persoane care ştiau multe lucruri?

- Sunt morţi suspecte. Moartea generalului Milea, moartea generalului Voinea, şeful Armatei Întâi, care a fost găsit mort în biroul de la Armata Întâi. Moartea generalului Safta. Moartea şefului de la USLA, care s-a zis că a murit intoxicat cu nu ştiu ce substanţe când stropea pomii. Sunt foarte multe morţi suspecte.

- Ce anume lucruri puteau să ştie oamenii ăştia?

- Toţi ştiau amănunte legate de preluarea puterii în decembrie ‘89.

- Cei vinovaţi sunt oarecum vinovaţi şi pentru moartea acestor oameni?

- Sigur. Trebuie cercetate şi aceste morţi suspecte.

- Aţi studiat şi morţile acelor generali, morţi după decembrie ‘89?

- Nuţă şi Mihalea, omorâţi…

- Doicaru?

- Doicaru nu moare la revoluţie.

- A murit după aceea, dar într-un mod suspect. Sunt vreo 13…

- Da, sunt mulţi.

- Au murit ba la vânătoare, ba la…

- Aşa şi generalul Cerbu, cel care a întrerupt legăturile telefonice la Securitate. A murit şi el, şi fiul său. Amândoi ofiţeri. Sunt enigme care încă n-au fost cercetate.

“Brateş a minţit tot timpul la televiziune”

- A fost o diversiune ce s-a dat la televizor?

- A fost o diversiune.

- Au fost sfătuiţi de mai marii FSN-ului să spună acele lucruri pe post?

- A plecat din Bucureşti, bineînţeles, dar, pe plan local, peste tot au avut…

- Brateş, şeful transmisiunii de la TVR. De unde a luat el acele informaţii?

- Teodor Brateş a minţit tot timpul pe postul de televiziune.

- Pus de cineva?

- Păi, bineînţeles, nu a făcut-o de capul lui.

- De puterea politică?

- Da. Deci, Teodor Brateş a fost tartorul atunci, al emisiei, era şeful emisiei, nimeni nu îndrăznea să dea ceva pe post fără aprobarea lui. Au mai fost şi alte păcăleli atunci. Prima a fost atunci când Dinescu şi Caramitru s-au dus la etajul 11. De acolo, cei doi actori au fost îndrumaţi în Studioul 4 şi ceilalţi s-au ocupat de organizarea diversiunii în continuare. S-a format un comandament, unde au fost chemaţi la ordin, ştiţi foarte bine, cei care urmau să preia puterea. În după-amiaza zilei de 22 s-au perindat pe acolo, întâi au mers la televiziune şi pe urmă au mers la CC şi la Stănculescu, la Înalta Poartă la Drumul Taberei.

- Deci, Televiziunea a fost cheia revoluţiei?

- Da.

Turiştii sovietici erau… moldoveni

- Ce se confirmă despre acei misterioşi turişti sovietici?

- Nu au niciun amestec în ceea ce s-a întâmplat. Erau moldoveni, români…

- Adică din Republica Moldova?

- Da, din Republica Moldova. A fost prima dată când li s-a permis, când s-a deschis frontiera, au avut ca ţintă Iugoslavia. Toţi s-au dus să facă cumpărături. De aceea au trecut pe la Timişoara. Aveam victime în rândul lor, avem o coloană de şase maşini care se întorcea din Iugoslavia. S-a tras în ei, înainte de Craiova. S-a făcut un dispozitiv militar şi ăştia i-au aşteptat şi au tras în ei.

- Din ce motiv? Aveau numere sovietice sau ce…

- Pentru că erau terorişti. Aveau maşinile lor, Lada. Patru morţi au fost atunci. Cei care au rămas în viaţă s-au constituit părţi civile. E o profesoară, un gestionar…

- Indicii privind alte agenturi străine aveţi?

- Nu, nu. E un lucru lămurit, l-a lămurit şi Stănculescu cu ocazia audierilor. A fost întrebat dacă a existat vreo putere străină care a atacat România în decembrie ‘89? Dacă spunea că a fost, care a fost? Trebuia să ştie. A declarat: Nu. Deci, a fost diversiunea… Îmi pare rău că nu v-am arătat câteva declaraţii de la Constanţa. Acolo, jurista Consiliului Judeţean spune că în noaptea de 22 spre 23 cineva i-a spus să dea telefoane la toate unităţile şi instituţiile din Constanţa şi din judeţ să spună că apa e otrăvită. Şi a dat… Deci, uite de unde s-a dat telefon: din primărie.

ZIUA
Razvan Savaliuc
vineri 21 noiembrie 2008

Este incredibil cum in Romania anumite personaje ies sa vorbeasca de lucruri sfinte, cand ar fi trebuit sa aiba bunul simt sa taca. Taman in campania electorala. Unul dintre aceste personaje malefice este Virgil Magureanu, care a lansat zilele trecute o carte-diversiune despre evenimentele sangeroase din decembrie 1989. Pe care le-a numit “lovitura de stat militara, partial reusita”, afirmand ca masacrul soldat cu peste 1000 de morti si 5000 de raniti ar fi fost opera serviciilor secrete americane si sovietice (CIA si KGB). Ca au fost interventii din afara, o stie toata lumea.
Cum se stie si ce rol au avut Ion Iliescu si tovarasii lui in lovitura de stat prin care l-au asasinat pe Ceausescu pentru a pune mana pe Putere. Cand ZIUA scria in 1994 despre lovitura de stat, si despre asasinii de la Revolutie, indicandu-l ca principal responsabil pe Ion Iliescu, “Dom’ Profesor” Virgil Magureanu era sef al SRI si dirija construirea imensului sau palat de la Giurtelecul Hodohului, din alte venituri decat simbria de la stat. De ce nu ne-a spus atunci Magureanu ca a fost o lovitura de stat? Nu aflase? Sau era prea ocupat cu construirea aurei de prim-revolutionar al tarii pentru Ion Iliescu, in acea vreme cand se finantau si infiintau pe banda rulanta sute de asociatii de falsi revolutionari, in localitati unde nu s-a intamplat nimic in decembrie 1989, impostori care o ridicau in slavi pe “Bunicuta”?
Cu aerul sau profesoral de politruc indelung exersat la comunista Academie Stefan Gheorghiu, “Dom’ Profesor” a iesit la drumul mare cu metoda preferata a fostei Securitati – “dezinformarea gri”. Adica ames¬tecarea unor informatii cunoscute de toata lumea (gen rusii ne-au lucrat la Revolutie) cu informatii fanteziste, subliminal transmise in creierul auditoriului (se zvonea din anii ‘70 ca Iliescu va fi succesorul lui Ceausescu; lumea n-a protestat contra comunismului, ci doar contra lui Ceausescu; condamnarea genera¬lilor Stanculescu si Chitac ar fi “o farsa sinistra” etc). Astfel, prin cartea sa “De la regimul comunist, la regimul Iliescu”, Magureanu vrea ca lumea sa creada ca el si Iliescu au fost niste barcute in valtoarea evenimentelor, cand in realitate erau maestri papusari. Pai daca “agenturili straine”, cum le numea Ceausescu, au dat lovitura de stat in Romania, cu cine sa o faca daca nu cu romani aserviti? Ca doar nu se puteau pune straini la Putere. Pai cine i-a asasinat pe Ceausesti in sfanta zi de Craciun? Iliescu a dat ordinul ilegal al constituirii tribunalului militar, iar Magureanu a fost supervizorul procesului. De ce nu i-au impuscat direct pe Ceausesti sau nu i-au aruncat multimilor dezlantuite pentru a fi linsati, si s-a regizat simulacrul de proces de la Targoviste? Simplu: maestrii papusari trebuiau sa puna mana pe Putere. Si cine erau mai indreptatiti sa o faca, decat cei care l-au “judecat” pe Ceausescu? Filmul procesului, servit populatiei avide de dreptate, a fost “pasaportul” pentru Putere al autorilor loviturii de stat. In vreme ce revolutionarii autentici ocupasera cladirea fostului Comitet Central si constituiau primele guverne provizorii, autorii loviturii de stat in frunte cu Ion Iliescu furau Revolutia in direct la Televiziune si filtrau intrarea in institutie cu “garzi patriotice” inarmate. Iar pentru ca niciunui revolutionar din CC sa nu-i treaca prin cap sa vina la Televiziune sa-i alunge pe papusari – cum intentionau sa o faca cand l-au vazut la TVR pe fostul prim-secretar PCR, Ion Iliescu – s-a ordonat, in Piata Revolutiei, comasarea a zeci de tancuri si interminabilul tir de focuri in tinte imaginare, care a distrus Biblioteca Universitara si Palatul Regal.
Decat sa vanda castraveti la gradinar – cu scopul de a-i construi lui Iliescu o fata umana, acum, cand presiunea publica pe dosarele Revolutiei este mai mare ca oricand – mai bine raspundea “Dom’ Profesor” unor intrebari cruciale. Cine i-a macelarit pe cei 1000 de martiri, din care peste 700 au fost ucisi dupa asasinarea sotilor Ceausescu si prabusirea regimului comunist? Cine a furat conturile Securitatii si cine sunt vinovatii pentru oribilele mineriade din 1990? Ca doar a fost sapte ani, incepand cu 1990, seful Securitatii, transformata de el si Iliescu in SRI. Si stia tot ce misca.

Zece kilograme de documente au plecat la Strasbourg. Este vorba despre cele doua dosare privind
mineriadele si Revolutia din 1989 care au ajuns deja la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Teodor Maries, presedintele acestei asociatii, a declarat, in exclusivitate pentru Politica TV,ca in numai un an de zile s-a obtinut prioritatea judecarii dosarelor pentru a caror finalizare ininstanta se lupta de ani buni.
Maries a subliniat ca se asteapta inceperea corespondentei sia negocierilor cu reprezentantii CEDO privind dosarele trimise.

Politica TV

APEL PENTRU SEMNAREA

PACTULUI PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI

între societatea civilă, partidele politice şi Preşedintele României

Domnului Traian Băsescu – Preşedintele României

Domnilor

Călin Popescu Tăriceanu – Preşedintele Partidului Naţional Liberal, Prim-Ministru

Emil Boc – Preşedintele Partidului Democrat-Liberal

Mircea Geoană – Preşedintele Partidul Social Democrat

Marko Bela – Preşedintele Uniunii Democrate a Maghiarilor din România

Gheorghe Ionicescu – Preşedintele Partidului Verde (membru al Partidului Verde European)

Facem apel la Preşedintele României şi la liderii partidelor politice care participă la alegerile parlamentare şi care se declară antitotalitare şi prodemocratice, să semneze Pactul pentru decomunizarea României, semnat până în prezent de două partide politice (vezi ultima pagină a pactului).

În 18 Decembrie 2006, regimul comunist din România a fost condamnat ca ilegitim şi criminal de către şeful statului în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, în baza Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (CPADCR), document de stat edificator şi incontestabil, sintetic şi analitic (care însumează 880 de pagini), elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experţi în domeniile abordate. Actul condamnării comunismului este începutul renaşterii morale a României, cel mai important act din istoria postcomunistă a ţării noastre alături de aderarea la NATO şi integrarea in UE, un exemplu pentru condamnarea internaţională a regimurilor comuniste.

În martie 2007 am adresat oficial preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului României un Apel pentru adoptarea legilor decomunizării recomandate de Concluziile Raportului final pentru condamnarea crimelor şi fărădelegilor comunismului, apel semnat de peste 750 de personalităţi, peste un milion de sindicalişti şi şase ONG-uri civice. Până în prezent, Parlamentul nu a adoptat nici una dintre legile decomunizării, sfidând cu neruşinare suferinţele celor care au îndurat un regim comunist extrem de dur şi ignorând faptul că ţara noastră a fost singura din Europa unde s-au înregistrat victime la căderea comunismului; nu au fost doar câteva victime, ci a fost un masacru incredibil care nu a fost judecat până în prezent: peste 1200 de morţi şi peste 4800 de răniţi.

Reforma morală a României nu este posibilă fără decomunizare. Condamnarea crimelor şi fărădelegilor regimului comunist va fi deplină doar atunci când recomandările Raportului final vor deveni o realitate de care ţara noastră are atât de multă nevoie.

Viitorul Parlament are datoria să facă posibilă această realitate prin adoptarea legilor decomunizării şi prin asumarea următoarelor documente: Actul condamnării de către şeful statului a regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal, în 18 Decembrie 2006, în baza Raportului Final al CPADCR şi Declaraţia de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul.

Totodată, Preşedintele României şi viitorul Parlament au datoria morală şi dreptul legitim să condamne Pactul Ribentropp-Molotov şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.

Avem încrederea că România de mâine nu poate fi clădită pe crimele şi fărădelegile comunismului.

18 noiembrie 2008

PACTUL PENTRU DECOMUNIZAREA ROMÂNIEI

între societatea civilă, partidele politice şi Preşedintele României ¹

I ). Având în vedere că:

·la 23 august 1939 a fost semnat Pactul dintre Hitler şi Stalin (Pactul Ribentropp-Molotov de la Moscova) care prevedea într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa ţările baltice, estul Poloniei şi teritoriul românesc Basarabia;

·în iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic care a ameninţat cu invazia armată imediată, România a fost forţată să cedeze nu numai Basarabia, dar şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei, ultimele două neaparţinând niciodată Rusiei;

·cedarea acestor teritorii a fost “oficializată” de Tratatul de pace de la Paris din 1947 ca urmare a trădării intereselor naţionale de către puterea comunistă impusă în România de armata de ocupaţie sovietică;

·teritoriile româneşti ocupate de Uniunea Sovietică au o suprafaţă de 44.000 km², fiind locuite în momentul cedării de 3.200.000 de oameni, majoritatea etnici români; după cedare, aceştia au fost supuşi deznaţionalizării forţate, persecuţiilor etnice, deportării (inclusiv în lagăre de muncă în Siberia), asasinatelor în masă, precum şi a altor forme de exterminare; teritoriile româneşti au fost masiv colonizate cu populaţii alogene;

·insula Şerpilor, teritoriu românesc din Marea Neagră, a fost anexată printr-un alt abuz, în anul 1948, de Uniunea Sovietică.

1. Preşedintele şi Parlamentul României au datoria morală şi dreptul legitim să condamne Pactul Ribentropp-Molotov şi consecinţele lui ca ilegitime şi criminale.

Preşdintele şi Parlamentul României vor acţiona pentru:

a). condamnarea, de către forurile competente internaţionale, a Pactului Ribentropp-Molotov şi a consecinţelor lui ca ilegitime şi criminale.

b). reunificarea legitimă – în cadrul Uniunii Europene şi cu acordul forurilor competente internaţionale – a teritoriilor româneşti menţionate mai sus, în acelaşi spirit cu reunificarea Germaniei din 1990.

c). despăgubirea morală şi materială a României faţă de crimele, fărădelegile şi abuzurile comise de Uniunea Sovietică împotriva României şi a cetăţenilor ei, nivelul şi modalităţile de despăgubirie urmând a fi stabilite de o comisie mixtă patronată de foruri competente internaţionale.

2. Parlamentul, susţinut de Preşedintele României, va adopta punctul 9 al Declaraţiei de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul, prin care se cere „stabilirea datei de 23 August, data semnării pac­tu­lui dintre Hitler si Stalin – cunoscut ca Pactul Ribben­trop-Molotov, ca zi comemorativă a victimelor regi­murilor­ nazist şi comunist”.

II.Parlamentul, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, va adopta o declaraţie explicită de asumare a următoarelor documente:

1. Actul condamnării regimului comunist din România ca ilegitim şi criminal, de către Preşedintele României, în 18 Decembrie 2006, în baza Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.

2. Declaraţia de la Praga din 3 iunie 2008 privind conştiinţa morală europeană şi comunismul.

III. Parlamentul, în consens cu Preşedintele României, având susţinerea UE şi NATO – interesate de o Românie decomunizată, va adopta cât mai curând posibil legile decomunizării, din următoarele considerente:

·Poporul român a respins total comunismul înainte ca acesta să-i fie impus prin forţa armată de către Uniunea Sovietică. Dintre toate ţările europene, România interbelică a fost ţara cu cei mai puţini comunişti raportat la numărul populaţiei. Conform Raportului final al CPADCR, la 23 august 1944, PCR avea numai 80 de membri în Bucureşti şi mai puţin de 1000 în întreaga ţară. Menţionăm că în 1938 România avea 316 710 km² şi 19 933 802 locuitori. Aşadar, înainte de sovietizare, comuniştii reprezentau sub 0,005% din populaţia României.

·Comunismul a fost impus împotriva voinţei poporului român exprimată la alegerile din noiembrie 1946 câştigate în realitate cu o majoritate covârşitoare de opoziţia anticomunistă care a obţinut între 70% şi 90% din voturi, comuniştii inversând rezultatul oficial.

·Poporul român a îndurat cel mai cumplit regim comunist din Europa, recunoscut ca atare de întreaga comunitate internaţională.

·Dintre statele europene, România a avut cel mai mare număr de deţinuţi politici raportat la numărul populaţiei (între 500.000 şi 2.000.000) şi cea mai înfricoşătoare poliţie politică – Securitatea.

·Dintre toate fostele ţări comuniste din Europa, doar în România s-au înregistat victime la căderea comunismului. Nu au fost doar câteva victime, ci a fost un masacru uriaş – peste 1200 de morţi şi peste 4800 de răniţi – vinovaţii nefiind judecaţi până în prezent.

·Conform Raportului final al CPADCR, “comunismul a căzut doar oficial la 22 decembrie 1989. Neoficial, structuri, dar mai ales metode şi mentalităţi comuniste au continuat să existe sub diferite forme, unele extrem de grave (…) : a) reprimarea manifestaţiilor anticomuniste din perioada decembrie 1989 – aprilie 1990; b) diversiunea etnică de la Târgu-Mureş din martie 1990; c) reprimarea manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii din Bucureşti (…); d) „mineriadele” din 1991 şi 1999. Toate acestea au fost diversiuni şi manifestări tipic comuniste”. Majoritatea covârşitoare a vinovaţilor nu au fost judecaţi până în prezent. Dimpotrivă, ei au devenit personalităţi publice şi politice, infestând de aproape 19 ani societatea românească.

·Reforma morală nu a fost posibilă din cauza nejudecării masacrului din timpul revoluţiei anticomuniste, precum şi a fratricidului din iunie 1990 împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente.

·O parte din clasa politică de astăzi se face vinovată de complicitate morală cu autorii masacrului din decembrie 1989 şi a fratricidului din iunie 1990, comise pentru a reprima şi a deturna caracterul anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989.Acum, când România este membră a NATO şi UE, această revoluţie trebuie terminată şi se cuvine să devină “de catifea”.

·În România nu va fi posibilă reforma morală dacă nu vor fi adoptate legile decomunizării.

·În 18 Decembrie 2006, regimul comunist din România a fost condamnat ca ilegitim şi criminal de către şeful statului în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, în baza Raportului final al CPADCR, document de stat edificator şi incontestabil, sintetic şi analitic (care însumează 880 de pagini), elaborat de peste 40 de autori, majoritatea experţi în domeniile abordate. Actul condamnării comunismului este începutul renaşterii morale a României, cel mai important act din istoria postcomunistă a ţării noastre alături de aderarea la NATO şi integrarea in UE, un exemplu pentru condamnarea internaţională a regimurilor comuniste.

Legile decomunizării României²:

1.Legea cercetării prin Justiţie a crimelor istoriei recente a României. Finalizarea urgentă a cercetărilor justiţiei referitoare la masacrul din decembrie 1989 şi fratricidul din iunie 1990 comis împotriva manifestanţilor anticomunişti, a societăţii civile, a partidelor istorice şi a presei independente. Cercetarea prin justiţie a următoarelor evenimente: reprimarea revoltei muncitoreşti din Valea Jiului, 1977, reprimarea revoltei anticomuniste din Braşov, 1987; diversiunea etnică din Târgu-Mureş, 1990; mineradele din 1990, 1991, 1999. Desecretizarea imediată a arhivelor lămuritoare faţă de aceste evenimente.

2.Legea recunoaşterii caracterului anticomunist al revoluţiei începute în decembrie 1989. Recunoaşterea Proclamaţiei de la Timişoara (martie 1990) şi a manifestaţiei din Piaţa Universităţii din Bucureşti (aprilie-iunie 1990) ca momente constitutive şi reprezentative ale revoluţiei.

3.Legea lustraţiei anticomuniste.

4.Legea declarării crimelor şi abuzurilor regimului comunist ca fiind crime împotriva umanităţii şi imprescriptibile juridic.

5.Legea interzicerii şi pedepsirii actelor de apologie a regimului comunist.

6.Legea anulării sentinţelor de condamnare politică emise de justiţia comunistă după principiile luptei de clasă între anii 1945–1989; anularea condamnărilor la moarte a celor care au trădat criminalitatea comunismului; abrogarea prevederilor decretului lui N.Ceauşescu din 1988 referitor la crimele politice.

7.Legea pentru reînhumarea victimelor comunismului îngropate în gropi comune.

8.Legea recunoştinţei faţă de luptătorii anticomunişti, faţă de foştii deţinuţi politici; majorarea semnificativă a pensiilor acestora şi acordarea de gratuităţi.

9.Legea reducerii la minimum a pensiilor responsabililor pentru crimele comuniste: foşti activişti comunişti de frunte, foşti conducători şi torţionari ai Securităţii, foşti conducători ai Miliţiei, ai Ministerului de Interne şi ai „Justiţiei” comuniste.

10.Legea desecretizării şi deschiderii arhivelor comuniste şi postcomuniste; garantarea accesului liber şi neîngrădit la aceste arhive; transferul urgent al acestora la CNSAS sau la Arhivele Naţionale; publicarea pe internet a arhivelor; trecerea Arhivelor Naţionale în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor.

11.Legea împotriva distrugerii, manipulării, falsificării, ascunderii sau sustragerii de documente din arhivele comuniste şi postcomuniste; urmărirea penală a făptuitorilor.

12.Legea restituirii arhivelor confiscate abuziv (arhivele cultelor religioase, arhivele sioniste ş.a.).

13.Legea reparaţiilor faţă de foşti cetăţeni români exilaţi sau „vânduţi” în perioada comunistă.

14.Legea prezentării adevărului referitor la perioada precomunistă, comunistă şi postcomunistă în manualele şcolare şi cursurile universitare de istorie.

15.Legea pentru instituirea Zilei Memoriei Victimelor Comunismului, pentru înfiinţarea în Bucureşti a Muzeului Dictaturii Comuniste, pentru construirea în centrul capitalei a Monumentului Victimelor Comunismului.

16.Legea cercetării prin Justiţie a reconsolidării oligarhiei securisto-comuniste în România postcomunistă. Confiscarea de către stat a averilor dobândite prin fraudă.

17.Legea cercetării prin Justiţie a privatizărilor făcute de oligarhia securisto-comunistă care a acaparat puterea economică în România. Confiscarea de către stat a fostelor bunuri ale statului privatizate fraudulos şi reprivatizarea acestora în beneficiul exclusiv al poporului român.

23 August 2008

1. Pactul pentru decomunizarea Românieia fost lansat odată cu Proclamaţia pentru decomunizarea României din 23 August 2008.Pactul a fost adoptat de cei aproape 400 de delegaţi la Congresul PNŢCD din 24 August 2008.

2. Legile decomunizării sunt în spiritul următoarelor documente: Proclamaţia de la Timişoara (martie 1990), Proclamaţia pentru România (aprilie 2005), Apelul pentru România (iunie 2005), Rezoluţia nr. 1481 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (ianuarie 2006), Apelul pentru condamnarea comunismului (martie 2006), Concluziile Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (decembrie 2006), Apelul către Parlamentul României şi Parlamentul European (martie 2007), Apelul pentru Adevăr (ianuarie 2008), Declaraţia de la Praga (iunie 2008), Rapoartele Comisiei Europene privind România (2007, 2008), Proclamaţia pentru decomunizarea României (23 August 2008).

Sorin Ilieşiu – vicepreşedintele Alianţei Civice, autorul apelurilor pentru condamnarea naţională şi internaţională a comunismului

Vladimir Tismăneanu – preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România

Vasile Paraschiv – simbol al luptei anticomuniste, laureat al Premiului GDS 2006

Asociaţia 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieş – Preşedinte

Blocul Naţional al Revoluţionarilor 1989, George Costin – Preşedinte executiv

Asociaţia 15 Noiembrie 1987 Braşov, Preşedinte - Florin Postolachi

Seniorii Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti 1990, avocat Antonie Popescu – Senior

Fundaţia Culturală Timpul Iaşi, Liviu Antonesei – Preşedinte

Consiliul Mondial Român, Ştefana Bianu - Vicepreşedinte

Sindicatul Naţional al Ţăranilor şi al Proprietarilor Români, Dan Drăghici – Preşedinte

Asociaţia Europeană a Cadrelor Didactice – Secţiunea Naţională România, prof.univ.dr. Florin-Cristian Gheorghe – Preşedinte

Asociaţia Scriitorilor Români şi Germani din Bavaria, Radu Bărbulescu – Preşedinte

Association Culturelle et Amicale Roumaine, Gabriel Penciu – Preşedinte

L'Alliance Belgo-Roumaine, Bruxelles, Ecaterina Evanghelescu – Preşedinte

Organizaţia Neguvernamentală Ecomondia, prof.dr.Alexandru Ionescu – Preşedinte

Consiliul Român American, Neculai Popa, Preşedinte

Asociaţia Copiilor Revoluţiei, Cătălin Giurcanu – Preşedinte

Asociaţia Adevăr şi Dreptate, Nicolae Bănuţoiu – Preşedinte

Asociaţia Cives, Ioan Roşca - Preşedinte

Asociaţia Apolitică “Societatea Târgovişte”, Ilie Petre Ştirbescu – Preşedinte

Fundaţia Redarea Istoriei, jurist Păun Gabriel Virgil – Preşedinte

Fundaţia Ioan Bărbuş, Anca Maria Cernea - Preşedinte

Federaţia naţională Omenia a Pensionarilor (peste 1.000.000 de membri), dr.ing.Gheorghe Chioaru – Preşedinte

Grupul văduvelor de eroi martiri

Sindicatul Solidaritateaal siderurgiştilor Galaţi, Ilinca Diaconu – Preşedinte

Sindicatul Solidaritatea Hunedoara, Marian Mititelu – Preşedinte

Sindicatul ALRO Slatina, Ion Ioan – Preşedinte

Pactul a fost semnat la 14 Noiembrie 2008 de D-l Ion Diaconescu - Preşedintele de onoare al PNTCD şi D-l Radu Sârbu - Preşedintele PNTCD.

Ieri, 17 Noiembrie 2008, Pactul a fost semnat la de D-l Gheorghe Ionicescu - Preşedintele Partidului Verde (membru al Partidului Verde European)

- Taranistii, prin prese­dintele Radu Sarbu si presedintele de onoare Ion Diaconescu, au fost ieri primii care au semnat “Pactul pentru decomunizarea Roma­niei”, care are ca obiective esentiale condamnarea Pactului Ribentropp-Molotov si decomunizarea Romaniei.

Pactul, care a fost dat publicitatii la 69 de ani dupa semnarea acordului dintre Hitler si Stalin, mentioneaza ca “presedintele si Parlamentul Romaniei au datoria si dreptul sa ceara forurilor competente internationale” sa actioneze pentru “reunificarea legitima” cu Romania a Basarabiei, nordului Bucovinei, tinutului Hertei si Insulei Serpilor. O parte din legile decomunizarii cuprinse in Pactul propus de Sorin Iliesiu, vicepresedintele Aliantei Civice, sunt legea recunoasterii caracterului anticomunist al revolutiei din decembrie 1989 sau cea a lustratiei anticomuniste, precum si cea a reducerii la minim a pensiilor celor “responsabili pentru crimele comuniste: (…) fosti conducatori si tortionari ai Securitatii”.

(L.S.)

ZIUA – 15 noiembrie 2008

Miercuri 12 noiembrie orele 11, membri asociaţiei 21 Decembrie 1989 şi revoluţionari  de la alte asociaţii au participat la un miting de protest în faţa Consiliului Superior al Magistraturii.

Membrii Asociaţiei 21 Decembrie 1989 doresc sa atragă atentia asupra abuzului fară precedent prin care Procurorul general al Romaniei, d-na Laura Codruta Kovesi, cere revocarea din funcţie a Generalului magistrat Dan Voinea care a instrumentat dosarului crimelor revoluţiei din decembrie 1989, strângând mii de mărturii şi de la partea vătămată.

După disjungerea dosarelor, cele care se refereau la partea civilă s-au predat domnului procuror Iacob (elodia), care le-a pasat la DNA, iar dl. general D. Voinea a rămas să continue dosarele privitoare la implicarea militarilor, pe care doreşte să le trimită în instanţă.

La ora începerii mitingului, o delegaţie formată din dl.Teodor Mărieş – preşedintele asociaţiei 21 Decembrie 1989, dl. Vasile Paraschiv – erou anticomunist, dl. avocat Antonie Popescu şi dl. George Costin-preşedintele executiv BNR, au intrat în audienţă la Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, D-na Lidia Bărbulescu.

Subiectul principal al discuţiei a fost modul de soluţionare cu Neîncepere a Urmăririi Penale (NUP) dat de alţi procurori în dosarele revoluţiei şi mineriadelor şi în dosarele referitoare la crimele comunismului, inclusiv cele care-l au ca victimă pe d-l Vasile Paraschiv, erou anticomunist în viată.

Organizatiile membre ale Initiativei pentru o Justitie Curata vor organiza la Timisoara, in perioada 22-23 noiembrie, o intalnire la care vor mai participa reprezentanti ai asociatiilor de magistrati, magistrati invitati individual din zona proxima Timisului (in special de la Curtile de Apel) si jurnalisti. Intalnirea se doreste a fi partial informala si vizeaza, din punctul meu de vedere, de principiu:

1. implementarea proiectului IJC (finantat de CEE Trust si care vizeaza si consolidarea asociatiilor de magistrati) in consultare si colaborare cu asociatiile existente la ora actuala;
2. identificarea posibilitatilor de colaborare generala si schitarea unui plan de actiune comun pentru anul care vine;
3. raporturile cu CSM-ul actual si pregatirea pentru alegerile CSM.

Nu am batut in cuie niciun fel de agenda, pana acum, pentru ca dorim sa discutam orice tine de buna functionare a justitiei si de interesele din acest domeniu ale organizatiilor sau persoanelor care vor participa la intalnire. Asa ca o sa va rog sa ne sugerati, pana la jumatatea saptamanii viitoare, si dumneavoastra un punctaj pentru discutii in masura in care aveti idei suplimentare. In prima zi or sa participe reprezentantii organizatiilor si jurnalistii invitati, iar in a doua zi ni se vor alatura magistratii din regiune (circa 15 persoane).

Lista organizatiilor:

1. Societatea Academica din Romania

2. Alianta Civica

3. Societatea Timisoara

4. Grupul pentru Dialog Social

5. Academia de Advocacy

6. asociatia Societatea pentru Justitie – SoJust

7. Freedom House Romania

8. Asociatia 21 decembrie

9. Blocul National al Revolutionarilor

10. Sindicatul National al Lucratorilor din Penitenciare

11. Federatia Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor

12. Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania – UNJR

13. Forumul Judecatorilor din Oltenia

14. Asociatia Magistratilor din Romania – filiala Cluj

15. Asociatia profesionala a Judecatorilor Alba

16. Asociatia pentru Apararea Drepturilor si Independentei Judecatorilor Oradea

17. Asociatia Profesionala a Judecatorilor ‘Constantin Stanescu’ Targoviste

Au fost invitati cativa jurnalisti prieteni de la Hotnews, TVR si Newsin si vor fi invitati de catre Societatea Timisoara magistrati de la Curtile de Apel din proximitate.

Mihai Politeanu